aftermath

Probabil cel mai putin dezastruos Paste al mileniului. Cel putin la capitolul consecinte. Poate si atunci cand vine vorba de timp de recuperare dupa. Am fost complet functionala din nou la doua zile dupa ce am ajuns iar acasa, dupa care mi-a mai luat o singura zi sa-mi revin pana la punctul in care eram inainte sa plec la Brasov.
Nu-mi fac iluzii. Am avut noroc. Am tras de mine la maxim inainte de concertul Dark Tranquillity (si da, o sa scriu si despre concert, la cum au sunat chiar merita). La fel ca inainte de concertul din martie. Doar ca de data asta am avut parte de o saptamana linistita inainte, nu de una incarcata. Si de data asta n-am mai avut nici o plasa de siguranta, nici un plan de rezerva. Trebuia sa iasa bine.