on the verge of extinction... again

Acum trei saptamani. Inca un dezastru in bucatarie. Sirop de ciocolata de data asta

Azi. Mi-a luat cateva ore ca sa ma pocneasca. "Wow, that was close!" Un fel de nu e foarte in regula, mai ales ca urmatoarele doua zile, poate chiar si duminica vor fi infernale. Dar ma ingrozesc gandindu-ma... brrr, as fi putut sa fac o mare tampenie!

Pe hartie e totul in regula. In creierul meu nu e. Deloc. Sunt foarte agitata. As vrea sa lucrez acum. Mi-am promis ca o sa-i fac un cadou unui fost profesor. Un programel care sa explice grafic, pas cu pas, un algoritm. E inceput. Bine, e mai mult decat inceput. Mai am de lucru doar la interfata, sa setez culori diferite pentru celulele tabelului in functie de decizia luata la fiecare pas si sa fac sa se afiseze calculele pentru fiecare pas si in fereastra, nu doar in consola.

Zilele astea am terminat trecerea prin toate tutorialele de programare pe care le-am tot strans de la inceputul anului. Ma rog, mai putin unul care nu e chiar de programare, se refera la niste concepte mai generale. Si prin care creierul meu nu s-a simtit in stare sa treaca, desi am tot incercat zi de zi, timp de vreo trei saptamani. In multe locuri, am simtit ca vorbesc despre chestii pe care deja le stiam. Si intr-un fel, chestia asta m-a facut sa ma simt ca si cum mi-as fi pierdut timpul cu ele. Trebuia sa fi sarit peste. Direct la a mai face iar ceva practic, sa nu "ruginesc."

In urma cu vreo doua saptamani, gaseam in cutiuta postala un pliant de la Mega Image. Bine, ca sa fiu sincera, mie mi-a luat mult timp sa ma prind ca e pliant de la ceva magazin. Era prea verde si pozele cu animale erau prea simpatice.

Dupa ce m-am lamurit cum stau lucrurile am devenit putin grrr! Si putin nostalgica.

Am plecat pe la 13. Am fost la poarta inainte de 14. Am intrat dupa 15. Am stat la gard, pe lateralul T-ului, in partea in care sta Malcolm, cam la 1/4-1/3 din lungimea T-ului, in partea dinspre scena. Nici nu mai stiu ce ganduri cretine sau vid o fi fost in capul meu pana la Down. Tin minte doar ca la un moment dat se plimbau pe acolo niste fete imbracate in rosu cocotate pe ditamai toacele. Si majoritatea pareau gravide si cocosate.

Down si Iris. Bun. Adica a fost bine ca a fost ceva de umplutura si o motivatie sa ma misc putin. Asa cum am promis, am fost in pantaloni scurti, camasa, cravata si sacou. Dobitoaca de mine nu a luat in considerare o chestie insa: temperatura. Pana sa apara Down pe scena, picioarele mele erau deja negre de inghetate ce erau. Aproape la fel de negre ca si sosetele pe care mi le tot trageam disperata peste genunchi. Ah, si BGS-ul a fost total demoralizator la capitolul asta - indivizii aia tremurau fix in fata mea. Faptul ca sunt o fiinta lipsita de creier mi-a folosit cat timp au cantat Down. Daca as fi avut asa ceva, l-as fi pierdut la cat am dat din cap, mai ales la sfarsit, ca atunci mi-au placut mie mai mult. Inca ma doare gatul. Anselmo a terminat cu un "... and she's buying a stairway..." si o invitatie catre public sa continue

Si, in cele din urma, o dau in bara la exact acelasi capitol ca si pana acum: la capitolul sincronizare. Desi stiu ca altcineva a decis. Tot simt ca eu sunt vinovata pentru ca lucrurile s-au potrivit asa... prost.

La ce e bun (for)molu' mall-ul la casa in orasu' omului. Pai... sa zicem ca mi s-a facut rau intr-o intersectie. Si la cativa zeci de metri era intrarea intr-un mall. Asa ca am avut un moment de geniu si am intrat. Si m-am apucat sa scanez oamenii din jur. Paza, ceva? Sau orice fel de angajati? Sau pe cine sa intreb de o toaleta? Primele 15-20 de secunde au fost tortura. Pana am reperat un nene de la paza. Mi-a dat omu' indicatii. Hmmm... eu ma laud ca ma descurc bine la capitolul orientare. Doar ca azi a mai trebuit sa o intreb si pe o tanti cu o matura si un faras si era sa o mai intreb si pe una care vindea... aaa... aaa... dracu' stie ce, eu nu stiu, n-am fost atenta, stiu doar ca vindea ceva la un stand in mijlocul drumului, da' nu m-a interesat ce, ma interesa doar sa gasesc dracului nenorocita aia de toaleta. Asa ca la asta e bun formolu' la casa omului.

Live from Budapest... Thank you, girl!

Nu ca s-ar fi inteles cine stie ce... dar tot a fost o senzatie fenomenala. Am inchis ochii si am incercat sa mi-i imaginez.

Poate vor veni si pe la noi candva. Pana atunci, am bilet pentru ziua a doua de B'ESTFEST cand vor veni Motorhead. Si, exceptand un neprevazut tragic, voi fi acolo... chiar in fata, la gard, asa cum am fost anul trecut la Whitesnake & Def Leppard.

Edit:
1. A se citi asta - sterg comentariile cu anonim, indiferent de continut.
2. Sper sa ajung si la Manowar si la Santana, dar trebuie mai intai sa fac rost de bani pentru bilete.