on the verge of extinction... again

Am trecut prin Billa in dimineata asta. In drum spre banca de unde mi-am ridicat banii pentru chestia asta. Si unde m-am panicat atat de tare la vederea bancnotelor de 200 - serios, cred ca vad asa ceva a doua oara in viata si pentru prima data mai mult de una, incat aproape am uitat ca una din ele ar trebui sa-mi ramana pentru intretinerea pe ultimele doua luni si tren, nu sunt toate pentru depus in cont. Si dupa ce mi-am dat seama... nu m-am simtit bine ca trebuie sa ma plimb cu ea zece minute pana acasa... chiar si in buzunarul interior al hainei.

In fine... revenind, ca am deviat prea mult. La Billa aveau capsune la reducere. Intrasem acolo cu gandul sa-mi iau un mar, unul din acelea mari, de un rosu inchis, la care ma uit mereu cand intru acolo... dar sunt mult mai scumpe decat ce cumpar de obicei, asa ca... nu. Doar imi zic mereu ca "intr-o zi", ceea ce pe undeva e stupid, pentru ca am platit in destule randuri mai mult pe zmeura sau mure... doar ca la alea nu exista alternativa mai ieftina. Intr-o zi chiar am luat unul. Pentru tati, ca venea la Bucuresti in ziua aia. Azi ar fi fost a doua oara, de data asta pentru mine, dar mi s-au aprins ochii cand am vazut capsunele.

Cand eram mica si mancam pentru prima data un anumit fruct in acel an, mama imi spunea mereu sa-mi pun o dorinta. Ar merge sa-mi doresc sa mai pot sa cred in chestia cu dorintele?

Se intampla chestii. Unele ar trebui sa ma bucure, altele sa ma revolte, altele sa ma lase indiferenta. Cel putin dupa altii. Doar ca reactiile mele interne nu se potrivesc deloc cu ce "ar trebui".

Plec din Bucuresti. Nu definitiv. Dar... intr-o zi...

Ah, da. Probabil ar fi meritat o postare separata, dar de asta aveam nevoie sa acopar intretinerea. Yngwie Malmsteen. Cel pentru festival (obsesia vizata fiind Annihilator) e mai vechi, dar cred ca nu ma laudasem nici cu ala.