on the verge of extinction... again

... ale unei fete imperfecte fata in fata cu realitatea la fel de imperfecta.

Lucrat la tema de tumblr pentru blogul de programare. De luni pana... cand termin.

Nu, pentru ca am aflat de chestia despre care am povestit in postarile precedente. Asa ca bineinteles ca am pierdut vremea aiurea facandu-mi draci. De luni pana joi si in continuare. Si apoi, surpriza! m-am trezit cu tati pe cap.

Ca sa fiu sincera, eu am tot tras de el sa vina pe aici, tot bazaindu-l cu veveritele si ciocanitorile mele din parcuri. Dar am facut asta la sfarsit de august, la inceput de septembrie. Cand era cald. Cand nu eram terminata din toate punctele de vedere.

A trebuit sa vina exact in cel mai prost moment posibil, fix cand vizita asta putea sa faca cel mai mult rau. Si nu doar ca putea, dar a si facut-o.

Simt ca turbez. M-as duce la banca sa mai pun deoparte inca 100 lei pentru Aerosmith, dar nu ma simt in stare fizic sa parcurg cele cateva sute de metri pana acolo.

Ma simt atat de rau incat nici nu pot merge. Prin casa ma deplasez in patru labe, ca un animal... Si aveam planuri si pentru lunea asta. Si pana atunci as fi vrut sa mai scriu ceva recenzii la niste ciocolate - s-au adunat atatea din iarna si primavara!

Fum! Nu ma mai simt in stare de planurile mele. Dar nici nu le mai vreau. Nici nu ma mai vreau. As vrea sa merg in bucatarie, sa iau un cutit si sa tai bucati din mine. Sa fac mizerie. Pot sa simt lama. De jos in sus...

Intr-un fel, ma bucur ca am aflat tarziu, ca nu mi-am luat bilet. Oricum nu l-as mai fi folosit...

Nu mai vreau nimic. S-ar putea sa nu mai pot merge nici la Accept, desi am bilet din primavara. Si chiar daca o sa pot, foarte probabil n-o sa-mi mai trebuiasca. Exact asa cum a fost la Ozzy...

I want out. Nu, nu-mi iau bilet. Nici la Sabaton. Chiar daca sunt probabil printre putinii oameni care prefera Helloween cu Deris (desi si chestia asta ma bantuie uneori, si nu doar din motiv de Mat Sinner), iar Sabaton chiar imi plac in draci.

A aparut afis cum ca de luni incepe sa se dea caldura in bloc. De-abia astept!

In rest nimic. Mi-ar placea sa reproduc meniul asta doar cu CSS, dar dracu' stie... nu mai vreau sa-mi fac planuri si pentru saptamana asta... sau pentru altele...

[M-am simtit oribil de vinovata ieri cand l-am asteptat la metrou si l-am vazut de departe. Imbatranit si obosit. Si eu ii parazitez, ba mai si fusesem revoltata cand mama ma rugase sa ma duc sa-l ajut cu bagajele... eu, pe el? Candva ma ridica toata cu un singur deget...]