on the verge of extinction... again

Ca de multe ori mi-as dori sa existe cu adevarat vopseaua aia din desene animate care picteaza lucrurile in invizibil am mai spus-o. De multe ori nu vreau sa fiu vazuta pentru ca eu am sa-mi reprosez mie prea multe si orice privire a altcuiva o vad ca si o confirmare a faptului ca si restul lumii imi reposeaza aceleasi lucruri. Dar nu exista. Insa macar exista intuneric. Asa ca daca trebuie sa ies din casa, prefer sa ies noaptea - ma simt putin mai in siguranta, protejata de pustietatea strazilor si de intuneric. Si aseara asta s-a combinat cu o alta idee. Sunt tipele alea care tot umbla prin cluburi si dracu' mai stie pe unde in speranta ca s-o indragosti vreun fotbalist de ele si apoi... dracu' stie ce-si doresc mai departe, daca isi imagineaza ca-l pastreaza si pe el sau doar banii. N-as putea si eu sa ma apuc sa umblu la miezul noptii prin cimitir? Poate se indragosteste vreun strigoi de mine. Mai ales acum ma gandesc eu ca ar trebui sa fiu suficient de atractiva pentru un strigoi ca doar am parul valvoi, ochii rosii si niste cearcane cat China.

Mi-e greata. Si la propriu si la figurat. Mi-e scarba de mine. As vrea sa ma spal cu HCl. Ma spalam pe maini si ma enerva la culme ca apa aia calda e doar calda. As fi vrut sa fie fierbinte-fierbinte... sa o simt si sa simt cum ma curata, sa nu ma simt in continuare jegoasa, ca si cum stratul de murdarie a ramas acolo desi m-am frecat minute bune. Si asa mi-a venit ideea. Cand m-am uitat in dreapta chiuvetei si am vazut sticla aia acolo.

Port sosete albe. Si din nu stiu ce motiv ma holbam la ele mai devreme. Si atunci am observat pe jos cutia de chibrituri ramasa acolo de aseara. Acolo, pe jos langa noptiera. Pentru ca am fost intrebata ce fac la un an dupa. Si am zis ca ascult Fear of the Dark (da, exact concertul ala) si pun o lumanare pe... tort nu am, dar e buna si o cutie de inghetata, nu? Si ca o sa imi pun o dorinta. S-a vrut a fi o gluma idioata, dar pana la urma chiar am comis-o.