lucrurile pe care le faci si cele pe care nu le faci - inceputul
[Am scris asta acum mai bine de sase luni. Multe s-au schimbat intre timp. Situatia mea, perspectivele mele. Si nu ma mai gandesc atat de des la trecutul mai indepartat. Ultimele luni au fost probabil printre cele mai bune din viata mea. Dar am simtit nevoia sa o pun totusi pe blog. Pentru ca astea vor fi mereu amintirile care dor.]
Diferenta se masoara in regrete.
"Peste ani si ani vei regreta mai tare lucrurile pe care nu le-ai facut decat pe cele pe care le-ai facut." Sau poate ca nu. Regretele pentru ce n-ai facut sunt sterse si reci. Cele pentru ce ai facut sunt dureroase si fierbinti.
4-5 ani. Parintii rad. Sunt impreuna cu colegii de serviciu. Si tu esti impreuna cu copiii colegilor de serviciu. Si vrei si tu ce au ei. Dar nu e vorba de o jucarie. Si ai tai rad de tine. "Asta se face mare. Ce gimnastica ritmica... nu mai incape asta prin cerc."
Dar tot vor sa se laude cu tine. Si se lauda. De fiecare data cand au ocazia. Toata lumea stie cum l-ai speriat pe varul mic al mamei tale si pe mama lui cand aveai doar 2 ani. Pentru ca te-au crezut posedata. Pentru ca nu mai vazusera copchil sa citeasca la 2 ani. Dar ai tai stiu prea bine de ce. Pentru ca au vrut sa-i lasi in pace, sa nu-i mai tragi de par cand incearca sa citeasca. Asa ca te-au invatat si pe tine. De la 2 ani. Si nu te mai sui in capul lor in pat, nu-i mai tragi de par cand ii vezi ca iau cartea. Ii imiti ca o maimutica si iti iei si tu carticica ta cu poezioare despre iarna si despre Mosu'.
Dar daca se lauda cu asta, vor sa se laude si cu faptul ca esti cuminte, ca nu vorbesti neintrebata, ca le respecti munca si banii pe care ii obtin muncind si nu le ceri niciodata nimic. Si te dreseaza sa nu spui nimic in afara de "saru' mana" si "multumesc" de fata cu altii.
Si in continuare vor sa se laude cu tine ca esti harnica si cuminte si iei premiul I cu coronita la scoala. Si incearca in tot felul sa te motiveze si sa se asigure ca nu ai cum sa ratezi obiectivul. Rescrii tema pentru fiecare litera stramba. Esti o scroafa ordinara, o vita incaltata, o animala jegoasa daca iei un 10 cu minus, daca te murdaresti pe uniforma sau daca esti vazuta plangand la scoala dupa inmormantarea cuiva la care tineai. Asta in particular, bineinteles. Altfel, la sfarsitul anului cand iei premiul, primesti un nou animal din plus, iesiti din nou ca o famile fericita la cofetaria Floarea de Colt.
Iesi sa alergi iarna in frig daca ai luat o nota diferita de 10 ca sa racesti, sa te simti rau si sa nu-ti mai dai seama de toate insultele pe care le vei auzi. Ti-ar placea sa faci sport ca si toti ceilalti, dar sportul e o materie la care nu excelezi. Poti doar sa te indoi de parca ai fi de guma si sa sari si sa trimiti adevarate "bombe" la tenis de iti sar toti in cap ca vrei sa le rupi mainile. Dar esti jalnica la orice altceva si in special la alergare. Asa ca o scutire de sport contra unor cafele si a unor coli cretate e cea mai buna solutie.
Nu-ti plac hainele pe care le porti, dar tu n-ai deloc bun gust, nu poti sa ti le alegi singura, ti le alege mama. Le probeaza ea mai intai, aveti doar cam aceeasi inaltime si greutate. Doar ca proportiile sunt diferite. Rochia aleasa pentru banchetul clasei a opta o poarta ea intai la un parastas si popa nu prea reuseste sa-si tina tentaculele acasa. Si tu o invidiezi pentru asta. Nu vrei sa mergi la banchet pentru ca rochia aia falfaie pe tine in partea de sus si crapa pe burta. Oricum n-ai nici un alt motiv sa mergi. N-ai prieteni la scoala si toata lumea rade de tine. Dar mergi oricum ca iti scot ochii sa nu-i faci de ras.
In poza de buletin ai iesit neagra-verzuie la fata desi ai pielea palida si pistrui. Dai la clasa de mate-fizica bilingv engleza a celui mai "dur" liceu din judet doar ca sa demonstrezi ca poti, desi tu n-ai nici o treaba cu engleza sau cu fizica, nu te pasioneaza pe tine astea, desi ai reusit cumva sa scoti medii de 10 in generala. Intri si iti astepti rasplata promisa, un PC. Insa primesti o sticla de Fanta de portocale. Si pentru prima data in viata rabufnesti urat. Fara efect insa. Dar PC-ul il obtii in cele din urma. Unde n-au reusit lacrimile, reusesc reducerile de la inaugurarea primului metro din Brasov. Si ai calculatorul tau.
Si incepe liceul. Si dai de colegi noi. Si curiosi. Care nu ti se adreseaza cu vaca sau scroafa si te invita sa iesi cu ei in oras. Sa savurati o prajitura, sa jucati un biliard. Si pentru prima data te duci si iti anunti parintii de la un telefon public ca vei intarzia acasa. Le zici o ora, dar stii ca n-o sa o respecti.
Iti bagi picioarele in materiile care nu iti plac precum latina, religia sau economia. Profa de sport nu-ti acepta scutirea, dar nu-i nimic, e bine sa nu mai stai singura sa pazesti ghiozdane in timpul orelor de sport. Te descurci din ce in ce mai bine la mate, esti incantata ca mai toti iti cer ajutorul pentru teme si descoperi ca ai ajuns sa te descurci al dracului de bine si la celelalte doua materii ale profilului, engleza si fizica. Vin olimpiadele locale, judetene, nationale si primele premii cu adevarat mari. Te simti mandra ca a aparut si numele tau in niste nenorocite de articolase din Transilvania Expres si Monitorul de Brasov.
Si pentru prima data in viata esti relaxata si incordata in acelasi timp. Increzatoare si tematoare. Le impartasesti colegilor lucruri pe care le-ai ascuns de parinti timp de ani buni. Pentru ca simti cum colegii te sustin si te rasfata. Esti aia mica, nascuta cu un an mai tarziu decat majoritatea. Tot auzi insultele alea acasa si nu poti sa nu faci comparatii intre cum iti vorbesc ai tai si cum iti vorbesc profesorii si colegii. N-ai vrea ca ai tai sa aiba dreptate de fapt si sa incepi sa auzi si la scoala insultele pe care le auzi acasa. Asa ca tragi tare la materiile care iti plac.
Ai tai au avut dreptate. Ai crescut prea mare si n-ai mai fi incaput prin cerc. Esti insa prea mica de inaltime pentru baschet. Nu-i nimic. Macar poti sari ca o broscuta si poti da cosuri din diverse pozitii. Nu mai e ca inainte sa iti scoata ai tai scutire de sport in generala cand oricum erai aleasa ultima cand se faceau echipele. Aici esti alesa a doua sau prima.
Vrei sa lucrezi mai multe probleme suplimentare la mate si fizica, vrei sa faci mai multe exercitii de gramatica, mai multe compuneri la engleza. Vrei sa poti sari mai sus, sa fii mai iute pe teren. Incepi sa-ti stimulezi muschii si sa-ti cresti rezistenta artificial. Si merge. Te descurci din ce in ce mai bine la ce te intereseaza. Pentru prima data, ai tai nu-si mai doresc sa te motiveze, ci sa te opreasca. Nu vor sa-ti mai pierzi noptile cu noi caiete de probleme suplimentare. Deja ar prefera sa te stie la chefuri si nu la birou. Nu-i bai, ca deja nu mai ratezi nici un chef cu colegii, nici o ocazie de a fi cu ei si nu cu ai tai.
Ai tai iti spun ca esti o umbra, ca ai niste cearcane groaznice, tu ii percepi ca fiind inamicul. Vor sa te faca sa te intorci in mocirla mediocritatii. Ei bine, nu! S-au schimbat lucrurile chiar daca tu nu iti dai seama inca. Nu iti dai seama ca se tem sa nu cumva sa te piarda pentru ca tu deja nu te mai temi sa te certi cu ei. Nu te mai temi sa pleci din casa trantind usa. Si ei incep sa iti permita chestii la care n-ai fi visat in veci. Cum ar fi sa conduci masina lui tac-tu cand tu esti inca minora.
Certuri peste certuri si nu vrei decat sa pleci de acolo. Si reusesti. Intri la facultate in capitala. Te desparti de prieten cand afli ca ai tai il plac. Si esti libera...
Continuarea aici.
Diferenta se masoara in regrete.
"Peste ani si ani vei regreta mai tare lucrurile pe care nu le-ai facut decat pe cele pe care le-ai facut." Sau poate ca nu. Regretele pentru ce n-ai facut sunt sterse si reci. Cele pentru ce ai facut sunt dureroase si fierbinti.
4-5 ani. Parintii rad. Sunt impreuna cu colegii de serviciu. Si tu esti impreuna cu copiii colegilor de serviciu. Si vrei si tu ce au ei. Dar nu e vorba de o jucarie. Si ai tai rad de tine. "Asta se face mare. Ce gimnastica ritmica... nu mai incape asta prin cerc."
Dar tot vor sa se laude cu tine. Si se lauda. De fiecare data cand au ocazia. Toata lumea stie cum l-ai speriat pe varul mic al mamei tale si pe mama lui cand aveai doar 2 ani. Pentru ca te-au crezut posedata. Pentru ca nu mai vazusera copchil sa citeasca la 2 ani. Dar ai tai stiu prea bine de ce. Pentru ca au vrut sa-i lasi in pace, sa nu-i mai tragi de par cand incearca sa citeasca. Asa ca te-au invatat si pe tine. De la 2 ani. Si nu te mai sui in capul lor in pat, nu-i mai tragi de par cand ii vezi ca iau cartea. Ii imiti ca o maimutica si iti iei si tu carticica ta cu poezioare despre iarna si despre Mosu'.
Dar daca se lauda cu asta, vor sa se laude si cu faptul ca esti cuminte, ca nu vorbesti neintrebata, ca le respecti munca si banii pe care ii obtin muncind si nu le ceri niciodata nimic. Si te dreseaza sa nu spui nimic in afara de "saru' mana" si "multumesc" de fata cu altii.
Si in continuare vor sa se laude cu tine ca esti harnica si cuminte si iei premiul I cu coronita la scoala. Si incearca in tot felul sa te motiveze si sa se asigure ca nu ai cum sa ratezi obiectivul. Rescrii tema pentru fiecare litera stramba. Esti o scroafa ordinara, o vita incaltata, o animala jegoasa daca iei un 10 cu minus, daca te murdaresti pe uniforma sau daca esti vazuta plangand la scoala dupa inmormantarea cuiva la care tineai. Asta in particular, bineinteles. Altfel, la sfarsitul anului cand iei premiul, primesti un nou animal din plus, iesiti din nou ca o famile fericita la cofetaria Floarea de Colt.
Iesi sa alergi iarna in frig daca ai luat o nota diferita de 10 ca sa racesti, sa te simti rau si sa nu-ti mai dai seama de toate insultele pe care le vei auzi. Ti-ar placea sa faci sport ca si toti ceilalti, dar sportul e o materie la care nu excelezi. Poti doar sa te indoi de parca ai fi de guma si sa sari si sa trimiti adevarate "bombe" la tenis de iti sar toti in cap ca vrei sa le rupi mainile. Dar esti jalnica la orice altceva si in special la alergare. Asa ca o scutire de sport contra unor cafele si a unor coli cretate e cea mai buna solutie.
Nu-ti plac hainele pe care le porti, dar tu n-ai deloc bun gust, nu poti sa ti le alegi singura, ti le alege mama. Le probeaza ea mai intai, aveti doar cam aceeasi inaltime si greutate. Doar ca proportiile sunt diferite. Rochia aleasa pentru banchetul clasei a opta o poarta ea intai la un parastas si popa nu prea reuseste sa-si tina tentaculele acasa. Si tu o invidiezi pentru asta. Nu vrei sa mergi la banchet pentru ca rochia aia falfaie pe tine in partea de sus si crapa pe burta. Oricum n-ai nici un alt motiv sa mergi. N-ai prieteni la scoala si toata lumea rade de tine. Dar mergi oricum ca iti scot ochii sa nu-i faci de ras.
In poza de buletin ai iesit neagra-verzuie la fata desi ai pielea palida si pistrui. Dai la clasa de mate-fizica bilingv engleza a celui mai "dur" liceu din judet doar ca sa demonstrezi ca poti, desi tu n-ai nici o treaba cu engleza sau cu fizica, nu te pasioneaza pe tine astea, desi ai reusit cumva sa scoti medii de 10 in generala. Intri si iti astepti rasplata promisa, un PC. Insa primesti o sticla de Fanta de portocale. Si pentru prima data in viata rabufnesti urat. Fara efect insa. Dar PC-ul il obtii in cele din urma. Unde n-au reusit lacrimile, reusesc reducerile de la inaugurarea primului metro din Brasov. Si ai calculatorul tau.
Si incepe liceul. Si dai de colegi noi. Si curiosi. Care nu ti se adreseaza cu vaca sau scroafa si te invita sa iesi cu ei in oras. Sa savurati o prajitura, sa jucati un biliard. Si pentru prima data te duci si iti anunti parintii de la un telefon public ca vei intarzia acasa. Le zici o ora, dar stii ca n-o sa o respecti.
Iti bagi picioarele in materiile care nu iti plac precum latina, religia sau economia. Profa de sport nu-ti acepta scutirea, dar nu-i nimic, e bine sa nu mai stai singura sa pazesti ghiozdane in timpul orelor de sport. Te descurci din ce in ce mai bine la mate, esti incantata ca mai toti iti cer ajutorul pentru teme si descoperi ca ai ajuns sa te descurci al dracului de bine si la celelalte doua materii ale profilului, engleza si fizica. Vin olimpiadele locale, judetene, nationale si primele premii cu adevarat mari. Te simti mandra ca a aparut si numele tau in niste nenorocite de articolase din Transilvania Expres si Monitorul de Brasov.
Si pentru prima data in viata esti relaxata si incordata in acelasi timp. Increzatoare si tematoare. Le impartasesti colegilor lucruri pe care le-ai ascuns de parinti timp de ani buni. Pentru ca simti cum colegii te sustin si te rasfata. Esti aia mica, nascuta cu un an mai tarziu decat majoritatea. Tot auzi insultele alea acasa si nu poti sa nu faci comparatii intre cum iti vorbesc ai tai si cum iti vorbesc profesorii si colegii. N-ai vrea ca ai tai sa aiba dreptate de fapt si sa incepi sa auzi si la scoala insultele pe care le auzi acasa. Asa ca tragi tare la materiile care iti plac.
Ai tai au avut dreptate. Ai crescut prea mare si n-ai mai fi incaput prin cerc. Esti insa prea mica de inaltime pentru baschet. Nu-i nimic. Macar poti sari ca o broscuta si poti da cosuri din diverse pozitii. Nu mai e ca inainte sa iti scoata ai tai scutire de sport in generala cand oricum erai aleasa ultima cand se faceau echipele. Aici esti alesa a doua sau prima.
Vrei sa lucrezi mai multe probleme suplimentare la mate si fizica, vrei sa faci mai multe exercitii de gramatica, mai multe compuneri la engleza. Vrei sa poti sari mai sus, sa fii mai iute pe teren. Incepi sa-ti stimulezi muschii si sa-ti cresti rezistenta artificial. Si merge. Te descurci din ce in ce mai bine la ce te intereseaza. Pentru prima data, ai tai nu-si mai doresc sa te motiveze, ci sa te opreasca. Nu vor sa-ti mai pierzi noptile cu noi caiete de probleme suplimentare. Deja ar prefera sa te stie la chefuri si nu la birou. Nu-i bai, ca deja nu mai ratezi nici un chef cu colegii, nici o ocazie de a fi cu ei si nu cu ai tai.
Ai tai iti spun ca esti o umbra, ca ai niste cearcane groaznice, tu ii percepi ca fiind inamicul. Vor sa te faca sa te intorci in mocirla mediocritatii. Ei bine, nu! S-au schimbat lucrurile chiar daca tu nu iti dai seama inca. Nu iti dai seama ca se tem sa nu cumva sa te piarda pentru ca tu deja nu te mai temi sa te certi cu ei. Nu te mai temi sa pleci din casa trantind usa. Si ei incep sa iti permita chestii la care n-ai fi visat in veci. Cum ar fi sa conduci masina lui tac-tu cand tu esti inca minora.
Certuri peste certuri si nu vrei decat sa pleci de acolo. Si reusesti. Intri la facultate in capitala. Te desparti de prieten cand afli ca ai tai il plac. Si esti libera...
Continuarea aici.
4 pareri
- cine
- Florin
- cand
- luni, 15 iunie 2009 la 07:27:00 EEST
Una peste alta, pana la urma am avut si de castigat din toate astea, io zic ca as fi o tara 'calit' si sper ca o sa inteleg mai bine lucrurile astea, ca si parinte.
Sper sa-ti iasa toate cum vrei.
- cine
- Damian Adrian
- cand
- luni, 15 iunie 2009 la 19:05:00 EEST
- cine
- Boboja
- cand
- luni, 29 iunie 2009 la 23:40:00 EEST
Cam severi intr adevar parintii tai..si ai mei au fost..dar fara vorbe urate..insa sa stii ca datorita lor ai pus mana si ai invatat..se putea si fara..dar asta e.. astept un post cum ca ti ai facut un iubit..parerea mea fiind ca esti cam singurika si in mod clar ai avea nevoie de un iubit si nu de un "bodyguard" ai 25 de ani totusi..acum trebuie sa ti traiesti viaat..nu la 80 d ani..sa auzim de bine ne vedem la makavelis pe blog:)
- cine
- brontozaurel
- cand
- marți, 30 iunie 2009 la 05:40:00 EEST
@Adrian: Intr-adevar, a fost foarte intens ce am simtit cand am scris asta. Si multumesc pentru apreciere.
@Boboja: Povestea e o idee mai lunga si nu e vorba doar de faptul ca trebuia sa resping tot ceea ce era aprobat de ai mei, inclusiv prietenul si facultatea. Si cu siguranta nu-mi mai doresc pe cineva oficial. Nici acum, nici mai incolo.
Da-ti si tu cu parerea!
Mai jos se pot scrie tampenii. Nu mai mari ca alea de mai sus...
Insa inainte de orice altceva, vezi cum se comenteaza: indrumar tehnic si reguli!
HTML acceptat: <b>, <i>, <a href=""> (fara alte atribute)