on the verge of extinction... again

Miercuri a fost o fusta. Si asa am reusit sa-mi canalizez dorinta de a incerca ceva nou spre ceva inofensiv. Asta miercuri. Si nu m-a linistit pentru mult timp. Inca ma simt ca dracu'. Si de cand au plecat ai mei eu inca nu am facut absolut nimic altceva decat sa dorm si sa ma invart nervoasa si sa iau la suturi tot ce mi-a iesit in cale, atat in casa cat si afara.

Saptamana trecuta a fost interesanta, saptmana asta a fost moarta. Sunt prea agitata ca sa fac ceva, orice ar fi acel ceva. Casa mea parca e o cocina de porci de cand au plecat ai mei. N-am chef sa strang si devine din ce in ce mai rau. Din momentul in care au ajuns aici, nimic nu s-a mai pus unde trebuie. Totul s-a aruncat alandala. Ambalaje de diverse, haine, hartii (unele chiar importante), cabluri, baterii, toate au aterizat de urgenta unde a fost mai la indemana. In pat, pe rafturi, pe jos, pe si pe sub scaune, scaunele, birou, masute, noptiera, peste teancul de covoare rulate, pe frigider, in jurul cosului de gunoi. Am varsat pe jos accidental saptamana asta inghetata, suc de mere, ulei din caserola de plastic cu snitele, miere, zeama de pepene, sampon, acetona, parfum de vanilie, inalbitor, detergent de rufe, poate si altele. N-am curatat absolut nimic. Dau pe afara din chiuveta toate chestiile care trebuie spalate. Mai am si pe masina de spalat, pe masuta, pe aragaz, pe dulap, pe rafturi, pe aragaz. Asteapta sa se mai elibereze putin chiuveta. Doar ca eu n-am chef sa fac nimic... inca. Ori zac in pat si frec menta pe net, ori ma invart si car picioare la tot ce imi iese in cale - sertare, tocuri de usi, usi, rafturi...

As putea macar sa ma invart cu rolele prin casa. Dar mi-e lene si sa mi le iau in picioare. Saptamana trecuta eram asa entuziasmata de o tona de chestii. Ma apucasem din nou de sport in fiecare seara. Imi rezolvasem problema cu cardul BancPost. Incepusem sa explorez din nou stradutele Bucurestiului. Gasisem patru sortimente noi de inghetata, doua sortimente noi de ciocolata cu crema de fructe Anthon Berg (1, 2) si un sortiment de Milka pe care nu-l vazusem decat pe milka.de pana acum. Eram incantata de faptul ca inca mai stiu simt Java si Visual Basic desi nu mai avusesem nimic de-a face cu nici unul din cele doua limbaje de multa vreme. Imi gasisem o "jucarie" noua: Python. Ma simteam foarte bine. Ma premiam purtand chestii care imi plac mult. Eram incantata ca desktop-ul meu e din nou functional. Acum nu-mi mai arde de nimic. Si tocmai am dat de asta. Uff! Iar?!?

Nu (ma) mai suport. Dar tot nu pot sa scap de starea asta...