Adresa blogului este brontozaurel.blogspot.com/ncr !!!

Arhive septembrie 2009

o zi cu soare

Marti, 29 septembrie.
Metrou. Intr-un metrou din acela vechi. Dupa una sau doua statii s-au urcat trei fete care mergeau la scoala. Asta era evident dupa ghiozdane si avea sa reiasa si din ce vorbeau. Pana cand au coborat din metrou m-am simtit asa ciudat pentru ca pur si simplu nu m-am putut abtine sa nu ascult ce vorbeau si (asta era deja observabil) sa nu ma tot uit la ele. Din ce timp venisera? Fete. Eleve. Copii. Asa cum eram si eu, cum erau si colegele mele, parca sfidand cumva imaginea pe care eu si altii de varsta mea am ajuns sa o avem despre cele de varsta lor.

Da, exista motive pentru care nu am o parere foarte buna despre generatia lor. Atatea fete cu nu-stiu-cate straturi de tencuiala pe fata, cu un vocabular compus mai mult din cuvinte precum "fah" si "hah". Telefoane de la mama care se tot plange de verisoara mea cu zece ani mai mica decat mine despre care imi spune mereu ca "a luat-o razna" sau ca nu se mai duce la scoala sau ca s-a inhaitat cu niste derbedei sau ca "isi baga parintii in mormant" sau ca i-a tras o palma mamei ei. Sunt constienta de faptul ca mama a avut mereu tendinta sa exagereze, ma enervau mereu povestile ei inflorite pentru ca eu am avut mereu o obsesie pentru exactitate. Si mie imi spunea des ca "o bag in mormant" sau ca "am luat-o razna" - m-au tarat la psihiatru (da, la psihiatru, nu la psiholog) cand aveam 17 ani. Si eu am chiulit cand eram in clasa a XII-a. E drept ca eu chiuleam pentru ca nu vroiam sa fiu vazuta de nimeni si in timpul ala ma ascundeam acasa sub patura sau mergeam singura pe munte (ceea ce nu e asa extrem precum suna cand stai la 20 de minute de mers pe jos de locul unde incepe drumul forestier). Si eu ma certam in draci cu mama si imi venea uneori sa o pocnesc.

Revenind. Nu puteam sa nu ma tot uit la ele. Toate trei in alb si negru. Prima era micuta de inaltime. Si la fata parea mai "bebe" decat celelalte doua. Avea parul lung si prins intr-o coada (ponytail in engleza, dar mi se pare ca suna asa aiurea coada de cal in romana). Purta o camasa alba si o fusta neagra larguta care se ducea in jos pana putin deasupra genunchilor. Aveam si eu fuste de genul ala, dar cand eram mica de tot. Poate ca si asta a fost un alt motiv pentru care mi-a parut mai "bebe" fata de celelalte doua. A doua era inalta, cu siguranta mai inalta ca mine. Bruneta, cu parul lasat liber, cu pielea putin mai negricioasa. Foarte draguta la fata. Si cea mai vesela si mai vorbareata dintre toate trei. Purta o camasa alba si un sarafan lung cam pana la genunchi si cat se poate de simplu. A treia era cam la fel de inalta, blonduta si ceva mai palida. Purta o bluza alba si niste pantaloni negri de stofa. Uniforma fara rigiditatea pe care o asociez uneori cu conceptul de uniforma. Adica mi-a placut cum erau imbracate. Chiar daca mi-a trecut prin cap si un gand de genul "vai, ce baba sunt, imi place sa vad copii imbracati in alb si negru..." Ah, de precizat ca nu purtau toace si nu erau machiate sau, daca erau machiate, erau machiate suficient de discret incat sa nu se vada de la doi metri (la propriu, cam asta cred ca era distanta).

Si nu puteam sa nu ascult ce vorbeau. Erau oricum destul de galagioase. Discutau despre fizica. Despre calorimetrie. Asta am facut in clasa a X-a (generatia mea, cel putin). Era oarecum amuzant cum se "certau" pe cum e de fapt corect facuta o problema, care formula se foloseste de fapt acolo. Primele doua au ajuns si la scos caietele pentru comparatii in timp ce a treia incerca sa le linisteasca cu "oricum nu ne da lucrare azi." Apoi discutia a avansat la franceza. Passe compose. Eh, gramatica parca o reluam in fiecare an la franceza, desi mereu se mai adaugau chestii noi. A doua fata avea o pronuntie chiar draguta. Celelalte doua nu s-au apucat efectiv sa vorbeasca, s-au rezumat doar la a discuta timpuri, verbe si terminatii.

Au coborat inainte sa cobor eu. Si pe undeva in mine zambeam ca inca mai exista copii care sa fie copii si carora le mai pasa de scoala... suficient incat sa se certe pe cum e corect facuta tema.

Politehnica. Mergeam repede pe o alee. Mai repede decat altii pe care i-am lasat in urma. Mai ramasese un singur tip langa mine. Si atunci am incetinit sa nu i-o iau prea inainte. Pentru ca din castile lui a inceput sa se auda melodia asta. Imposibil sa n-o recunosc din primele secunde. Si sa nu cant si eu in mintea mea. M-a binedispus. Se pare ca se mai asculta si asa ceva.

Pe Stefan cel Mare. Pentru ca aveam chef de o plimbare. Soare. Porumbei pe care am stat sa-i privesc timp de cateva minute bune dupa ce am iesit din magazinul din care imi luasem o esarfa. Imi plac mult porumbeii. Cand eram mica le tot puneam paine pe pervaz. Asta pana cand mi-a zis mama sa nu le mai dau paine, ca paine a e scumpa. Si de atunci am inceput sa le dau biscuiti. Aveam vreo 6-7 ani.

N-am vazut doar lucruri care sa ma faca sa zambesc. Am vazut o bunica cu nepotelul ei la semafor. Nepotelul a dat sa treaca, ea l-a tinut de mana, "nu, ca, uite, e rosu!" Au venit apoi altii din spate si au navalit pe trecere, desi era in continuare rosu pentru pietoni. Bunica a ezitat putin, s-a uitat la masinile care inca stateau si apoi l-a tras pe baietel dupa ea ca sa traverseze. In continuare rosu pentru pietoni. Facusera cam un sfert din drum cand s-a facut verde... pentru masinile in fata carora se aflau si ai caror soferi au inceput sa ii claxoneze. Celelalte trei sferturi din drum le-au facut alergand. Copiii ajung sa fie intr-un fel sau altul dupa cum se pricep parintii si bunicii sa-i creasca.

Ziua de ieri a fost totusi o zi frumoasa. Chiar daca s-au intamplat si multe chestii despre care as fi scris ieri la nervi un post cu multe injuraturi. M-am abtinut si nu l-am scris. Dar dupa ce am citit asta, mi-am dat seama ca trebuie sa scriu despre ce m-a facut sa zambesc ieri.

sa stingeti luminile pentru mine

Inceteaza! Nu te mai plange atat! Duminica la ora 21:59 (da, exact atat arata atunci cand m-am uitat la ceas), creierasului meu "destept" i s-a aprins beculetul. Aveam nevoie de un anumit tip de plicuri. Si uitasem sa-mi iau. Si duminica la ora aia... Mda, exista varianta mers in real, ca doar e non-stop. Dar cum cheful meu de plecat intr-o excursie nocturna spre real doar pentru niste plicuri era la un nivel cu minus, bineinteles ca mi-am zis lasa ca gasesc eu pe undeva sa rezolv si asta luni la prima ora, inainte sa merg la poli. Daca m-as fi limitat la atat ar fi fost bine... Dar mi-a trebuit sa ma plang de situatia asta. Asa ca luni am primit cadou 20 de plicuri de genul ala. Bineinteles dupa ce imi luasem si eu si nu mai aveam nevoie. Si dupa aia stateam si ma uitam ca tampita la ele si ma intrebam oare la ce o sa mai folosesc astfel de plicuri vreodata.

Sunt furioasa. Mi-am anulat cam toate planurile pana in decembrie. Si am ramas cu un gust amar pentru ca in unele din ele investisem mult timp, multi nervi, multa alergatura si transpiratie. Dar nu mai rezist. Am nevoie sa fiu singura in lumea mea, sa-mi reincarc bateriile. Mi-am facut prea multi draci. Mi-e prea frica. Nu vreau sa risc. Nu pot sa-mi permit sa risc. Mai am un an la FILS. Si, daca termin si facultatea asta, vreau sa o fac asa cum trebuie. Nu vreau sa o termin doar pentru inca o diploma de licenta.

Le-am spus alor mei ca am luat licenta... dupa mai bine de trei luni de la eveniment. Si, dupa cum era de asteptat, putin le pasa ca am luat-o cu 10... doar ca am luat-o si ca am o diploma. Imi e sila.

Ma doare spatele. Iar am jucat cartea aia cu sunt tanara, sunt puternica, rezist. Si iar m-am ars. Ma ustura gatul. Si parul meu arata ca naiba. Dar senzatia aia de greata n-a avut rabdare sa-mi prind si eu parul. Si nici pe mine nu m-a dus creierul sa mi-l tin cu mainile. Desi... cu mainile ma tineam sa n-ajung sa sterg pe jos cu propria mea persoana, ca eram si putin ametita. Asa ca am reusit performanta. Deci sunt retardata. Pentru ca, nu-i asa, eu sunt aia care, la vederea unui clipulet idiot de pe youtube, a exclamat "cat de retardat sa fii sa iti vomiti pe par?" Pai... atunci sunt. Bine ca s-a intamplat totusi sa fie inainte de dus, si asta pentru ca ma apucase harnicia si ma pusesem sa curat masina de spalat. Ceea ce ma face si mai idioata. Pentru ca oricum imi era putin greata si stiam ca nu ma inteleg deloc bine nici cu mirosul detergentului ala si nici cu mirosul de latex.

Eram mai furioasa putin mai devreme si as mai fi scris ceva. Dar acum nu-mi mai vine. Si sunt oricum prea obosita - cand s-a facut 3:20? Peste 5 ore o sa fiu iar la Politehnica. Apoi la BRD. Apoi o sa trec si pe la o farmacie. Sau in ordine inversa ultimele doua. Si printr-o librarie. Si apoi acasa la somn. Dar acum trebuie sa ma duc sa fac bucati un robinet la baie. Sper sa ma descurc sa-l repun in functiune. Cu celalalt m-am descurcat. Si mai am destule maruntisuri de facut prin casa. Ah, si mai vreau sa mai scriu ceva pe blog pana se termina luna. Nu-mi place numarul 11 si cu aberatiile din noaptea asta scap de el, dar 13 mi se pare mai frumos decat 12... ca am fost la scoala numarul 13, d-aia! Bine ca de fapt azi e marti si nu miercuri cum eram convinsa pana acum o ora si jumatate. Deci mai am la dispozitie vreo 40 de ore si nu vreo 20.

Edit: Mda. Mi-a venit o idee geniala, ca tot am vazut o tona de posturi despre trafic si bloggeri in ultima vreme... si pe majoritatea nu am avut rabdare sa le citesc, de obicei fac si eu ca Tomata (Mark as Read si mai departe). Hai sa ma apuc sa fac spam sa vina multa lume la postul asta. Nu de alta, dar m-as strica de ras sa ma faca unu' analfabeta, pentru ca se scrie corect stinge-ti, nu-i asa? Sau poate ca nu vreau de fapt asta. N-am chef de specimene de genul asta pe aici. Dar, da, ideea asta mi-a venit pentru ca am vazut iar idiotenia cu "-ti" intr-un moment in care oricum nu eram bine dispusa. Pune mana si stinge-ti parul, ca ti-a luat foc!!! In situatia asta se scrie cu liniuta. Stiu ca tehnic nu e in regula nici propozitia aia pentru ca parul arde mult prea repede (da, am facut experimente si am dat foc parului meu cazut, diferitelor insecte ucise) ca sa ai timp de o lectie de gramatica, dar na... Multumesc. Mi-am varsat dracii si m-am mai linistit. Ah, ba nu. Vreau sa se introduca in scolile noastre manuale de gramatica dupa modelul din The Flintstones. Ca sa le dea cu ele in cap idiotilor care nu stiu sa scrie. Si sa simta ca le intra gramatica in capatana. Sa-i doara prostia... la propriu!

from the prison of my mind - the morning

4:02 am.
Closing Words. Insomnium. Closing? Mda, nu e melodia cu cel mai potrivit titlu pentru un inceput de zi. This will be for now and for ever the diverging of our paths... Dar imi place la nebunie. Now that this night has turned into a dawn... Uite, asta ar merge daca ar mai fi vara si s-ar lumina mai devreme, imi pare asa rau dupa zilele lungi de vara. I step aside from this path of grieving... A fost una din cele mai ascultate melodii in perioada august-septembrie anul trecut. Left with all these things I never had chance to say... Si Insomnium e una din trupele mele preferate. You must stop your bleeding before you run yourself dry, you must let go of your wound... Stiu ca trebuie sa las toata povestea in urma si am stiut asta de cand l-am impins la o parte si m-am carat din patul lui... I give up this life I have been leading... Lenesa. Left with all these things I never meant to say... Sa ne jucam putin. Words deceitful, double-dealing... Refriger-raiders. So does hate pause and resentment turn to reason... Tom & Jerry. Alone... Da, stiu, e joc de copii, dar mie imi place. Alone...

Ain't Crying for the Moon. Kingdom Come. Impuscati-ma ca nu-s prea "coapta la minte" si ma joc jocuri de copii cu suzeta. Tried to believe in something... Expresia profului de mate din liceu. It's tearing me all apart... Am auzit ca e mort acum. No use to keep pretending... Eu stau langa un cimitir. I'm lying, I can't give up... Acum aproape sapte ani, la putina vreme dupa ce am venit in Bucuresti, am vazut langa gardul cimitirului o cruce pe care scria numele lui. Anybody knowing what to do, anybody feels the way I do? Da, stiu, coincidenta. The end is getting closer far to soon... Eu sunt Jerry. I ain't crying for the moon... Imi place sa fiu ala mic si rautacios, nu ala mare si tantalau. Trying to top my scoring... Wanna stop my dice from rolling... Asta jucam si acum trei ani si trei luni, in noaptea dinaintea examenului la FLA (Formal Languages and Automata). Obsession... Depression... Nu, nu-s normala. A king without a crown... Who's the fool behind this frown? A fost totusi interesant cursul ala. Ready for showdown, fighting my last round... Si cel din continuarea lui, cel de compilatoare. Leave behind the past we knew... no regrets, no substitutes...

Nobody's Fool. Cinderella. Indesat plastice si hartii si sticle in ghiozdan. I count the falling tears, they fall before my eyes... Indesat castile in urechi. I call you on the phone, but never get a rise... Plecat in excursie pana la tomberoanele de la coltul blocului. So sit there all alone, it's time you realize... Golit si cutiuta postala la intoarcere. You take your road, I'll take mine... Studiat continutul pana la usa. I scream my heart out... Abandonat plicurile si pliantele pe jos in hol. But now I've changed my mind...

Hey You. Quireboys. Dusul de dimineata. Show me how this happened so fast... Cu apa fierbinte-fierbinte. Sure is sad, now it's a fact... Sa simt ca ma curata. Made a fool of me behind my back... Insa nu-mi va curata niciodata si sangele din mine. All those stories and all them lies... As vrea sa pot sa-l inlocuiesc pe tot uneori. Oh, baby, you never compromised... Uneori doar... yeah...

The Big L. Roxette. Gel de dus cu aroma de vanilie - got the world on a string... Dugy spune ca are efect afrodisiac - makes me boogie, makes me do anything... That must be why I'm so horny. The big lust, bring it into the small world... Gel de dus cu aroma de lamaie si grapefruit. Waiting to catch the big one... Gel de dus cu aroma de nectarine. Hey now, touch the sky... Gel de dus cu aroma de ciocolata. Hey now, move the sky... Scrub cu aroma de cocos si ciocolata. There's a certain kind of look in that smile... Sapun cu aroma de zmeura. It has to be a big thing... Scrub cu aroma de mure. Ya know what I'm saying...

Death Walked the Earth. Insomnium. Pasi uzi pe covorasul cu delfini. What have I for you to offer...

I Ain't No Nice Guy. Motorhead & Ozzy. & Slash. Animalul de plus e pufos. When I was young... Ma linisteste sa iau cate unul in brate si sa il mangai. I thought I was the chosen one... Suc de mere. But time went by and I found out a thing or two... Rece, cu bucatele de gheata. My shine wore off as time wore on... Eu si extremele. I thought that I was living out the perfect life... Imi plac senzatiile tari. But in the lonely hours when the truth begins to bite... Am stiut. I thought about the times when I turned my back & stalled... In dimineata aia am stiut. Ca pana sa se termine ziua... When I was young I was the only game in town... De ce trebuie sa-mi aduc aminte de ziua aia? I thought I had it down for sure... Au trecut deja cinci luni. But time went by and I was lost in what I found... Sunt poate prea orgolioasa. The reasons blurred, the way unsure... Dar nu imi pare rau. I thought that I was living life the only way... Desi poate ca... But as I saw that life was more than day to day... Nu, n-are nici o legatura cu moralitatea. I turned around, I read the writing on the wall... Nu cred ca o sa fiu in stare sa ma decid vreodata ce parere am despre ce s-a intamplat, cine a intentionat sa profite de cine. I ain't no nice guy after all... Amandoi am jucat murdar... In all the years you spend between your birth and death... Nu vreau sa-mi caut scuze. You find there's lots of times you should have saved your breath... Nu vreau sa-i caut nici lui scuze. It comes as quite a shock when that trip leads to fall.... Poate ca ar trebui sa ma simt bine ca lucrurile au decurs asa. I ain't no nice guy after all... Imi da dreptul sa anulez un cosmar monstruos si vechi, dar eu nu ma pot multumi doar cu anularea lui, vreau sa il fac praf. I ain't no nice guy after all...

Livin' On the Edge. Aerosmith. Crema cu aroma de ciocolata pe pielea din jurul unghiilor de la picioare. There's something wrong with the world today... Sosetele mele verzi de la care a pornit totul. We're livin' on the edge... N-o sa uit niciodata cat m-am bucurat atunci. You can't help yourself from fallin'... S-a terminat, stii? Even if it wasn't would you still come crawling back again? Dar nu conteaza. I bet you would, my friend... Nu vreau sa conteze. Again and again and again and again and again... Nu vreau sa simt ca n-as mai avea pentru ce sa lupt. And everybody knows it's wrong...

Brother. Alice in Chains. Urmeaza coatele, genunchii, juliturile. Frozen in the place I hide... Crema cu aroma de ananas. Not afraid to paint my sky... Fruttini. Some who say I've lost my mind... Si parca a inceput sa mi se para ca e cam frig. Roses in a vase of white, bloodied by the thorns beside the leaves that fall because my hand is pulling them hard as I can... S-a terminat vara. I know that pain and I won't run away like I used to do... Desi de cand am venit la facultate septembrie a fost mereu tot un fel de luna de vara pentru mine. Pictures in a box at home, yellowing and green with mold so I can barely see your face, wonder how that color tastes...

Cardiff. Stone Sour. Portocaliu, maro, bej? This fluid feels like pain, this stoic mood is all in vain... Hmmm... I reach into the dark, I tear this other me apart... Bej! You.. can't.. kill.. my... mind... Si deodorantul Fruttini de ananas. Save me from my bitterness, give me up, I did my best... S-au trezit oare? Shock this system full of shit, mock this fucker lost in it... Probabil ca da. I know my life will end... Sa pun mana pe telefon si sa sun. I'll reach into the past, my future's fading fast... Dar imi e prea teama sa intreb ce vreau sa intreb de fapt. This smoke is in my blood... Si intrebarea ramane nerostita si raspunsul ramane in continuare o necunoscuta. This life is not enough!

If I Ever Lose My Mind. Magnum. Moneda in rol de titirez. Tired and neglected, lost for the moment, thoughts are collected, never relent... Si incerc sa ma decid ce voi face. I wouldn't change it for a thousand years if I ever lose my mind... Daca... Pretty soon I'll have to play my hand... Dar daca... After all, they're my mistakes... Stau si studiez listuta. Caught in the shadows, hiding completely, all good intentions carry the day... Si tot tai de pe ea. I really don't know where we are... Vreau sa simplific totul. Or what we've become... Sa elimin tot ce poate merge prost. I wouldn't change it for a thousand years if I ever lose my mind... Mi-e frica. After all, they're my mistakes...

dust and feathers

Mereu nemultumita? Cam da. Poate si pentru ca ridic standardele daca simt ca lucrurile merg mai bine. 2008 a fost totusi un an mai bun decat 2007 in ciuda povestii cu aripa dreapta. Si, daca stau sa compar plusurile si minusurile, anul asta a fost unul al dracului de bun pana acum. Insa la fel ziceam si la jumatatea lui septembrie 2004 si restul anului avea sa fie catastrofal. Si totusi... acum un an pe vremea asta eram mai vioaie. Tocmai terminam cu runda #1 de kineto... mda, privind in urma, imi pare amuzant. Nu ca la vremea respectiva n-ar fi fost si amuzant... dar atunci era in primul rand frustrant sa vad ca nu ma descurc sa misc mana asa cum as fi vrut.

Acum? Hmmm. Nu pot sa nu-mi fac griji pentru ce va urma. Imi tot imaginez scenarii catastrofale pentru urmatoarele 5-6 saptamani. Desi am redevenit la fel de vioaie cum am fost pana la inceputul lui august si, pentru o scurta perioada, la sfarsitul lui august. M-am apucat iar sa invat chestii noi, m-am apucat iar sa fac ceva miscare. Acum am ceva febra musculara pentru ca alea 20 de abdomene de inceput s-au transformat in 500 pe masura ce le tot numaram si imi dadeam seama ca sunt in stare sa rezist mai mult. Iar faptul ca m-am oprit la 500 s-a datorat mai mult gandului "sa vezi ce febra musculara ma apuca maine!" Din fericire nu e deloc asa rau cum m-as fi asteptat.

o sa mor

Vineri. Nu, asta nu s-a vrut a fi o predictie pentru vinerea care vine. Si nu ma refer nici la Vineri ala din Robinson Crusoe. Ma refer la ultima zi de vineri. Da, la frumoasa zi in care mi-am spart fata. Cu o saptamana inainte trecusem prin Carrefour pe langa o individa care impartea pliante. Si luasem si eu unul... aproape mecanic. De studiat nu l-am studiat decat acasa. "Bucura-te de darul Carte D'Or" scria mare in partea de sus. Hmmm, de ce nu? Imi place inghetata Carte D'Or (desi sortimentele mele preferate nu se gasesc in Carrefour). Asa ca vinerea trecuta m-am dus iar sa iau doua inghetate si "darul" (o geanta frigorifica draguta si practica). Si daca tot am luat inghetata am luat si sos de ciocolata si niste fulgi de decor si stafide. Asta e partea introductiva, complet neinteresanta.

Platesc toate alea si ma duc sa iau geanta. Ma intreaba de nume, numar de telefon. Ii spun numele.
"Telefon n-am."
"Nici macar fix?" insista tipa.
"Nu, am renuntat la el acum trei ani." (si, in paranteza fie spus, nesimtirea Romtelecom ar fi trebuit sa ma faca sa renunt chiar cu mult mai devreme)
"Nici mobil?"
"Nu, mi l-au furat acum o luna."
N-am avut ghinionul sa imi sune chiar atunci din ghiozdan. Ce drac sunt! Dar eu vroiam sa particip la promotia "Bucura-te de darul Carte D'Or!" Nu la promotia "Cautam fraieri care sa ne dea numele si numerele de telefon in schimbul unei genti termoizolante ca sa facem o baza de date pe care apoi sa o vindem pe o suma frumoasa!" Ca m-am saturat de telefoane si SMS-uri de pe la diversi care vor sa-mi "ofere" cate ceva. Asa ca m-am desteptat... desi putin cam tarziu.
Si nu de tot. Pentru ca pe drum mi-am dat seama ca, din moment ce imi daduse geanta termoizolanta, as fi putut sa imi pun inghetata inauntru. Am coborat la metrou unde mi-am spart fata si doi dinti. Penibil moment.

Seara. Am varsat stafidele intr-un castronel si am turnat un amestec de apa, rom si zahar peste. Dupa care mi-a venit ideea geniala sa pun peste si fulgii de decor. Din care a iesit culoarea. Un mov-gri-maroniu pe peretii castronelului. Arata dubios rau. Dar tot am comis sacrilegiul. Am combinat inghetata cu... chestia aia.
 
A, de fapt am pus pozele ca sa ma laud cu faptul ca am castronel si lingurite cu Tom si Jerry. Si mai am si altele. Si cu Tweety.
 
A, si bineinteles ca dupa ce am mancat inghetata m-am trezit si eu sa ma uit pe eticheta sa vad ce contineau fulgii aia de decor. Zahar, cacao, sirop de glucoza, E110, E124, E132. Hmmm. Nu era mai bine sa fi luat o ciocolata pe care sa o dau pe razatoare? Cu siguranta ca ar fi fost mai bine. Cautat pe wikipedia. O, nu! Cica "banned", "unpermitted", "dangerous" - de nici unul nu zice ca ar fi "safe". O, nu - o sa mor!

despre rechizite si scoala...

De multe ori sunt ametita rau. Si uit de multe. Asa ca am zis sa fac bine sa scriu si despre asta inainte sa uit. Aseara m-am apucat sa fac putina ordine prin casa. Asta inseamnand luat la mana diverse ca sa vad de ce ma mai debarasez. Printre alte chestii care au aterizat in ghiozdan ca sa le duc la tomberoanele pentru sticla, plastic si hartii s-au numarat si niste pliante pe care le gasisem in cutiuta postala. Printre pliante, unul pe a carui prima pagina scria "fii genial cu rechizite fara egal" - ha! A doua oara. Ca prima data cand il vazusem avusesem exact aceeasi reactie. N-as vrea sa cad in pacatul de a generaliza, dar copiii de azi imi par mai degraba analfabeti.

Umblam acum vreo doua saptamani dupa minunile astea. Si acum trebuie sa marturisesc o chestie: e de rau daca scap eu cu bani si mai ales cu timp pe la rechizite. De cumparat m-am mai potolit in ultimii ani ca am vazut ca de unele nu prea mai am nevoie. Dar tot nu ma pot abtine sa nu le studiez. Cand eram eu la scoala nu erau asa multe si asa reusite. Daca as fi avut la dispozitie astfel de rechizite cred ca mi-ar fi placut si mai mult scoala. Imi plac caietele mecanice cu 4 puncte de prindere si cu coperti cu animale. Imi plac asa mult caietele de matematica, arata mult mai bine acum decat acum aproape 20 de ani cand am inceput eu scoala. Acum au foi fine, liniile sunt clar definite. Astfel de caiete tin minte ca au inceput sa apara doar pe la sfarsitul anilor '90. Eram incantata la sfarsitul fiecarei vacante cand mergeam cu ai mei la cumparaturi la metro (in august '98 se deschisese primul magazin din Brasov) si puteam sa imi iau caiete Pigna cu foi fine, linii clar definite si poze ale masinilor Ferrari de F1 pe coperti. Si carioci care sa scrie vizibil, dar sa nu se vada si pe cealalta fata a hartiei. Si faptul ca aveam rechizite de care eram asa incantata era un motiv in plus sa trag mai tare la scoala.

Si atunci? Rechizitele care se gasesc azi mi se par de vis. Sunt eu chiar asa ciudata? S-au schimbat lucrurile chiar asa de mult? De ce acum avem parte de "geniali" cum sunt astia? Sau asta. Sau asta. Si as putea sa gasesc destule exemple. Pe astea nici macar nu le-am cautat. Si nu ma consider fenomenal de desteapta. Era sa nu intru in bac din cauza limbii romane. Si as fi meritat-o. Aveam un 2 si un 4 si un 5 in teza inainte sa ma asculte in ultima ora. Eram catastrofa cand venea vorba de comentarii, caracterizari. Dar cu gramatica si ortografia nu am stat niciodata asa rau.

o saptamana de cosmar

In mare, anul asta a fost unul bun pentru mine. Au existat si momente proaste din cand in cand. Si totusi plusurile au depasit cu mult minusurile. Dar ultima saptamana a fost oribila (chiar daca as fi ipocrita sa nu recunosc ca a avut si ea momente bune). Acum sunt ametita, desfigurata si... aaa, nici eu nu mai stiu. Nu pot spune ca am mai avut vreo zi asa proasta cum a fost cea de ieri de multa vreme... hmmm... de cand am fost internata anul trecut cand cu "aripa" dreapta. Zbang, zbang in capul meu, de parca ar fi cineva acolo care nu mai poate de cald si ciocane cu disperare cum ca vrea sa iasa. Si am deschis toate geamurile. Nu vreau sa mai ies din casa. Nu vreau sa ma vada nimeni in halul asta. Nu, nu, nu, nu, nu, nuuuuu...

Stiu, nici statul cu ochii in monitor nu ajuta... Cred ca ma duc sa-mi spal toate perechile de incaltari cu care am iesit. Si asa nu mai intentionez sa ies din casa pana la sfarsitul lunii, nu mai vreau sa ma vada nimeni... bine, cu exceptia unui medic si pana acolo cred ca iar merg cu fata in palme. Nu ca ar avea vreo legatura fata in palme cu incaltarile, dar sunt prea ametita si prost dispusa ca sa ma chinui sa scriu ceva care chiar are logica. Ceea ce iar e trist, pentru ca altfel as fi avut cate ceva de zis despre inceperea anului scolar, reactii la inceputul asta, rechizite, educatie pe la noi si pe la altii, copii si parinti; despre niste desene animate (astea); despre chestii observate prin oras; si despre diverse alte maruntisuri...

Edit: Uofff! Sometimes is hard, so hard to take it, you've got to hold on till you make it... Mi se par adorabile amandoua, atat The Seventh Brother cat si Tiny Heroes.

si comit gafe dupa gafe...

Am trimis un e-mail inainte sa apuc sa-l modific. Continea ceva ce n-ar fi trebuit sa vada si destinatarul. Link catre o pagina unde exista link catre blogul asta. Si d-aia a fost blogul pe privat azi ieri (luni). Tot d-aia a disparut si ultimul post. Intre timp link-ul catre blog a disparut de pe pagina aia, iar eu ma bazez pe faptul ca persoana respectiva nu prea le are cu internetul si n-o sa se descurce sa ajunga aici. Poate ca n-ar trebui. Nu in conditiile in care pe pagina aia nu mai era nimic altceva in afara de link-ul catre blog.

Am facut o promisiune care acum ma pune intr-o situatie delicata. Nu pot sa nu ma tin de cuvant, s-a bucurat prea tare.

Nu m-am dus la secretariat la FILS sa depun cerere pentru reluarea studiilor... pentru ca am tot asteptat o confirmare ca se poate sa merg incepand de azi ieri (luni) si nu doar de miercuri. Se putea sa merg de azi ieri (luni). Va trebui sa ma duc maine azi (marti) si asta in conditiile in care programul meu de maine a devenit brusc aglomerat.

Am crezut ca iau jeleuri si am luat de fapt o punga cu caramele cu arome de fructe (si mi-am dat seama de asta doar dupa ce am desfacut-o). Iar eu detest caramelele.

Am plecat de acasa fara servetele pentru prima data dupa mai bine de 13 luni. Si tot pentru prima data dupa mai bine de 13 luni am reusit sa ma murdaresc in ultimul hal pe maini.

markers

De ce? A comentat prietenul ceva? cu un zambet larg pe fata. Aproape radea. Radea de mine?
Nu, ca n-am. Hotarata.
Las' ca-ti gasim noi!
N-am mai zis nimic. Am luat-o ca pe o gluma. Si mi-a luat mai putin de o secunda sa incep sa ma gandesc la alte chestiuni mai serioase si mai practice. Deja nu ma mai gandeam decat la mine si la planurile mele. Si oricine altcineva nu mai era decat de decor pentru mine.

Asta atunci.

Acum. M-am impiedicat de piesa in dimineata asta la Nelinistitu' si de atunci am ascultat-o de vreo cateva ori cu un zambet putin vinovat pe fata.

cu botul pe tastatura...

Asa am adormit aseara. Si n-am mai apucat sa pun pe blog chestia asta:
12:20. Sunt obosita. O, da, ce observatie inteligenta. De parca n-as fi avut o zi aglomerata dupa o noapte nedormita si alta zi plina. Si maine ma voi odihni cu alte activitati. Dar de alta natura, asa ca se cheama ca fac o pauza (prelungita, sper! ca asa m-am saturat sa curat prin casa). Voi face un dus si apoi ma voi intalni cu somnul pentru cateva ore. Ultimele intalniri au fost scurte, pe fuga, in metrou. Ma ustura gatul groaznic. De noaptea trecuta. Noaptea trecuta cand am tusit sange. Apa a facut gheata in frigider iar eu am inghitit alea (nu stiu cum dracu' pentru ca eu ma sperii ingrozitor cand simt bucatele de gheata in gura si n-as inghiti...) si m-au taiat pe gat. Si doare ingrozitor.

Atatea ganduri... Dar nu zboara din creier direct in calculator si sunt prea obosita ca sa scriu asa mult. "You'll wait till tomorrow," nu-i asa? (Hehe, ce copii erau acum 15 ani. Si chiar sunau bine pe vremea aia.)

Doar o mirare - tort Blogger.com?
Habar n-am de ce am mai pus-o acum. Just because...

lumea lui "inca" vs. lumea lui "nu mai"

Lumi diferite. Un gand razlet. Different Worlds. Imi place mult piesa. Si tot albumul asta live. Si Magnum in general. I-am descoperit acum trei luni, la DeMaio. A Face in the Crowd. Nu stiu... A atins ceva acolo, in mine. Am ascultat-o de nenumarate ori, i-am innebunit pe toti cu ea. Si m-a facut sa vreau sa descopar si restul abumului... si restul albumelor semnate de trupa.

Inca ma comport ca un copil mic. Nu-mi convine ceva, imi iau jucariile si plec. Fara sa ofer macar posibilitatea negocierii. Eu sunt inflexibila, eu nu-mi negociez regulile. Si da, ma mandresc cu asta. Nu mereu, e drept. Daca e sa fiu sincera cu mine... Nu. Nu cred ca reusesc de fapt sa fac asta vreodata. Nu sunt sigura de propriile mele intentii. Mi-as dori sa pot fi. Insa mereu oscilez. Aceeasi situatie, multiple interpretari. Si nu stiu pe care sa o aleg ca fiind a mea. Mi-e greu sa aleg una. Mi-e teama ca ar putea fi gresita. Si de consecinte. Pentru ca eu sunt, asa cum am mai spus, inflexibila. Si mi-e mai teama de a fi inconsecventa decat de a intra cu viteza direct cu capul in zid. Nari dilatate la simplul gand ca as putea fi etichetata ca fiind inconsecventa. Si totusi instinctul de conservare... "Adaptabilitatea este adevarata masura a inteligentei" sau ceva de genul asta. Asa ne spunea profu' de engleza din clasa a opta. Adaptabilitatea. Da, poate transforma o situatie defavorabila intr-una favorabila. Castig dupa ce totul era impotriva. Castig. Dar costul castigului? Da, stiu raspunsul. Merita? Raspunsul la intrebarea asta nu-l mai stiu. Uneori? Nu e un raspuns suficient de bun. Nu ofera un procent, ceva exact.

Nu mai am suficienta energie? furie? nebunie? in mine sa incerc sa ma autodistrug atunci cand ceva a mers prost. Asta nu inseamna ca nu mai initiez actiunea. Doar ca pur si simplu nu ma mai pot trece ca tancul peste propriile mele sperante. Ceea ce nu e neaparat un lucru bun. Pentru ca de multe ori nu face decat sa prelungeasca agonia. Inainte era mai simplu. Puteam spune "gata! s-a terminat!" mult mai repede. Si asta imi dadea dreptul sa o iau de la capat, cu noi sperante. Acum imi ia mult mai mult timp sa imi revin dupa ce ceva a mers prost. Uneori incerc sa compensez. Sa fac altceva, orice. Dar sa fie ceva care sa nu-mi faca rau. Insa nu e usor. Daca nu e totul planificat in detaliu dinainte... e trist. Sigur va intra in functiune mecanismul vechi. Cel setat pe autodistrugere. La fel se intampla si daca e totul planificat in detaliu, dar ceva nu merge conform planului.

Alt gand razlet - "... but someting went horribly wrong". E din The Mummy: The Animated Series.

Nu mai vad totul doar in alb si negru. Ceea ce iar mi se pare trist uneori. Inainte totul era clar. Acum totul e mereu asa confuz. Am mai spus-o, de multe ori nu stiu daca e cazul sa ma scuz sau sa acuz. Nu stiu daca eu am abuzat de altii sau daca eu am fost abuzata. Una si aceeasi situatie, multiple perspective. Si nu stiu care reprezinta de fapt realitatea.

Mi-e asa frig acum. Si de-abia astept dimineata.

Alt gand razlet - ".../ Eagerly I wished the morrow;/ Vainly I had sought to borrow/ From my books surcease of sorrow,/ ..." - din The Raven de E.A. Poe.

clarificare?

Nu, n-am murit... inca. Si n-am patit nimic. Am fost intrebata de ce n-am mai scris nimic pe blog. Pai... poate pentru ca n-as fi avut ce sa scriu? Cred ca toata lumea stie ca s-a redeschis pasajul de la Unirii, ca a venit iar Leonard Cohen si ca ziua e mult mai scurta decat la sfarsitul lui iunie. Iar eu n-am prea mai facut nimic altceva in afara de a ma uita la desene. Asa ca... despre ce sa scriu? Despre cum m-am invatat minte sa pun mai multi saci de gunoi unul intr-altul in galeata de gunoi ca, in caz ca sunt (iar!) dobitoaca si arunc ceva care poate sa taie sacul, sa nu mi se verse continutul direct in galeata si sa am posibilitatea sa il iau cu tot cu urmatorul sac, evitand astfel situatii de genul lasat o urma mov din bucatarie pana la usa de la intrare? Nu prea e interesant. Despre cum toata lumea pare pusa pe spart, demolat, reparat si trebuie sa stau mai mult cu geamurile inchise, ca altfel imi intra o groaza de praf? Din nou neinteresant. Poate un printscreen cu o conversatie enervanta pe Y!M?

Voi scrie despre pralinele Lindt dupa ce le voi incerca. Mai vreau sa incerc doua sortimente de biscuiti cu crema de fructe de la Mega Image, din aceeasi familie cu biscuitii cu crema de portocale care mi-au placut mult. Si cam atat.

Acum ma intorc la desene. Nu m-am saturat. Si saptamana asta m-am uitat la Casper, Devlin, Yogi, An American Tail, Once Upon a Forest, SWAT Kats, Where's Huddles?, The Roman Holidays, Atom Ant, Secret Squirrel and Morocco Mole, Squiddly Diddly, Winsome Witch, Hilbilly Bears, Precious Pupp, Space Ghost, Dino Boy in the Lost Valley, The Land Before Time, Tabaluga, Sylvanian Families, Scooby-Doo, Tom and Jerry Kids, Little Mouse on the Prairie, Mighty Man and Yukk. De fapt eu trebuia doar sa-mi scriu ceva DVD-uri sa mai eliberez ceva spatiu pe hard, dar n-am rezistat sa nu ma si uit. M-am stricat de ras uitandu-ma la Where's Huddles? si The Roman Holidays. Sunt printre seriile pe care nu le stiam de cand eram mica, dar au ajuns sa imi placa la nebunie. Sunt cam pe acelasi tipar cu The Flintstones iar umorul jocurilor de cuvinte mi se pare genial. Devlin e o alta serie pe care n-o vazusem cand eram mica si care iar mi-a placut la nebunie, desi probabil e cea mai serioasa (uneori chiar trista) serie de desene animate produse vreodata de Hanna-Barbera. Mi-a facut mare placere sa revad dupa mult, mult timp Dino Boy in the Lost Valley sau Mighty Man and Yukk si am fost devastata atunci cand am constatat ca imi lipseste un episod din cele din urma. Cu totul neasteptat a fost faptul ca nu m-am putut dezlipi de monitor la Space Ghost (care nu s-au numarat niciodata printre desenele mele preferate cand eram mica).

Mda. Si deja am scris o groaza despre nimic. Deci se pare ca pot sa scriu fara sa comunic nimic interesant. Poate mai mult n-am mai avut chef? rabdare? pentru internet. N-am avut rabdare nici sa scriu ceva aici, n-am prea avut rabdare nici sa citesc alte bloguri, exceptie facand posturile foarte scurte. Nici nu vreau sa stiu daca nu cumva am trecut de 1000 necitite in reader. Dar nici in perioada care urmeaza nu prea cred ca voi avea prea multa rabdare.

on chocolate in general and Lindt in particular

Signs you love chocolate:
  • You don't think it is ever "too early" to be eating chocolate. Nor is it ever "too late".
  • You think the four food groups are white, dark, milk and Swiss.
  • You think chocolate coins are real currency.
  • Your favorite dessert is chocolate cake with chocolate frosting and chocolate ice-cream.
  • You have a huge collection of chocolate bar wrappers.
  • You judge people by the type of chocolate they eat.
  • You consider "Death by Chocolate" the only way to go...
  • You burst into tears when seeing that a restaurant's dessert menu has nothing with chocolate.
  • You despise any diamonds but chocolate diamonds.