Adresa blogului este brontozaurel.blogspot.com/ncr !!!

Arhive martie 2011

anxiety is the word... again

dezastru ciocolata

Acum trei saptamani. Inca un dezastru in bucatarie. Sirop de ciocolata de data asta

Azi. Mi-a luat cateva ore ca sa ma pocneasca. "Wow, that was close!" Un fel de nu e foarte in regula, mai ales ca urmatoarele doua zile, poate chiar si duminica vor fi infernale. Dar ma ingrozesc gandindu-ma... brrr, as fi putut sa fac o mare tampenie!

Pe hartie e totul in regula. In creierul meu nu e. Deloc. Sunt foarte agitata. As vrea sa lucrez acum. Mi-am promis ca o sa-i fac un cadou unui fost profesor. Un programel care sa explice grafic, pas cu pas, un algoritm. E inceput. Bine, e mai mult decat inceput. Mai am de lucru doar la interfata, sa setez culori diferite pentru celulele tabelului in functie de decizia luata la fiecare pas si sa fac sa se afiseze calculele pentru fiecare pas si in fereastra, nu doar in consola.

Zilele astea am terminat trecerea prin toate tutorialele de programare pe care le-am tot strans de la inceputul anului. Ma rog, mai putin unul care nu e chiar de programare, se refera la niste concepte mai generale. Si prin care creierul meu nu s-a simtit in stare sa treaca, desi am tot incercat zi de zi, timp de vreo trei saptamani. In multe locuri, am simtit ca vorbesc despre chestii pe care deja le stiam. Si intr-un fel, chestia asta m-a facut sa ma simt ca si cum mi-as fi pierdut timpul cu ele. Trebuia sa fi sarit peste. Direct la a mai face iar ceva practic, sa nu "ruginesc."

new blog post

Genial titlul, stiu, dar nu gasesc cuvantul, nici macar in engleza. Ar fi ceva asemanator cu "dissonance," dar nu chiar la fel.

Am starea aia de stiu ca, in ultimele doua zile, in ciuda nervilor, in ciuda a tot ce am vazut ca nu merge cum am planificat... am facut, la fiecare pas, ceea ce era mai bine pentru mine si ar trebui sa ma ajute. Sa ies din starea asta. Sa imi gasesc de lucru. Sa evit sa ma simt iar ca un sobolan prins in cursa.

Si se vede. Dar sunt frustrata. As vrea sa fi dat cu pumnii si picioarele si capul in pereti. Pana cand am degetele, genunchii, antebratele, coatele, fruntea pline de sange, zgariate de... nu stiu cum se numesc porcariile alea in relief de pe peretii din hol. Pana imi crap singura oasele. As vrea sa fi luat pastile pana n-as mai fi putut sa respir si m-as fi incolacit de durere in jurul unui picior de scaun sau de birou. As vrea sa fi inceput sa ma tai iar cu lamele boante. As vrea sa imi fi facut singura rau. As fi vrut sa ma doara. Acum. Din cauza mea, nu din cauza altora.

Nu imi place sa fac asta. Sa trag tare cand rezultatele nu sunt pe masura efortului. Pentru ca inseamna un singur lucru: materia prima (eu!!!) nu este de calitate. I'm just a piece of crap - sunt exact la fel. Ingamfata, dezgustatoare, vicioasa, dispretuitoare, sterg si eu pe jos cu altii, imi place sa jubilez. Ma simt al dracului de bine cand imi amintesc ca am putut sa pun intrebari la care nu a stiut sa imi raspunda nici un prof, ca atunci cand ma intreba cineva cum am stiut ce metoda sa aplic ca sa rezolv o problema ma blocam pentru ca nu urmam nici un fel de ghid si pur si simplu simteam in sange ce trebuie facut, ca am picioare lungi, par matasos si piele catifelata, ca tentatia oferita de corpul meu a putut sa insemne mai mult decat o spaga substantiala oferita de altcineva si mai mult decat niste verighete, ca atunci cand m-am angajat prima data eram cea mai tanara din birou si toata lumea spunea ca si cea mai inteligenta. Si in acelasi timp ma urasc. Pentru ca sunt proasta. Si hidoasa. Si singurul lucru care m-a scos vreodata in fata a fost faptul ca majoritatea oamenilor stau chiar mai prost.

ping pong cu mingi ciocolatoase

[Updated, because yesterday I was sloppy and I didn't care about formatting and being coherent. On second thought, I'm never able to be coherent...]

Ar trebui sa fie dulci, insa de fiecare data imi lasa un gust amar. Acum patru ore eram intr-o stare buna. Probabil cele mai bune momente ale lunii asteia. Si apoi... Hell broke loose.

Cred ca am mai scris acum mult timp ca eu n-am fost niciodata in vreo tabara. Nu ca ar fi o chestie pe care sa o regret enorm acum, insa in ultimii trei ani de liceu... nu stiu, chiar ma simteam foarte bine cu restul clasei. Motivul pentru care nu m-au lasat niciodata in vreo tabara a fost bineinteles Ana e mofturoasa, ce dracu' mananca Ana acolo. Da, stiu ca eu chiar sunt. Aia care nu manca la gradinita. Chestie care venea cu marele avantaj ca puteam sa-mi rastorn strachina in capul oricui m-ar fi deranjat. Aia la care s-a urlat mereu ca mananca prea putin. Na, oameni care n-au invatat ca nu toate masinile au acelasi rezervor. Si ca ceea ce e de fapt ciudat e sa incerci sa-i faci un plin de Hummer unei Alfite 147.

Dar cred ca deviez deja prea mult. Anii au trecut, principala grija a parintilor a ramas una si aceeasi. "Ai de mancare?"/ "Ai mancat?"/ "Ce-ai mancat?"/ "Ti-ai luat de mancare?"/ "Nu iesi sa-ti iei de mancare?"/ "Cand iesi sa-ti iei de mancare?"/ "Cand mananci?"/ "Sa nu uiti sa mananci!"/ "Nu se poate, trebuie sa ai si timp sa mananci!"

Paranteza. In liceu i-am imprumutat intr-o zi sacoul unei colege pentru ca

happy birthday, loser

Pe dracu'... Si, daca incerc sa-mi amintesc aniversarile cu adevarat fericite... pot sa numar trei. 2001, 17 ani. Pentru ca speram. 2004, 20 ani. Pentru ca eram. 2009, 25 ani. Pentru ca aveam. Nu mai am, nu mai sunt, nu mai sper.

Sick as a Dog. Pentru ca de prima data cand am auzit-o am simtit ca este pentru mine... we'll get your head out of the loo... what's your story?... cat got your tongue?... you'll be sorry... you really ain't that young... you'll be the last to see me rot...

sondaje. probleme de logica. nuante.

sondaj

Ionut punea duminica seara un sondaj pe blog. Imi pare rau ca n-am facut un screenshot cu situatia voturilor la momentul la care am aterizat prima data acolo, majoritatea picasera in capcana. E drept ca la momentul respectiv nu exista inca optiunea cu "locul 2" si ca intre timp s-a mai echilibrat situatia, dupa cum se poate vedea in dreapta.

Dar hai sa disecam putin problema. Inainte de toate ni se spune asa: "esti la un maraton" - a se retine ultimul cuvant. Apoi "il intreci pe cel de pe locul doi." Intrebarea este "pe ce loc esti?"

Ziceam in titlu ceva de nuante. Nu se precizeaza nicaieri daca se cere locul pe care esti inainte sa il depasesti sau dupa. Cum la momentul la care am vazut eu prima data sondajul nu exista varianta locului 2, am presupus ca se refera la momentul dinaintea efectuarii depasirii si am votat pentru locul 3 (primul vot pentru optiunea respectiva, in timp ce varianta locului 1 avea 31 de voturi iar cea cu "conteaza sa participi, nu sa castigi" avea 3 voturi).

La maratoane n-am stat sa ma uit niciodata. M-am uitat in schimb la multe curse de Formula 1. Si amuzant este ca, in cazul unei intreceri pe un circuit (si nu din punctul A pana in punctul B, asa cum este cazul unui maraton - hehe, de ce ziceam eu oare ca e important cuvantul ala), oricare din variantele primul/ al doilea/ al treilea/ ultimul loc pot fi corecte.

zi bogata

... in aniversari! Si alte evenimente...

Cine ma cunoaste stie cat imi plac Twisted Sister. I-am descoperit in 2005 (pe vremea cand nici macar nu aveam net acasa si eram un mic parazit pe spinarea colegilor), cu videoclipul pentru Be Chrool to Your Scuel in care apare si Alice Cooper. Mie chiar mi-a placut, insa aproape toti cei carora le-am aratat noua mea descoperire s-au aratat scarbiti - drace, numai oameni care si-au pierdut simtul umorului am in jur? Apoi am inceput sa sap dupa alte chestii de-ale lor. Am dat de videoclipurile pentru We're Not Gonna Take It si I Wanna Rock, probabil cele mai cunoscute creatii ale lor. Si apoi, incet-incet, am descoperit si restul discografiei. Stay Hungry este impecabil. Absolut toate piesele sunt excelente. All killer and no filler. Cand am citit inceputul articolului asta, n-am putut sa nu ma gandesc la faptul ca am onoarea sa fiu nascuta in anul in care a iesit si Stay Hungry si ca poate as fi impartit si ziua de nastere cu cel mai bun album Twisted Sister, daca as fi avut rabdare sa ma nasc si eu ca oamenii normali. Insa cu siguranta n-am iesit mai frumoasa sau mai putin colorata decat Dee Snider pe coperta albumului - mamaia spune ca eram mov si ca i-a fost frica sa intrebe daca sunt vie sau...

bits and pieces of urban life

electorale... inca

16 luni mai tarziu, amintirea "luptei" e in continuare agatata de balustrada. Sediul nu mai e acolo. A ramas doar panoul de deasupra usii si chestia aia falfaitoare. Si bineinteles gunoaiele din spatiul care cica ar trebui sa fie verde. Sau nu, ma insel, verdele apartinea altui partid...

Credeam S ar veni de la "small" - cand am vazut insa chilotii astia mi-am dat seama ca trebuie sa vina de la "super-sized sizes." Eticheta cu marimea nu inseamna nimic. In urmatorul magazin am gasit unii mai mici care aveau trecut pe eticheta ca ar fi marimea 44.

Era cazul sa ma apuc sa mai curat hardul de desene si concerte.

La aproape un an dupa Milka Cocoa Pleasure, vaca mov loveste cu o alta tableta cu zmeura. Mai buna decat cea de anul trecut, dar degeaba... nu avea nici o sansa sa ma vrajeasca in conditiile in care aveam deja programata o intalnire cu ceea ce e probabil cea mai reusita cutie cu delicii de ciocolata din lume. Sper ca Lindt sa nu renunte vreodata la gama Petits Desserts. Au trecut sase ani de cand am descoperit cutia asta (pe vremea aia era albastra). Am incercat o groaza de alte chestii ciocolatoase intre timp. Si nu am gasit nimic mai bun decat cele sapte minuni din cutiuta asta.

mmm...

things to take when running away and not caring about practical aspects

E o postare pe care am inceput-o de multa vreme. Si la fiecare cateva saptamani am tot modificat-o. Si m-am razgandit. Si n-a mai aparut pe blog.

Albumul l-am cumparat acum mai bine de jumatate de an. Dupa ce deja ascultasem de cateva ori toate piesele. I-am auzit pe mai multi spunand ca e genul de album care iti intra usor pe sub piele. N-am avut niciodata curajul sa intreb de ce spun asta. Amuzant ca e destul de adevarata afirmatia si in cazul meu. Nu chiar in proportie de 100% si o sa incerc sa explic de ce... Probabil ca n-o sa reusesc si doar o sa iasa in mare varza...

Piesele spun povesti. Pe unele le-am simtit ca si cartile lui Jules Verne. Odata ce am ajuns sa le ascult nu doar pe fundal, fara sa blochez mental majoritatea versurilor in timp ce sunt preocupata cu altceva, fie ca acel altceva e povestit pe messenger despre nu stiu ce idiotenie, spalat vase sau... dormit?!? au inceput sa prinda farmec. Eu am inceput sa vizualizez ce povesteste Bruce, exact la fel cum vizualizam povestile citite. Se poate spune ca mi-a intrat usor pe sub piele. Si totusi... Partile preferate au ramas exact cele care m-au prins din prima. Nu stiu cum sa explic, pur si simplu suna intr-un fel care ma atrage chiar si atunci cand nici macar nu sunt atenta.

not to be served without cartoons

fostul mixer acum gaureste

Saptamana trecuta am descoperit ceva nou. Am descoperit la ce e bun un mixer. E bun in situatia in care imi fac o ciocolata calda folosind fulgi sau acadele sau batoane care trebuie topite in laptele fierbinte. Ca pana acum doar am nenorocit mixerele si le-am folosit in alte scopuri... de exemplu ca aparate de gaurit ("mandrina" provine de la un creion mecanic).

Inca visez mult cu ochii deschisi. Ma visez cu ochii deschisi. Ma visez Simba, Jerry, Jessie, Felina, Robin (mhm, fata cu "what the hairy heck?"), Goofy...

Mda, stiu, am vise marete. Daca tot ce-mi doresc eu in viata e sa fiu un pui de leu care canta prin padure intr-un desen animat...

29

Ingo

Forever 29...

Pentru ca, asa dupa cum spune mereu mama, eu trebuie sa fiu mereu pe dos fata de tot restul lumii. Si simt nevoia sa comemorez in timp ce tot restul lumii sarbatoreste. Ce anume sarbatoreste nu sunt sigura. Nu mi-a fost niciodata prea clar... ca nu-ti iei o tigaie in cap daca-i iei mamei un cadou, presupun?

Un clip amuzant de pe vremea cand eu eram la gradinita. Ultimul videoclip in care a aparut. Si o bucata pe care urmatorul baterist n-a fost in stare s-o invete.

And I'm Ingo and I'm the... drummer of Helloween and this is my mascot.

Ingo Schwichtenberg.

ce am in comun cu Lemmy?

Lemmy, 49% motherfucker, 51% son of a bitch

Un drac! Foarte serios, desi un pic mai corect spus ar fi ca dracul meu si dracul lui sunt frati. Gemeni!

Am aflat asta acum cateva saptamani, in timp ce ma uitam la filmul Lemmy, 49% motherfucker, 51% son of a bitch. Enervant cand cenzureaza, din fericire sunt si Lemmy si trupa pe acolo.

Bineinteles, faptul ca dracii nostri sunt frati n-a fost singura chestie noua pe care am aflat-o.

Filmul e putin ciudatel. Momente amuzante, momente triste. Pe de alta parte, si documentarul BBC Live Fast, Die Old (da, da, ala in care Lemmy spune, aratand catre niste sticle de Jack Daniels: "My advice: always buy in bulk, it's cheaper!") are astfel de momente. Pe care nu pot spune ca nu le-am apreciat. Presupun ca le-am apreciat si inainte de documentare, prin faptul ca piesele triste marca Lemmy mi s-au parut mereu superbe. I Ain't No Nice Guy, Don't Let Daddy Kiss Me, One More Fucking Time, God Was Never On Your Side... Si probabil ca ar fi fost greu sa nu apreciez o afirmatie de genul "it's too late to find God now" avand in vedere ca deja mi se face greata cand ii aud pe altii cum au devenit ei sfinti si cum nu vor sa mai aiba nimic de-a face cu trupele cu mesaje anti-religioase, bla, bla...

A, da. Dracul lui Lemmy (pe undeva pe la minutul 32). Si dracul meu. Asa am aflat ca Lemmy colectioneaza si... surprize Kinder!

Krokus, in '85

Eu n-aveam nici un an la momentul respectiv.

Si n-aveam sa aflu de existenta lor decat peste vreo 20 de ani. Piesa asta chiar m-a prins - the only message is we only do it for the fun... Dar nu m-a facut sa-i iau in serios. Si nici o alta piesa de-a lor n-a reusit vreodata asta.

Si totusi... pana in noaptea asta nu am vazut niciodata vreun concert de-al lor, complet sau macar partial (bucatelele live de 4-5 minute de pe YouTube nu se pun).

In urma cu vreo zece ore am gasit concertul din care e bucata asta. Nu complet, dar o buna parte din el si la calitate semnificativ mai buna. Intentia a fost sa-l las pe fundal in timp ce imi fac unghiile de la picioare si mai lucrez ceva. Ei bine... nu. N-am putut sa-l las doar intr-un colt al ecranului.

M-au lasat cu gura cascata. Inapoi in timp. Krokus in '85. Suna bine, fac spectacol, sunt numai un zambet pe scena. Marc Storace le vorbeste chilienilor mai mult in spaniola, le flutura steagul pe scena si schimba versurile la Screaming in the Night (I'd die for you devine I'd die for Chile).

The only message is we only do it for the fun...

Da. Superb.

Oare era permis accesul cu suzeta?

intersectie de obsesii

Daca gradina zoologica din Brasov n-ar fi fost in Noua, as fi ajuns mult mai des pe acolo...

Daca gradina zoologica din Bucuresti n-ar fi fost in Baneasa, as fi ajuns mult mai des pe acolo...

Imi plac majoritatea cosmeticelor cu arome fructate.

Intersectie de obsesii. Sapunele cu arome fructate. Forme de fructe si forme de animale.

fructe: portocala, lamaie, capsuna, mar
animale: peste, testoasa, balena
animale: rinocer, urs, elefant

imi pare rau ca nu mai sunt copil

oua speriate

Nu o spun cu sensul de "vai ce rau imi pare ca a trecut perioada aia, vai ce bine era atunci" ci cu sensul de "imi pare rau ca nu ma mai comport ca un copil."

Ieri, cineva din lista mea de Y!M avea la avatar poza din dreapta. Si m-a pocnit tristetea.

Mananc oua destul de des. Ultima data luni (alaltaieri). Si nu m-a pocnit sa le pictez. Asa repede le-am spart si am intins galbenusurile deasupra pestelui pe care l-am bagat apoi trei minute la microunde si l-am mancat repede dupa aia. Asa repede au zburat la gunoi cojile.

Cand eram mica le pictam cu markere. Uneori inainte sa le mananc, uneori dupa. Le scoteam continutul printr-un capat, curatam interiorul bine de tot sa nu puta dupa aia. Uneori faceam cojile astea curatate casute "de soricei" - le desenam (si uneori chiar si gauream cu grija in ele) usite, ferestre.

Imi pare rau. Ca acum nu mai pierd timpul cu asemenea "prostii de copil mic."

cum sa fii proasta - ghid practic

Sau cum sa arunci la ghena 400 lei. Sau cum ce naste din inginer soareci mananca... Aaa, scuze, asta ultima chiar n-are sens, nu? Sa incercam iar. Ce naste din inginer are chef de experimente practice idioate, periculoase si costisitoare in laboratorul improvizat din camera proprie.

Cineva a avut o idee. Si o proasta a vazut verde, ba nu, albastru, ca bancnotele noastre de 100 sunt albastre, in fata ochilor si a promis ca o pune ea in practica. Pana la o anumita data si o anumita ora.

Materiale necesare: multe! Unele incadrandu-se la categoria chimicale, altele la categoria plastice, altele la categoria electronice. Fiind vorba de vreo 20 de chestii de luat din vreo 20 de locuri diferite, unele pe la mama dracului (Colentina, Rahova, Baneasa, 1 Mai), proasta a ranjit fericita atunci cand s-a oferit cineva sa o ajute sa le adune pe toate. Doar ca respectivul i-a spus ca i le aduce in ziua x si ea a zis bine. Si nu i-a mai spus ca ziua x e ultima zi, ca se gandea ca oricum nu-i ia mai mult de o ora odata ce are toate materialele. A venit ziua x, ea luase deja tot ce ii ramasese ei de luat, a venit respectivul, i-a lasat ce luase el, uau, intr-un pachet frumos ambalat in hartie de impachetat maro cu turcoaz si legat cu funda roz (nu e banc, astea sunt culorile reale!) si ea a ranjit din nou fericita. Pana cand a desfacut pachetul.

Nu erau toate!!! Pentru ca...