on the verge of extinction... again

Candva, intr-un an ca oricare altul, in dimineata zilei de 6 decembrie, undeva, intr-un birou, nu conteaza unde. O tipa e toata rosie la fata si transpirata. Si isi tot misca piciorul intr-un mod ciudat. Timp de un minut... doua minute... cinci minute... zece minute... un sfert de ora... trei sferturi...

Pana cand nu mai rezista...

"Ma scuzati..."

Si cei din jur isi indreapta privirea catre ea... Fata ei devine chiar mai rosie, dar continua...

"Eu trebuie sa ma descalt, cred ca am o pietrica in cizma si ma taie la picior..."

"Piatra" era de fapt o codita de portocala ceva mai mare. Avusese si doua frunze agatate de ea, dar se desprinsesera. Probabil din cauza miscarilor piciorului.

Morala? Dupa Mos Nicolae, cascati bine... incaltarile. Si cascati apoi bine ochii sa nu fi ramas ceva prin incaltarile respective inainte sa va bagati picioarele in ele. Nu pot sa nu zambesc gandindu-ma ce-ar fi fost daca o intreaga mandarina ar fi ramas uitata in cizma. Un picior bagat cu hotarare... si mirosea cizma a mandarine pana de Sfantu' Ilie...

Tot referitor la sfinti si deruland inapoi cu aproximativ o saptamana pan' pe la Sfantu' Andrei. Cand am vazut un articol referitor la sfantu' respectiv. Doar ca, atunci cand am citit prima data titlul artiolului, am citit Sfantu' A...steapta!

Deruland iar inainte. Duminica seara. Eu cu cosmeticele la casa. Multe cosmetice. Si multa lume in magazin. Un tip in dreapta mea ma intreaba daca ii dau voie sa treaca inaintea mea la casa, pentru ca n-are decat doua produse - un gel de dus si un deodorant roll-on. Gelul de dus mi-l luasem si eu. E cu lamaie verde si e doar 9 lei. Miroase super. Ridic din umeri si ii spun ca da. Si ma scufund iar in gandurile mele... intr-o alta lume. De-abia acasa incep sa ma intreb daca e in regula. Eu nu i-as fi zis sa treaca inainte. In primul rand pentru ca eram cu gandul in cu totul alta parte. Nu m-a deranjat ca a trecut inaintea mea. Dar n-am putut sa nu ma intreb daca a fost in regula sa-mi ceara asta. Eu n-as indrazni niciodata sa cer sa trec inainte. Niciodata. E adevarat ca mi s-a mai intamplat sa fiu invitata sa trec inainte si am zis multumesc pentru ca na, eu is mai salbatica si sa refuz ar fi insemnat sa vorbesc ceva mai mult cu persoanele respective. Insa nu am cerut niciodata asta.

Telefon. Am zis ca am febra. Am mintit. Partial. Am febra musculara.

When All Is Said and Done...

I Want Out...

Habar n-am cum. Ma simt ca un sobolan prins in cursa...

Si ma bantuie amintirea diminetilor primaverii trecute, cand ascultam obsesiv in casti I Want Out in timp ce mergeam la cursuri. Pe sandale cu ditamai tocurile si cu parul inca ud dupa dusul de dimineata. Pe vremea aia, partea care ma obseda era "don't push me to the maximum, shut your mouth and take it home 'cause I decide the way things gonna be!" Acum, partea care imi tot revine in minte e "I want out... leave me be..." S-au dus momentele bune...