on the verge of extinction... again

La ce e bun (for)molu' mall-ul la casa in orasu' omului. Pai... sa zicem ca mi s-a facut rau intr-o intersectie. Si la cativa zeci de metri era intrarea intr-un mall. Asa ca am avut un moment de geniu si am intrat. Si m-am apucat sa scanez oamenii din jur. Paza, ceva? Sau orice fel de angajati? Sau pe cine sa intreb de o toaleta? Primele 15-20 de secunde au fost tortura. Pana am reperat un nene de la paza. Mi-a dat omu' indicatii. Hmmm... eu ma laud ca ma descurc bine la capitolul orientare. Doar ca azi a mai trebuit sa o intreb si pe o tanti cu o matura si un faras si era sa o mai intreb si pe una care vindea... aaa... aaa... dracu' stie ce, eu nu stiu, n-am fost atenta, stiu doar ca vindea ceva la un stand in mijlocul drumului, da' nu m-a interesat ce, ma interesa doar sa gasesc dracului nenorocita aia de toaleta. Asa ca la asta e bun formolu' la casa omului.

O alta chestie mereu buna la casa omului e o carte cu un curs fulger de reparat tevile de sub chiuveta. Chiar, exista asa ceva? Pentru situtia in care nenea instalatoru' care trebuia sa vina vineri te amana pe luni, dar tu nu ai timp de asa ceva nici luni, nici marti, nici miercuri, nici joi, sambata ai examen si curs dupa examen. Situatie cu atat mai albastra cu cat robinetul de la care se poate opri apa catre teava sparta e stricat, astfel incat la fiecare trei ore se umple galeata. Trei ore inseamna mai putin decat imi ia mie sa ma duc la facultate, sa stau la un curs de doua ore si sa ma intorc acasa. Bine ca macar exista si o scurgere sub chiuveta. Da' e neplacut sa am lac pe jos in baie. Si e neplacut sa simt ca imi fuge piciorul si sa fiu nevoita sa fac eforturi disperate ca sa-mi recapat echilibrul si sa nu fac buf! Bine marcar ca am geamuri mate si n-a avut nimeni ocazia sa-mi vada mutra speriata si miscarile haotice si caraghioase ale aripilor la momentele respective.

"That's when you know just how bad you want something..." Inca ma bantuie chestia asta. Zilele astea am avut iar confirmarea. Si nu stiu de ce ma surprinde de fiecare data cand avad atat de clar cat de tare imi doresc unele lucruri. Habar n-aveam ce vreau sa fac in viata atunci cand am dat la facultate. Pe undeva si acum ma gandesc ca poate nu e de fapt acea unica si imensa pasiune a vietii mele, ci doar singura optiune inca valabila. Si totusi... uneori, cand sunt la facultate sau cand sunt acasa si imi fac teme, cand pun intrebari, cand imi vin idei, cand vorbesc despre ce am de gand sa fac... am momente de genul that's how I know how passionate I am about programming. Cand continui cu tumbele desi ma doare genunchiul... atunci stiu cat de tare ma sperie ideea de a imbatrani, de a simti anumite limitari de ordin fizic. Si mai era o chestie... legata de arome. De aroma de mure si vanilie a unui parfum de-al meu, de aroma de cedru a unui aftershave. Si de aroma unor senzatii. Detaliile legate de asta raman in cutiuta mea.

Inca o luna pana la AC/DC. Doua pana la Aerosmith. Si acum ma tot bantuie piesa asta. Si regretele.

PS - Am facut un mic update la pagina de intrebari si raspunsuri. Alte sugestii de carti?

PS2 - Rad cu lacrimi. Tocmai am citit postarea asta in engleza (Google Translate).