Adresa blogului este brontozaurel.blogspot.com/ncr !!!

Arhive octombrie 2012

Accept, Bucuresti, Jukebox, 21 Octombrie 2012

[... si o tona de alte chestii pe langa, asa ca folositi cu incredere cuprinsul.]
Cuprins
Scurta istorie personala

Sa incep cu inceputul inseamna sa ma intorc inapoi la un DVD cu o gramada de bucatele live de la Wacken. Printre prezente, U.D.O.! Si, mergand pe fir, brontozaurelu' a descoperit si Accept.

Fast forward, iunie 2010. Inainte sa se intample Sonisphere. Cu putina vreme inainte de festival, lucrurile pareau clare:

de ce...

... brontozaurelu' detesta sa existe in aceeasi casa cu altcineva, oricine ar fi acea persoana.

Brontozaurelu' are un simt al posesiei incredibil de dezvoltat. Si maraie atunci cand cineva ii atinge lucrurile. Si "a atinge" aici inseamna de multe ori chiar doar atat, "a atinge".

In urma cu niste zile, brontozaurelului i-a fost incalcat teritoriul. Si apoi deodata... buf, trosc, bum, zbang, paf! Chestie care a facut instant brontozaurelu' sa intoarca capul si sa faca niste ochi mari-mari. De groaza.

In mijlocul

noul videoclip Aerosmith

Piesa se numeste What Could Have Been Love nu mi s-a parut cine stie ce cand am ascultat-o prima data. Nu are nimic care sa-mi sune deranjant, dar nici n-are ceva care sa ma atraga. Mi-a parut cam plata, asa ca probabil as fi preferat sa fie aleasa alta piesa pentru al doilea videoclip.

Dupa ce am vazut videoclipul... probabil pe mine tot nu va ajunge sa ma obsedeze vreodata. Am ascultat-o de mai bine de doua zeci de ori in timp ce tot ma uitam si disecam videoclipul (boala prinsa de la o colega de liceu) si tot nu exista nici o bucata care sa-mi revina obsesiv in minte. Dar mi-a devenit destul de clar ca are potential sa devina hit.

Videoclipul in sine este excelent ca realizare, dar nici nu ma asteptam la altceva, avand in vedere cat au obiceiul sa investeasca in videoclipuri. Ideea e interesanta (si m-a facut sa-mi doresc ca intr-o zi sa merg desculta pe sina de tren) si imi plac mult bucatile cu trupa.

Enjoy!

calmul dintre furtuni

Am trimis mail ca sa anunt ca nu imi doresc postul. Si da, am mentionat printre motive frecusul legat de salariu de la interviu.

Iar acum ma simt mult mai bine. Mental. Fizic inca e rau, dar o sa-mi revin eu candva. Sa speram ca mai devreme de jumatatea lunii viitoare.

Altfel, aseara a iesit videoclipul Insomnium pentru One for Sorrow. Si e beton! E filmat la Wacken, iar eu am o slabiciune pentru videoclipurile filmate in concert. Mai mult, e filmat foarte fain.

Cred ca am mai spus asta, dar o s-o spun din nou: ma bucur enorm pentru ei cand vad cat au crescut ca trupa...

trash can of my frustrations

Ma enerveaza la culme clipurile de genul asta. Pentru cine n-are chef sa se uite, un tigru e pe sosea si niste dobitoci coboara geamurile, bat in ele, claxoneaza, il ating cu masina ca sa-i atraga atentia. Norocul lor ca tigrul pare ca tocmai a consumat un rus cu putin sange in vodca.

Nu merg la Accept. Luat hotararea asta azi. M-am simtit prea frecata ca sa ma mai simt in stare sa exist acolo. Si lucrurile nu pot decat sa se inrautateasca in urmatoarele zile. Pacat, eram atat de fericita in primavara cand mi-am luat biletul....

chestii #5

Cu intarziere...

Muzicale

Vineri, adica maine, iese noul videoclip Aerosmith. Dupa mine ar fi putut sa aleaga alta piesa pentru al doilea videoclip, dar na... Conceptul... probabil ceva in continuarea Legendary Child. Ca realizare o sa fie cel mai probabil excelent, la fel ca restul clipurilor lor.

Joi, adica azi, iese noul videoclip Insomnium. Trebuie sa spun ca m-am bucurat enorm cand am auzit ca o sa scoata un nou videoclip. E prima data cand au trei videoclipuri de pe un singur album. Nici nu stiu pentru care piesa inca. Ar fi dragut sa fie vorba de Only One Who Waits sau Unsung sau Every Hour Wounds, mai ales ca primele doua au strans destule voturi cand au pus intrebarea asta pe twitter.

M-am mai bucurat enorm si cand am aflat ca la anul sunt din nou in turneu prin Europa... tot ca headlineri. Anul asta turneul lor a inclus cam toate continentele. Cresc... si ma bucur pentru ei.

Acum cateva zile a iesit noul videoclip Stone Sour. Imi place mai mult decat clipurile de pe precedentul album.

pentru ca uneori imi imaginez ca sunt mama omida

... si pot vedea viitorul.

Deci... voi merge la un fel de interviu, probabil va merge suficient de bine incat sa fiu angajata pe o perioada de proba sau ceva de gen, dupa care nu voi fi angajata, dar intre timp voi fi lasat balta toate cele 5 cursuri de care ma apucasem in toamna asta. Si cu care momentan stau bine. Adica am facut toate temele la timp, uneori chiar in primele zile dupa ce au ajuns pe site si am scos doar 100% pana acum. Si tot intre timp voi fi ramas in urma cu ce e nou in domeniu pentru ca timpul pentru asa ceva se va fi dus la zero.

Asa ca bilantul la sfarsit de an va arata in felul urmator: in continuare fara loc de munca si fara sa fi reusit sa fac nici alte chestii care chiar ma interesau. Si cu nervii franjuri.

Pe ce ma bazez cand spun asta? Pe faptul ca s-a mai intamplat fix acelasi lucru de patru ori anul asta.

Yeah, I get it all. But never the things I want most and never when I want them most.

textile - cum scoatem petele?

Asta pentru ca la inceputul saptamanii asteia brontozaurelu' avea un munte1 de textile care ar cam fi trebuit sa fie spalate. Unele inca de vreo luna.

Dar probabil ca ar trebui sa incep cu... inceputul. Brontozaurelu' are o groaza de haine negre. Nu doar din cauza ca e o satanista nenorocita care canta la diavol, se-inchina la gaini si sacrifica orga... aaa, nu prea le-am nimerit, nu? Ma rog, trecem peste asta. Brontozaurelu' are multe haine negre. Si multe haine colorate.

Toate hainele astea in culori mai puternice si le-a luat ea cu mult drag in ultimii patru-cinci ani de cand a inceput sa-si mai cumpere si ea haine nu doar sa primeasca.

A ales chestii cu negru/ gri/ bleumarin din inertie, pentru ca astea erau culori acceptate in liceu, cand avea uniforma obligatorie, uniforma pe care a urat-o la inceput si careia ajuns sa ii iubeasca variatiile dupa ce a descoperit ca se poate totusi jongla cu nuante si materiale.

de parca...

Blogul asta se nastea in primavara lui 2008. Un fel de incercare de a mai avea si eu ceva contact cu limba romana. Am inceput si sa citesc o multime de bloguri in romana. Ajunsesem la un moment dat la peste 400. Am si batut in tastatura pe aici. Probabil a ajutat. Probabil.

Doar ca in ultima vreme a inceput sa ma intereseze tot mai putin. Sa scriu eu pe blog, sa citesc bloguri in romana. Au zburat o groaza din reader, n-au mai ramas nici a zecea parte. Si au intrat altele in engleza, majoritatea axate pe programare.

Si cumva in seara asta am avut senzatia ca m-am intors fix acolo de unde am plecat (am mai avut senzatia asta si joi, dar atunci era vorba de altceva si de mai multi ani diferenta).

Full Circle...

ceva muzichii

Din categoria s-a impiedicat Ana de un chitarist pe YouTube. Il cheama Charlie Parra del Riego si suna cam asa:

drops of sadness... again!

Au mai ramas doua bloguri care nu-s de programare pe care mai intru zilnic. Si asta al meu nu se numara printre ele. Trist...

Tocmai mi-a trasnit prin cap ca la Accept o sa se repete situatia de la AC/DC. Sau dracu' stie, poate o sa fie ca la Ozzy si o sa ma car de acolo dupa 5 piese. Sau poate nici n-o sa ma duc, asa cum am facut la Sabaton. Si aveam bilet din primavara si chiar imi doream sa-i vad. La Sonisphere au rupt... Trist...

M-am apucat iar de doua cursuri online. Ambele de programare. Dar de data asta ma chinuie ideea ca nu asta vreau de fapt. Ca de fapt vreau sa trag tare acolo unde deja stau bine. Trist...

Septembrie a fost prima luna din ultima vreme la sfarsitul careia n-am avut gata scrise si programate recenzii la ciocolata pe toata luna urmatoare. Si inca nu le am gata, de-abia am acoperit doua treimi din luna. Trist...

chestii #4

port curcubeul

... in piele! Vinerea trecuta umarul meu era albastru. Sambata a devenit mov, duminica maro, luni verde, marti galben. Probabil urmeaza portocaliu...

Ca-n filmele cu prosti...

turist in Bucuresti

Pozele sunt facute la sfarsitul saptamanii trecute in gara. Habar n-am ce-i cu clopoteii din crengile alea. Daca stie cineva, poate ma lamureste si pe mine...