"be the change you want to see in the world" sau "do whatever you have to do to get by"? Nu mai stiu... de cele mai multe ori se pare ca o aleg pe a doua. Da, si ascunsul capului in nisip se incadreaza acolo.
Azi Ieri la pranz am iesit din casa. Timp de 5 zile nu mai iesisem. Catalin imi spunea ca mi-am transformat garsoniera intr-un fel de sanctuar. M-am tot gandit la asta. Are dreptate. E locul meu caldut, curat, comod, placut mirositor. Nu prea permit multora sa intre, sa-i strice perfectiunea. Unele stricaciuni saunt mai usor de reparat decat altele. Sa-mi curat scaunul de birou din piele cu Pronto antistatic cu aroma de lamaie nu e asa greu. Dar acelasi scaun nu mai e la fel de rigid cum era acum patru ani si jumatate cand l-am luat. Si nu am idee ce as putea sa-i fac. Mi-a trecut prin cap sa fac un fel de panou cu "Interzis persoanelor de peste 50 de kilograme sa se aseze pe acest scaun!" Nu e asa greu sa aerisesc dupa daca nu-mi place ca o persoana si-a lasat mirosul specific. E ceva mai greu sa curat pe jos daca mi-a intrat cu incaltarile murdare inauntru.E
amuzant ca eu n-am gandit niciodata cuvantul in romana. Sanctuar. Desi am simtit de foarte multe ori ca ma regasesc in Sanctuary - "Let the world blow away, this is where I wil stay - In my sanctuary. Got my mess on the floor, got my lock on the door. Go! A-way! Sanctuary!" Da, e si la mine dezastru. Dupa ce pleaca altii si eu simt ca nu mai am energie sa curat. Mi se intampla tot mai des in ultima vreme. Ultima vreme insemnand... ultimii patru ani. Sa ma simt terminata de prezenta altora, sa nu mai fiu in stare sa fac nimic altceva in afara de a zace in pat timp de cateva zile dupa ce pleaca. Si, din pacate, nu exagerez. Chiar nu parasesc patul... decat ca sa merg la baie. Uneori nici nu sunt in stare sa merg in picioare. Ma tarai in patru labe, ca un animal. Mi-e frig si tremur sub patura... si mi-e cald si simt cum imi arde capul si parca e ceva inauntru care face zbang-zbang.
Ieri am iesit din casa. Si mi-a ajuns. Pana marti dupa-amiaza, cand trebuie sa ies sa merg la cursul ala de Mobile Communications & Wireless Sensor Networks. Pana atunci eu nu mai ies. N-am ce cauta pe strada. Pe strada e plin de smecherasi care considera ca e amuzant sa le arunce altora petarde in fata. A aruncat-o pe jos, la jumatate de metru- un metru in fata mea. Si da, a facut-o intentionat. Sa le inghititi si sa inghititi si un chibrit aprins dupa aia, cretinilor! Asta se vrea a fi urarea mea de an nou pentru idiotii de genul asta. Da, sunt constienta ca in realitate nu se poate intampla ca in desene animate, dar vreau sa ma amuz vizualizand asta... macar atat. N-am ce cauta pe strada. Pe strada, ziua in amiaza mare, e plin de betivi care merg clatinandu-se, in zigzag sau sprijinindu-se de garduri. si uneori mai si "matura" asfaltul. Norocul meu ca asta care a cazut langa mine azi nu s-a mai gandit sa se apuce de genunchii mei in cadere... da, am patit-o si pe asta...
E obositor si sa mai trec prin magazine. Am fost si in Auchan-ul de langa mine. Bine, e drept, am fost in primul rand la Plafar-ul din galeria comerciala si m-am gandit sa trec putin si prin Auchan. Cu ocazia asta am luat si un cadou simpatic pentru mama... pentru 8 martie. Sunt prevazatoare, iau din timp. Si tot cu ocazia asta am descoperit ca trebuie sa fiu chiar mai atenta. Sa ma explic. Am mai scris ca sunt un brontozaurel ametit si ca m-am ars cumparand cosmetice pe care de-abia acasa le-am vazut ca sunt incepute. Asa ca acum bag si eu mana in spate si iau din alea care de care e mai putin probabil sa se fi atins careva.Astazi, de fapt ieri, am invatat ca nu e si suficient. Ca trebuie sa le desfac si eu ca sa ma asigur ca sunt neatinse. Nu obisnuiesc sa umblu decat la alea pe care scrie TESTER, dar altfel nu pot fi sigura ca nu iau ceva care n-a mai fost incercat de o alta persoana care s-a lasat bunul simt acasa cand a venit la cumparaturi... asta daca a avut vreodata asa ceva. Bun simt, vreau sa zic.
Da, lumea din exterior e superba, de ce aleg oare sa ma inchid in garsoniera mea, sa ma refugiez pe norisorul meu pufos, de ce, de ce?
Stiu ca sunt si eu o mare idioata. La categoria "ce se intampla cand ai sute de perechi de incaltari" - a trebuit sa desfac sireturile unei ghete ca sa imi dau seama apoi ca erau doar de decor, ele avand fermoar. Mda, se vede ca le port de maxim doua ori pe an. La categoria "imprudenta e sublima" - noaptea trecuta, in miez de iarna, eu stateam cu geamurile deschi, caldura oprita si parul ud in casa. La categoria "spammerii ma transforma intr-o mincinoasa" - am ajuns sa trec numere de telefon si adrese de e-mail care nu mai exista atunci cand sunt campuri obligatorii intr-un formular. Bineinteles, in cazul in care nu trebuie sa raspund unul e-mail de confirmare, caz in care injur si trec adresa actuala si valabila.
In fine, sa zicem ca paragraful precedent a fost o paranteza care s-ar fi dorit amuzanta, doar ca nu mi-a iesit. Intrebarea ramane. Ce sa fac, sa ies sa infrunt lumea, sa-mi stric ziua ca apoi sa am motiv sa-mi fac rau si eu singura dupa principiul "the world hates me, so there must be something horribly wrong with me so why shouldn't I destroy myself for good?" Sau sa ma ascund in continuare in lumea mea, in felul asta slabindu-mi si mai mult (asta presupunand ca mai am ce, ca a mai ramas ceva acolo) imunitatea la toate mizeriile de care dau afara?
amuzant ca eu n-am gandit niciodata cuvantul in romana. Sanctuar. Desi am simtit de foarte multe ori ca ma regasesc in Sanctuary - "Let the world blow away, this is where I wil stay - In my sanctuary. Got my mess on the floor, got my lock on the door. Go! A-way! Sanctuary!" Da, e si la mine dezastru. Dupa ce pleaca altii si eu simt ca nu mai am energie sa curat. Mi se intampla tot mai des in ultima vreme. Ultima vreme insemnand... ultimii patru ani. Sa ma simt terminata de prezenta altora, sa nu mai fiu in stare sa fac nimic altceva in afara de a zace in pat timp de cateva zile dupa ce pleaca. Si, din pacate, nu exagerez. Chiar nu parasesc patul... decat ca sa merg la baie. Uneori nici nu sunt in stare sa merg in picioare. Ma tarai in patru labe, ca un animal. Mi-e frig si tremur sub patura... si mi-e cald si simt cum imi arde capul si parca e ceva inauntru care face zbang-zbang.
Ieri am iesit din casa. Si mi-a ajuns. Pana marti dupa-amiaza, cand trebuie sa ies sa merg la cursul ala de Mobile Communications & Wireless Sensor Networks. Pana atunci eu nu mai ies. N-am ce cauta pe strada. Pe strada e plin de smecherasi care considera ca e amuzant sa le arunce altora petarde in fata. A aruncat-o pe jos, la jumatate de metru- un metru in fata mea. Si da, a facut-o intentionat. Sa le inghititi si sa inghititi si un chibrit aprins dupa aia, cretinilor! Asta se vrea a fi urarea mea de an nou pentru idiotii de genul asta. Da, sunt constienta ca in realitate nu se poate intampla ca in desene animate, dar vreau sa ma amuz vizualizand asta... macar atat. N-am ce cauta pe strada. Pe strada, ziua in amiaza mare, e plin de betivi care merg clatinandu-se, in zigzag sau sprijinindu-se de garduri. si uneori mai si "matura" asfaltul. Norocul meu ca asta care a cazut langa mine azi nu s-a mai gandit sa se apuce de genunchii mei in cadere... da, am patit-o si pe asta...
E obositor si sa mai trec prin magazine. Am fost si in Auchan-ul de langa mine. Bine, e drept, am fost in primul rand la Plafar-ul din galeria comerciala si m-am gandit sa trec putin si prin Auchan. Cu ocazia asta am luat si un cadou simpatic pentru mama... pentru 8 martie. Sunt prevazatoare, iau din timp. Si tot cu ocazia asta am descoperit ca trebuie sa fiu chiar mai atenta. Sa ma explic. Am mai scris ca sunt un brontozaurel ametit si ca m-am ars cumparand cosmetice pe care de-abia acasa le-am vazut ca sunt incepute. Asa ca acum bag si eu mana in spate si iau din alea care de care e mai putin probabil sa se fi atins careva.
Da, lumea din exterior e superba, de ce aleg oare sa ma inchid in garsoniera mea, sa ma refugiez pe norisorul meu pufos, de ce, de ce?
Stiu ca sunt si eu o mare idioata. La categoria "ce se intampla cand ai sute de perechi de incaltari" - a trebuit sa desfac sireturile unei ghete ca sa imi dau seama apoi ca erau doar de decor, ele avand fermoar. Mda, se vede ca le port de maxim doua ori pe an. La categoria "imprudenta e sublima" - noaptea trecuta, in miez de iarna, eu stateam cu geamurile deschi, caldura oprita si parul ud in casa. La categoria "spammerii ma transforma intr-o mincinoasa" - am ajuns sa trec numere de telefon si adrese de e-mail care nu mai exista atunci cand sunt campuri obligatorii intr-un formular. Bineinteles, in cazul in care nu trebuie sa raspund unul e-mail de confirmare, caz in care injur si trec adresa actuala si valabila.In fine, sa zicem ca paragraful precedent a fost o paranteza care s-ar fi dorit amuzanta, doar ca nu mi-a iesit. Intrebarea ramane. Ce sa fac, sa ies sa infrunt lumea, sa-mi stric ziua ca apoi sa am motiv sa-mi fac rau si eu singura dupa principiul "the world hates me, so there must be something horribly wrong with me so why shouldn't I destroy myself for good?" Sau sa ma ascund in continuare in lumea mea, in felul asta slabindu-mi si mai mult (asta presupunand ca mai am ce, ca a mai ramas ceva acolo) imunitatea la toate mizeriile de care dau afara?
