on the verge of extinction... again

Cuprins

• Scurta istorie personala
• Inainte de concert
• Aria
• Accept
• Unde nu-i cap, vai de picioare
• Lost & found

Scurta istorie personala

Sa incep cu inceputul inseamna sa ma intorc inapoi la un DVD cu o gramada de bucatele live de la Wacken. Printre prezente, U.D.O.! Si, mergand pe fir, brontozaurelu' a descoperit si Accept.

Fast forward, iunie 2010. Inainte sa se intample Sonisphere. Cu putina vreme inainte de festival, lucrurile pareau clare: in prima zi headlineri aveau sa fie Manowar.

Si apoi cica au fost anuntati Accept. Ma rog, nu mai tin minte daca atunci sau daca mai auzise ceva brontozaurelu' cum ca Accept ar fi in turneu, cert e ca prima data brontozaurelu' s-a uitat chioras - da' astia mai exista? S-a lamurit ca acum au la voce pe un alt nene, pe numele lui Mark Tornillo, a cautat ceva bucati live pe YouTube, a gasit doua inregistrari de rahat si a strambat din nas.

Asa ca a declarat sus si tare ca prefera la orice ora sa-l vada Udo fara Accept in loc sa vada Accept cu altcineva la voce. Da' avea sa se intample invers, ca trebuia sa-i suporte pana la Manowar, nu? Nu!

Pentru ca, pana la urma, Accept au fost anuntati ca fiind headlineri in prima zi si brontozaurelu' si-a frecat mainile de bucurie ca poate prinde metroul in seara aia, din moment ce nu mai are rost sa stea pana la capat.

Avea sa se zgarie pe ochi in seara concertului, pentru ca Manowar s-au dovedit a fi mai dornici de a interactiona cu publicul decat de a canta. Proasta alegere, pentru ca ploua, brontozaurelu' ingheta si se ruga sa termine dracului odata cu aberatiile despre spatiul carpato-danubiano-pontic, lua-l-ar dracu' de spatiu, si sa mai bage o piesa ca tremura din toate moleculele...

Iar Accept... au rupt! Doar ca brontozaurelu' promisese ca pleaca mai devreme, asa ca s-a carat pe la jumatatea setlistului, dupa ce amanase momentul cu o piesa, inca una, inca una, inca una... hai, inca una! Inca una? Doar una, serios, chiar e ultima de data asta!

La mai putin de doua luni dupa, inainte de concertul Iron Maiden, cineva avea sa o intrebe ce trupe au impresionat-o cel mai tare la Sonisphere. Iar brontozaurelu' avea sa pice pe ganduri si sa-si dea seama ca in capul listei ar pune fix Accept... la care fraiera nici n-a stat pana la sfarsit...

Inainte de concert

Pe scurt, brontozaurelu' nici nu mai avea de gand sa mearga. A inceput ca totusi sa se gandeasca sa mearga de-abia in dupa-amiaza zilei de duminica. Si si-a zis ca iese la cumparaturi in Lidl si, daca mai e suficient de ok fizic dupa, atunci merge la concert. Daca nu, asta e, ii rateaza.

Doar ca pana la urma totul s-a desfasurat prea rapid ca sa mai aiba timp sa-i fie rau... Mers in Lidl, plecat cu mana goala, asa cum intrase pentru ca n-aveau ce cauta, decis sa mearga... in alt magazin Lidl, poate au acolo, tremurat din cauza unei haite de caini care au sarit la un cuplu de bunici cu trei draci de nepoti care s-au trezit sa fie prea zgomotosi in preajma lor, ajuns in celelalt magazin Lidl, gasit ce cauta, intors acasa, aruncat ghiozdan cu cumparaturi pe jos in hol, dat jos jegu', sarit in haine curate (ma rog, costumatie care ar fi mers mai degraba la KISS decat la Accept) si plecat spre Jukebox.

Ajuns acolo tarziu, poarta era inchisa, o mana de oameni, probabil sositi suficient de devreme, erau deja in curte. Asezat aiurea, in mijlocul portii mari cand se dadea drumul pe poarta mica. Inceput sa-si tot repete obsesiv in gand ca vrea acasa, simtit ca ameteste stand acolo in picioare, intrat in curte aproximativ la ora scrisa pe bilet (20:00) visandu-se Cenusareasa (explicam asta mai tarziu).

Ajuns inauntru. Paaaahhhh... cum de mai exista loc liber la gard fix unde sta Wolf? Ocupat loc, parcat haina pe gard, asteptat. Si asteptat, asteptat, asteptat pana din Cenusareasa a ajuns sa se viseze Dumbo, atat simtea ca i se lungisera urechile de asteptat.

Aria

Brontozaurelu' habar n-avea ca o sa existe trupa in deschidere. Cautase pe net, intrebase... nimic! Doar ca atunci cand a ajuns in fata scenei, una din primelele chestii pe care le-a remarcat a fost ca acolo mai era inca un set de tobe.

Asa ca da, in deschidere au fost Aria1, dupa cum zice si mai sus titlul sectiunii. O trupa despre care brontozaurelu' nu mai auzise si care a inteles ca a fost si in deschidere la concertul Arch Enemy (la care nu s-a dus ca n-avea chef sa-i inghete fundu' la Arene in ianuarie).

Au aparut pe scena cu basistul de la Goodbye to Gravity2 in locul celui propriu. Au cantat sapte piese, brontozaurelu' n-a retinut decat numele penultimei - Meta, pentru care a inteles ca au si filmat recent un videoclip care va fi lansat in curand, la fel ca noul lor disc (pentru asta au si mentionat data, 29 noiembrie cred).

Au un stil accesibil, cu care te obisnuiesti repede, cam plat din punctul meu de vedere. E genul de muzica pe care o lasi sa cante pe fundal si nu-ti distrage atentia.

Accept

Eliberatul scenei si pregatirile pentru Accept au curs destul de repede, cam cat a durat sa curga Highway to Hell, Run to the Hills, Breaking the Law, Runnin' with the Devil si Another Thing Comin'. Asa ca la ora 22:00 a disparut panza de pe tobe si si-au facut aparitia pe scena.

Si parca brontozaurelului nu-i mai era clar unde era. Adica da, clar, erau pe scena, incepusera cu Hung, Drawn and Quartered, piesa cu care incepe si albumul de anul asta, Wolf era fix in fata brontozaurelului si venea uneori pana pe marginea scenei, iar grecul de langa ii filma cu telefonul miscarea degetelor.

Au urmat Hellfire, tot de pe ultimul album, si o piesa de dinainte de a se naste brontozaurelu', Restless and Wild. Probabil se mai trezise cat de cat pentru ca tine minte clar ca a urlat pe ele. Apoi inca o piesa mai batrana decat brontozaurelu', Losers and Winners, dupa care au revenit la ultimul album, mai precis la piesa care ii da si titlul - Stalingrad. Si care pe brontozaurel a prins-o de prima data cand a ascultat-o.

In continuare au alternat piesele vechi cu cele noi. Breaker, mai batrana decat brontozaurelu', Bucketful of Hate de pe Blood of the Nations, Monsterman, de pe vremea cand brontozaurelu' de-abia invata sa citeasca, Shadow Soldiers, ultima piesa de pe ultimul album pe care au cantat-o la Bucuresti, plus un solo al lui Wolf, Neon Nights, alta piesa de dinainte sa se nasca brontozaurelu'...

Din pacate, la un moment dat, probabil cuiva i s-a parut ca oamenii de pe scena nu-s suficient de uzi doar de la transpiratie si a aruncat cu ceva lichid spre scena. Brontozaurelu' n-a prins exact momentul, a vazut doar privirea surprinsa a lui Wolf, a urmarit-o si a vazut ceva lichid curgand de pe basul lui Peter. Si apoi l-a vazut ducandu-se in spate sa se stearga pe cap cu un prosop si pe Wolf dupa el sa-l intrebe daca e in regula.

Apoi au venit una dupa alta doar piese vechi - Bulletproof, Aiming High, Princess of the Dawn, Up to the Limit, urmate de inca doua de pe penultimul album - No Shelter si Pandemic. Beton cea de-a doua piesa, beton... chiar daca brontozaurelu' n-a fost prea incantat de videoclipu' pe stil "comic book".

Intre timp, brontozaurelu' patinase cu tot cu gard pana la vreo 20-30 de centimetri de scena, asa ca in timpul Pandemic a dat mana cu Peter. Ma rog, e un fel de a spune... erau mai multe maini intinse, printre care si a brontozaurelului cu degete lungi... degete de care omu' a apucat rand pe rand prefacandu-se ca incearca sa traga de ele brontozaurelu' pe scena... Si omu' a impartit apoi felii de portocala in zona, doar ca brontozaurelu' n-a mai fost pe faza atunci.

A mai urmat Fast as a Shark si apoi au parasit scena. Nu pentru multa vreme insa. Au revenit cu inca trei piese. Metal Heart, Teutonic Terror (care se inscrie cu siguranta la capitolul obsesii muzicale pentru brontozaurel) si Balls to the Wall.

Brontozaurelu' n-a prins nici o pana, desi au aruncat o groaza. A pus insa gherutele pe un setlist... care n-a mai ajuns acasa cu ea. In noaptea aia. Strict in noaptea aia.

All in all, it was like a dream in a dream...

Si da, ii invidiez enorm pentru energia pe care o au la varsta lor. Gatul meu are inca febra musculara...

Unde nu-i cap, vai de picioare...

Se zice. Dar in noaptea aia a fost adevarat. Brontozaurelu' avea un pitic pe creier: sa mearga la un concert in rochie/ fusta. La concertele mari in aer liber, unde e de alergat? Exclus! A fost la AC/DC in pantofi cu toc. N-au impiedicat-o sa prinda loc la gard sau sa sara gardul la plecare, da' s-a lecuit...

Asa ca raman concertele din cluburi. Cum anul trecut in noiembrie era frig, anul asta in martie probabil iar era frig, iar in aprilie in ziua cu Primal Fear a plouat... se cheama ca pana acum ocazii in care sa ia in considerare satisfacerea piticului de pe creier n-au existat.

Ma rog, asta daca excludem prima zi de Rock the City de anul asta in care s-a dus strict ca sa se holbeze cum e aranjat pe acolo, sa ia bratara de acces (teapa, nu s-au pus decat din a doua zi) si eventual sa sparga ceva bani la un stand de merchandising fara teama ca ce cumpara ar putea pati ceva in aglomeratia din fata scenei (teapa si aici, ca n-a existat asa ceva in prima zi).

Dar duminica era placuta vremea, nu se anunta ploaie, asa ca brontozaurelu' a sarit intr-o rochie neagra cu stelute argintii, o geaca argintie si niste pantofi negri cu fir argintiu. Foarte comozi pantofii, ii purtase mult prin casa si nu avusese nici un fel de probleme.

Doar ca... ii purtase cu cate doua perechi de sosete groase, nu cu dresuri! Si, pentru prima data in viata, a simtit ca pierde din picioare niste incaltari care erau ale ei si nu ale taticului de brontozaur. Care tatic poarta totusi 44. Exact ca Cenusareasa. Ma refer la pierdut incaltari, nu la masura de pantof.

Cu chiu cu vai (si cu muschii talpilor incordati!) a parcurs distantele pana si de la metrou. Trebuia sa faca acelasi lucru si la plecare, pana la cea mai apropiata statie de autobuz de pe Unirii. A facut asta si a ajuns in statie fix cand de cealalta parte a intersectiei ajungea N103, fix autobuzul care ii trebuia.

Doar ca... autobuzul n-a mai ajuns in statia in care il astepta brontozaurelu'. A facut dreapta, spre Calea Vitan, pe unde stia brontozaurelu' ca o ia N111. Da, se modificase traseul, iar brontozaurelu' nu se gandise sa verifice. Iar prin statia in care statea brontozaurelu' nu mai trecea nici un autobuz care sa o duca unde trebuie.

Asa ca brontozaurelu' avea de ales: o ia pe jos pana acasa, in conditiile in care isi pierde incaltarile din picioare si sunt potai agresive pe Calea Dudesti, sau o ia inapoi spre Unirii, pana la prima statie in care opresc autobuzele care o pot duce acasa. In martie dupa Fates Warning alesese varianta mersului pe jos, dar in noaptea de duminica spre luni a ales-o pe cea de-a doua.

Nimic remarcabil dupa. Doar asteptat mult in statie, timp in care si-a adus aminte ca ii place sa priveasca masinile trecand prin fata ei noaptea. A venit autobuzul, i-au trebuit iar nspe incercari sa valideze cardul (dracu' stie de ce n-au facut chestia asta mai simpla). A ajuns la bloc, si-a desfacut buzunarul pregatindu-se sa scoata cheile. Deja se visa in casa.

N-avea sa fie asa simplu...

Lost and found

Inainte de toate, trebuia sa ajung inauntru in bloc. Chestie cu care potaile vagaboande de langa intrare nu prea erau dispuse sa fie de acord, asa ca s-au pus pe protestat. Zgomotos. Cu latrat, marait, afisat colti... tot pachetul.

Asa ca brontozaurelul si-a dat jos haina ca sa aiba cu ce sa se apere daca chiar trebuie. Asta in timp ce batea in retragere si incerca sa-si de-a seama cum ar putea sa treaca de javre.

Problema s-a rezolvat rapid pentru ca din deal venea incet o masina de politie. Careia brontozaurelu' i-a facut semn sa opeasca.
Stiti, stau la scara aia si nu pot intra din cauza cainilor...
Si vrei sa te duc eu? Ti-e frica de caini?
Cea mai inocenta mutra de care dispunea brontozaurelu'...
Bine, hai!
Multumesc!

Si asa a ajuns brontozaurelu' in casa. Ii scapasera inca doua chestii. Unu', dupa concertul din Jukebox, avea sa mai aiba parte de un altul pana dimineata. Unul de latraturi. Si doi, atunci cand isi daduse jos haina... pierduse setlistul pe care il avusese bagat pe maneca.

Asa ca primul lucru pe care l-a facut a doua zi dimineata cand a remarcat lipsa setlistului a fost sa sara in adidasi si sa alege catre locul in care banuia ca l-ar fi pierdut. Si a avut un noroc fantastic, pentru ca l-a gasit tot acolo.

• ¹ In afara de un site al tobarului,brontozaurelu n-a fost in stare sa gaseasca pe nicaieri mai mult de 2-3 randuri despre trupa pe net. ➚
• ² Despre ei brontozaurelu' a aflat la inceputul lunii, cand s-a impiedicat pe Blabbermouth de un articol cu un titlu care i-a atras atentia. Despre un cover pe care probabil ca brontozaurelu' n-o sa-l mai asculte a doua oara. Dar asta pentru ca ii este cam... imposibil sa accepte o alta voce pe piesa aia. Trupa suna totusi serios asa ca brontozaurelu' pune eticheta de recomandare pe o piesa proprie de-a lor. ➚