on the verge of extinction... again

Obiceiurile vechi (si proaste) mor greu. Stii care sunt consecintele, ai mai trecut prin asta de sute de ori, stii inclusiv ca de data asta nu ai timp sa repari ceea ce strici... dar tot nu te poti abtine. Si nu faci ceea ce ar fi in interesul tau sa faci. Nici macar tu nu stii de ce...

E bine sa ai o plasa de siguranta. S-ar putea sa-ti salveze viata. Din pacate, daca nu e prea solida... s-ar putea sa nu faca mai mult de atat.

Detest sa astept. Dupa altcineva, sa se intample ceva...

Detest sa nu mi se dea voie sa procedez asa cum vreau eu. Bineinteles ca in cazul asta, oricum tac si fortez lucrurile pe ascuns, dar tot nu-mi place...

Detest sa primesc sfaturi atunci cand nu le cer. Detest cand oamenii presupun ca ce se aplica pentru ei se aplica si pentru mine.

Cateodata, chiar daca nu pot spune ca sunt multumita, nu sunt nici nemultumita de ceea ce am facut. Detest ca in astfel de momente sa existe cineva care sa-mi fac o surpriza si sa strice totul.

Detest sa-mi ia altcineva apararea.

Un diamant e tot un diamant, chiar si in gunoi. Tineretea e frumoasa. Pentru ca e.