Adresa blogului este brontozaurel.blogspot.com/ncr !!!

Arhive aprilie 2012

muzicale. si vizuale. 5.

Runda cinci de videoclipuri noi de la trupe noi pentru mine. De data aceasta, trei bucati.

Primul este probabil unul dintre cele mai proaste videoclipuri vazute vreodata de mine de la cap la coada (ca au existat si situatii in care pur si simplu am inchis tabul, bleah!). Mbun, si atunci de ce al il mai pun? Pai, pentru ca totusi piesa imi suna bine. Trupa se numeste At Vance, provine din Germania si cica exista de aproape 15 ani. Eu nu mai auzisem niciodata de ei pana ieri.

bad reputation

polar bear, what have you done?

Mama a comis-o din nou.

Cu aproape 24 de ore in urma, putin dupa miezul noptii. A vrut sa ma sune asa ca a luat telefonul si a sunat. La ultimul numar format. Care de obicei sunt eu. Dar s-a uitat si la display ca sa se asigure ca nu formeaza altceva.

I-a raspuns o voce somnoroasa. Hmmm, totusi, atunci cand sunati pe cineva dupa miezul noptii, cati dintre voi nu va asteptati sa va raspunda o voce somnoroasa? Sau o voce care sa va trimita la dracu'? Si nu vorbim aici de alt fus orar sau sunat la 112...

Insa se pare ca mama nu se astepta la asta de la mine, asa ca a inceput sa ma ia la rost:
"Ce-i cu tine? Ce s-a intamplat??? De ce dormi la ora asta? Te simti rau?"

Totusi, timpul asta in care mama ii dadea inainte cu intrebarile si morala a fost suficient pentru o trezire macar partiala. Si din asigurarile cum ca nu este nimic in neregula, mama si-a dat seama...

cum poate sa arate un spital

Nu obisnuiesc sa fac asta. Adica pur si simplu sa trantesc cu lopata pe blog chestii primite pe mail. Dar in cazul asta, o sa fac o exceptie. Si o sa pun niste poze din si din jurul unui spital. Primite de la Mihai, caruia ii multumesc frumos.

Nu sunt responsabila de reactiile pe care le-ar putea provoca pozele. Se decide fiecare daca vrea sa riste si sa dea click pe link-ul "continuare" de mai jos.

muzici si versuri

pointed hips

O chestie care ma scarpina pe creier de vreo doua saptamani, dupa doua postari: asta si asta. De-a lungul timpului, am avut nevoie, din diverse motive, sa gasesc versuri pentru unele piese. Fie nu intelegeam ce dracu' canta unii (si nici macar n-am fost in stare sa-mi imaginez vreodata o "perla" demna de un site cu "misheard lyrics"), fie voiam sa adaug cat mai multa informatie in tagurile mp3 in perioada in care inca tineam mp3-uri pe hard.

Inainte de august 2006... n-aveam internet acasa. Aveam in schimb o groaza de pagini HTML salvate. Ihi, mai toate cu versuri. Asa am ajuns sa am anumite preferinte legate de sursa versurilor.

Logica mea spunea ca cel mei bine este atunci cand vin de pe site-ul oficial al trupei. Insa de multe ori nu exista o astfel de sectiune. Sau uneori in spatele link-urilor se ascunde... Page Not Found! Bineinteles, am inceput cu cautarile pe net. In 2003 tin minte ca am gasit doua site-uri cu asa ceva pentru Aerosmith: Nuthin' But the Lyrics si Rock This Way. Ambele cu elemente de design pe care astazi nu le mai pot suferi, insa usor de folosit inca de la inceput, chiar si pentru cineva foarte nepriceput in materie de navigare pe internet asa cum eram eu atunci.

python, dupa primii pasi

dizzy python

Imaginea este de fapt facuta din trei imagini. Animalu' este de fapt logo-ul wxPython, luat de pe vanille-media.de, caramida este o bucata dintr-o imagine gasita pe clipartof.com, iar stelutele sunt bucati dintr-un .psd de pe officialpsds.com. Toate redimensionate aiuristic si trantite la gramada intr-un jegulet de editor. Plus ceva explicatii.

Care au fost foarte putini pana la momentul de fata, pentru ca am inceput de-abia de trei zile, care au fost de fapt dupa-amieze in care nu m-am concentrat in primul rand pe limbaj in sine, ci pe ceea ce ar trebui sa fac cu el1. Sa speram ca n-o sa se transforme in alte chestii pe care le las balta.

Cu ocazia asta, m-am jucat ceva mai mult intr-un... loc de joaca online. Loc de joaca ce poate fi gasit la adresa ideone.com. Se alege limbajul din partea stanga (de la "choose language"), "syntax highlight" ajuta mereu si de-aia e bine sa fie bifata (se gaseste in dreapta, sub source box). Si pentru Python in particular mai trebuie bifata doar casuta de "run code". Apoi se tranteste codul in source box si la final se da click pe "submit".

Cine vrea poate sa isi faca si cont, insa nu este obligatoriu. Link-urile cu codul sursa si rezultatele (vizibile in partea de jos, in caseta de sub "output") sunt oricum disponibile in mod public. Desigur, codul nu poate fi

din cutiuta postala

servicii funerare

[As vrea sa scriu si despre alte chestii pe blog... mai tehnice. Doar ca stau si ma uit la display si nu inteleg cum de imi poate fi atat de usor sa inteleg si sa scriu cod si atat de greu sa scriu coerent despre...]

Am aflat doua chestii:

  • Se pare ca lumea vrea sa ma sinucid, pentru ca... na, decesele par a fi o afacere profitabila. Iar lumea asta ar fi cu siguranta mult, mult mai frumoasa fara mine...

cum aleg o...

cucta OZN

... cucta cred ca ii spune in romana (that's pressure cooker in English). O dracie cam ca cea din poza (furata cu nesimtire de pe made-in-china.com), insa nu chiar asa "OZN".

Nu ma intrebati pentru ce vreau sa o folosesc, pentru ca n-am nici cea mai mica idee. Nu este pentru mine. Este pentru ai mei - a lor s-a imbolnavit de deces. Sa fiu sincera, ma mir ca doar acum, pentru ca eu o tin minte dezintegrandu-se inca de cand eram mica.

Chestia aia micuta prin care ies aburi din varful tichiei, pardon, capacului, tin minte ca avea probleme inca de cand invatm eu sa scriu literele. Pentru ca da, pana in clasa a opta mi-am facut temele in bucatarie. Apoi tin minte ca au inceput sa se sparga incet, incet, bucata cu bucata, manerele capacului. Apoi a intrat in peisaj batranetea cauciucului de pe marginile capacului. Iar acum am inteles ca a crapat cu totul. Dupa mai bine de 30 de ani, probabil era si cazul.

Asa ca ai mei acum cauta o noua cucta. Teoretic. Practic, insa... stau si maraie la preturi ("cum 90 de lei?!? este foarte scumpa!"), ceea ce m-a facut pe mine sa vreau sa le iau o cucta, nu conteaza daca dau pe ea 350 de lei, numai sa le iau o chestie sanatoasa.

Am facut asa cu tigaia.

multiple choice answers

Raspunsurile la "testul" de aici.

  1. Sarotti Tiamo Amaretto

    Cumva, in raspunsuri au aparut toate variantele... mai putin cea corecta! 85 de grame sunt in poza. Este vorba de cate o trufa din cinci sortimente din gama Tiamo de la Sarotti: Marc de Champagne (link, screenshot), Amaretto (link, screenshot), Jamaika-Rum (link, screenshot), Dunkler Marc de Champagne (link, screenshot), Cognac Sahne (link, screenshot). Fiecare cutie are 125g in total si contine cate zece piese. Deci cate 12.5g pentru fiecare din cele 5 trufe. De unde rezulta ca avem 62.5g pana acum.

cautari, poate ajuta (2)

Milka Mousse Pear + Almond

Pentru ca, lasand la o parte cautarile stupid-amuzante ("cum omor gandacii din cuptorul cu microunde", "nu suport miros de pomelo", "(de ce) imi place vara", "ma mananca degetul", "caine citind", "lumea in dungi", "am patit in service", "dupa melci", "un pliant despre un produs expirat", "cum sa explic asa ca elevii sa inteleaga", "care este cea mai frumoasa culoare", "vreau sa stiu despre carioci"), pe cele absolut imbecile sau analfabete, pe cele prin care probabil s-a ajuns exact acolo unde trebuia (cautari legate de concertele la care am fost: Scorpions, Amorphis, Amon Amarth, HammerFall, Fates Warning; cautari legate de Lazopan, de Targul Femeia, de o anumita problema de logica, de asigurarea obligatorie a locuintei), pe cele prin care nu stiu cum dracu' s-a putut ajunge pe blogu' meu obscur cand exista un milion de alte pagini pe net pe care ar trebui sa ajunga inainte ("Phil Lynott", "49% motherfucker, 51% son of a bitch", "Rudolf Schenker", "Scooby(-Doo)", "Pawel Maciwoda", "AC DC Angus") sau intrebarile pentru care nu am nici eu un raspuns ("in ce consta instalatia de facut covrigi", "cum ma fac mecanic metrou", "mi-am dat stomacu pe dos ce sa iau", "ce merge la blugi verzi", "am o rochie neagra si nu stiu cu ce sa o iau pe deaspra ca e frig", "cum sa faci o podea", "unde gasesc tort de post", "retete prajituri de casa", "picioare subtiri vs picioare groase?", "tort black forest reteta", "cum sa am canini mai mari", "unde sa merita sa depui bani pentru dobanda"), exista cateva dileme (oarecum) justificate la care as putea sa ofer ceva raspunsuri. Continuarea de aici.

in apararea uniformei

rochie+vesta

Cu intarziere, stiu. Dupa ce subiectul e deja mort si ingropat pentru restul lumii. Dar... singurele mele argumente pro sunt sentimentale, subiective si tin de aspectul estetic. Ceea ce totusi, nu le face sa fie mai putin importante. Pentru mine.

Dar sa incep cu... inceputul, bineinteles. Am purtat uniforma in clasele I-IV. Am niste poze de la sfarsitul clasei a II-a, cand parul meu atingea cea mai mare lungime pe care avea sa o cunoasca vreodata - ajungea pana undeva intre fund si genunchi. Si tin minte ca atunci, in iunie '92, ma simteam destul de bine in uniforma. Insa tin minte ca in toamna aia a venit momentul in care am ajuns sa o urasc. Pentru ca incepeam sa fiu constienta de cat de incomod si de aiurea e sa port rochita aia si sortuletul ala peste pantaloni de blugi si pulovere. Iar in a IV-a era deja numaratoare inversa - de-abia asteptam sa scap de nenorocita de uniforma.

In clasa a V-a am scapat de ea. Din pacate! Si spun asta pentru ca trecerea in clasa a V-a n-a insemnat si trecerea de la un copchil prost la altceva. Asa ca hainele de scoala au devenit alegerea... alor mei initial si apoi chiar a mea, desi ai mei au avut in continuare ceva de spus si n-as fi putut sa merg la scoala in ceva ce ei n-ar fi aprobat. Ceea ce acum ma face sa cred ca mama a amanat mult prea mult vizita aia la oftalmolog si ca deja de pe vremea aia vederea ei era dusa bine.

multiple choice

ciocolata, ? grame

Raspunsurile corecte apar vineri.

  1. Cate grame de ciocolata sunt in poza?
    • 72
    • 85
    • 140
    • 96
    • 60
  2. In prima zi de Paste, bronto a mancat ceva prajit. A fost vorba despre:
    • coada lu' peste prajit
    • rabdari prajite
    • prajit...ura
    • miel prajit, asa cum se cuvine

Primal Fear + Brainstorm, Bucuresti, The Silver Church, 8 aprilie 2012

Primal Fear + Brainstorm, Bucuresti, The Silver Church, 8 aprilie 2012

[Da, da, da... Nu e chiar in ziua urmatoare concertului, e monstruos de lung si n-are multe poze. Prima de la Primal Fear e insa super. Ah, si daca am facut greseli, trageti-ma de urechi. Is prea rupta sa mai fiu in stare sa recitesc...]

Istorie personala

Am descoperit tarziu ambele trupe. Mai precis anul trecut. Pentru ca YouTube imi recomandase niste videoclipuri de-ale lor - am si scris atunci despre asta. Ma rog, mai exact videoclipuri Sinner si Brainstorm, dar de la Sinner am ajuns la Primal Fear. De Primal Fear mai auzisem de multe ori, insa nu le mai ascultasem niciodata muzica. Sau cel putin asa credeam. Pentru ca atunci cand am inceput sa sap prin discografie m-a pocnit ca eu ii mai ascultasem. Fara sa stiu - piesa asta imi era foarte cunoscuta, insa habar n-avusesem cine dracu' o canta.

Iar apoi am aflat ca vin la noi. Ambele trupe la pachet. Asa ca pe 16 ianuarie mi-am luat bilet. Desi aveam la momentul ala alte planuri pentru sfarsitul asta de saptamana. Inca mai sper sa nu se intoarca impotriva mea decizia asta rebela... asa cum s-a intamplat in urma cu 8 ani...

browser detection at its best.

Serios!

Am internet de pe 9-10 august 2006. Primul browser folosit de mine dupa momentul respectiv a fost IE7 (a beta version). M-am indragostit de el instant pentru ca arata mai bine decat ce folosisem eu pana atunci cand imi mai verificam mail-ul sau cautam documentatii pentru laboratoare sau alte chestii legate de scoala pe la diferiti colegi. Adica eram o capusa nenorocita care se folosea de faptul ca altii aveau acces la net. Si suficient de toanta in legatura cu chestiile de baza in viata incat sa am habar cum as putea sa am si eu net acasa.

Asemanator cu situatia de la 15 ani cand am ajuns intr-o cofetarie cu mai multe colege si doi colegi fara sa am habar cum se cumpara o prajitura, pentru ca pana atunci nu stiusem ca banii folosesc la altceva in afara de indesat in ratoi. Nu glumesc, aveam un ratoi galben cu o gaura in cap si prin gaura aia bagam banii.

Revenind, eu n-am folosit niciodata IE6 in mod constient. In decembrie 2001 s-a petrecut primul meu contact cu internetul, sub supravegherea unei colege care m-a dus la un internet cafe si m-a invatat cum se creeaza o adresa de e-mail si cum pot cauta pe net universitati din Marea Britanie. Eu? Eram ca vitica la poarta noua. Reactia ei? "Tulai, Doamne!" Si nici macar nu era credincioasa. Pentru mine era doar iconita aia pe care o retinusem vizual. Nu stiam ca ala se cheama browser. Si Internet Explorer.

Am ramas la fel de ignoranta si in primii ani de facultate cand n-am folosit netul decat in felul descris mai sus. Si apoi a venit august 2006 cand am gasit intamplator in usa un fluturas cu o oferta de la o firma. Daca Mohamed nu vine la munte, vine muntele... sau ceva de genu' asta...

tot amintiri legate de scoala

biscuiti

... dar mai vechi.

Din prima zi de scoala. Tin minte ca stateam si ma uitam pe geam si tot scufundam niste biscuiti in ceai. Imi placeau biscuitii inmuiati in ceai1, dar nu-mi placea ca pe vremea aia ai mei ma puneau sa beau si ceaiul cu resturi de biscuiti in el2. Mi se parea asa scarbos3.

Si stateam acolo, scufundam biscuiti si incercam sa-mi imaginez cum o sa ma descurc la scoala. O chestiune stresanta, pentru ca toata lumea imi daduse de inteles ca se asteapta la multe de la mine.

din sertarul cu amintiri

M-a pocnit noaptea trecuta in timp ce eram la dus. Azi este 6 aprilie. Si este vineri. In 2001, ziua de 6 aprilie a picat tot intr-o vineri. Tin minte clar asta petru ca in ziua aia a fost balul majoratului organizat de clasa noastra (noi eram intr-a XI-a). Purtam pantalonii negri pe care ii alesesem impreuna cu mama de la un chiosc din piata Tractorul si bluza rosie primita cadou de Craciun de la o colega. Un an mai tarziu, la balul majoratului organizat pentru noi, avea sa fie vorba de fusta neagra cu pietricele si bluza tricotata cu dreptunghiuri negre, bej si albe.

A fost prima data in viata mea cand: am calcat intr-o discoteca, am dansat cu un tip anume si nu cu cine s-a intamplat, m-am intors acasa noaptea tarziu (si era ceva distanta din No Problem pana la noi acasa, vreo 5 kilometri...) fara sa fiu insotita de nici un adult, doar cu tipul cu care dansasem. Si printre primele dati cand n-am baut nimic alcoolic. In nici un caz prima data cand m-am impiedicat cu un panou in brate...

flame burning again

Tom Sawyer direct-to-video animated film

Luni seara am primit o veste foarte buna. Despre ceva ce urma sa se intample. Si s-a intamplat. Iar acum ma bucur enorm. Pentru ca e vorba de ceva care a fost o parte a vietii mele in cea mai fericita perioada prin care am trecut vreodata.

Atunci descopeream Forest Friends, Bellflower Bunnies sau Little Mouse On the Prairie. In noaptea asta ma uit la Tom Sawyer.

chestii pe care le poti cumpara

bittersweet

... din banii pe care i-ai cheltui pe vicii care iti pun in pericol viata1. Si vrei sa ii cheltui pe toti, pentru ca daca o sa mai ai ceva si maine ai sansa ca totusi sa o comiti. Iar tu vrei ca maine sa nu-ti mai poluezi sangele. Si sa nu mai ai parte de starile de rau care urmeaza dupa.

Ursuleti panda2. Si alte chestii.

Nu, nu este o sageata indreptata cei cu stinsu' luminii, condamnarea risipei3 sau catre cei cu pacaleli de 1 aprilie. Este o imagine a aspectelor la care tin, dincolo de toata nebunia.

cum sa fii un incurca-lume enervant

pagini aurii

Foarte simplu! Pur si simplu nu te documentezi din timp despre cum se ajunge intr-un anumit loc, esti incapabil(a) sa citesti harti/ afise/ schite sau sa procesezi informatiile primite de la altii, te depasezi cu viteza melcului/ te opresti pe mijlocul drumului incercand sa te lamuresti.

Nu-i inteleg pe oamenii astia. Am fost si sunt convinsa ca este foarte usor sa te orientezi in orice oras. Trebuie doar sa stii ce e aia o harta si sa fii capabil sa o vizualizezi si sa o completezi mental cu informatii pe masura ce descoperi terenul.

Toamna lui 1990. Aveam 6 ani si jumatate, tocmai incepusem scoala, nu ma indepartasem niciodata singura la mai mult de 500m de casa, din cartier nu iesisem decat extrem de rar pe jos si niciodata singura. Am ajuns acasa si am constatat ca nu pot descuia usa. Eu aveam cheie doar de jos, insa in ziua aia mama plecase mai tarziu decat mine si avusese un moment blond (probabil trecuse cam multa vreme de la ultima vopsire): incuiase si sus. Jumatate de ora mai tarziu...