on the verge of extinction... again

Lasa-ma! Lasa-ma pe mine sa ma tin de bara de sus. Pentru ca eu macar am bunul simt de a face dus de doua ori pe zi pe vremea asta.

Nu te revarsa peste mine! Eu nu ma vars peste altii. Nu ma simt bine cand se pune langa mine o persoana care are de trei ori greutatea mea. Pentru ca nu e de fapt langa mine. E si partial peste mine.

Nu te mai holba asa la mine! Nu imi place. Parca ma ard privirile indreptate asupra unor anumite parti ale mele. Asta in conditiile in care eu evit mereu sa ma uit insistent la cineva. Vreau doar sa fiu lasata in pace.

Imi provoaca scarba sa vad slapi. Picioare in slapi. Colecteaza intre degete toata mizeria, tot praful Bucurestiului. Si in conditiile astea pielea e intr-o stare jalnica. Se aplica si pentru picioarele in sandale fara nimic altceva.

Mi se pare scarbos sa vad oameni cu zorzoane la kilogram pe ei. Nu-mi place sa vad mai mult de un inel, mai mult de o bratara, mai mult de o zgarda discreta. Mie nu-mi trebuie zorzoane. Ma am pe mine. Imi place sa ma spal, sa fiu curata, sa stiu ca pielea mea miroase bine si e fina. Si asta valoreaza pentru mine mai mult decat orice bijuterie.

Sau poate eu sunt aia ciudata. Intotdeauna se gaseste careva sa comenteze, fie ca sunt la costum, fie ca sunt in tricou si pantaloni scurti, fie ca sunt in blugi. Si asta ma face sa vreau sa fiu invizibila. Sa inventeze cineva odata o vopsea care face asta, exact ca in Tom si Jerry. Pot sa plec de acasa bine dispusa si niste comentarii cretine sa imi strice toata ziua. Asta in cazul fericit in care se rezuma doar la comentarii.

N-are legatura cu metroul, doar cu iesitul din casa in general. In seara asta am ajuns la concluzia ca nu mai vreau sa ies vreodata din casa. Ca e plin de cretini pe strada am mai spus-o - aici (antepenultimul paragraf, cel care incepe cu "Octombrie 2007..."), aici, aici si aici (punctul al doilea, e si bolduit).

In dupa-amiaza asta iar am avut parte de prea multe momente neplacute. Doi indivizi pe o bicicleta au vrut sa dea peste mine, m-am ferit si unul din ei m-a scuipat pe mana. Mi-am auzit iar destule comentarii referitoare la cracii mei (si ma enerveaza al dracului de tare ca nu e "politically correct" sa faci comentarii rautacioase la adresa persoanelor grase, dar la adresa persoanelor slabe e in regula) si la pielea mea (care este deschisa la culoare ca de vampir din 2 motive: unu, asa imi place mie, detest pielea bronzata si doi, e mostenire genetica, vine la pachet cu pistruii si cu parul usor spre roscat).

Am auzit intrebari cretine de genul "vii de la fotbal, draga?" - purtam un tricou lalau cu Children of Bodom (avand poza de pe albumul Follow the Reaper in fata), pantaloni scurti si sosete lungi ca sa acopere urmele de colti lasate de javra vagaboanda care m-a muscat acum un an cand ma intorceam de la concertul Whitesnake si urmele lasate de tepii din gard in urma incidentului de acum 10 luni +.

Si totul a culminat cu cei doi cretini care au luat-o unul prin dreapta, celalalt prin stanga mea, s-au aplecat si si-au sters tentaculele mainile transpirate in jurul picioarelor mele. Si m-am simtit brusc jegoasa.

A, si au mai fost si unii care au inceput sa urle dupa mine cand am schimbat brusc directia si am luat-o prin fata farmaciei ca sa evit sa trec prea aproape de ei - "ce faci, pisi, ce-ai luat-o pe acolo?" Nu ma cheama "pisi"! Grrr!

Asa ca acum nu mai vreau sa ies din casa. Sau poate doar in haine din alea de calugarita (scuzati incultura in materie, dar chiar nu stiu cum se numesc). Si nu, nu imi pasa ca unii ar putea vedea asta ca pe o blasfemie. Vreau doar sa fiu lasata dracului in pace. Ce dracu' e asa greu de inteles?