Adresa blogului este brontozaurel.blogspot.com/ncr !!!
Postare mai nouă ► ◄ Postare mai veche

a sad kind of serenity

La Cremeria Lemon Sorbet

Aproape ca am inceput postarea asta cu a-mi cere scuze pentru ea. Si apoi m-am urat pentru ca am simtit nevoia sa fac asta. Pentru ca pana la urma asta trebuia sa fie blogul. O conserva de amintiri ale unor momente si stari, o gramada de postari in mare parte incoerente despre demoni prieteni si monstruleti creati cu mintea mea.

Si nu m-am putut abtine sa nu recitesc postarea aia. Inca tin minte despre ce inghetata1 era vorba si cum s-a topit gheata de pe cutie si mi-a udat scaunul din bucatarie. Inghetata Cremeria, cu ciocolata si visine, luata in seara aia din Billa. Ce rau imi pare ca nu se mai gasesc la noi inghetatele Cremeria! Nici n-am apucat sa o incerc vreodata pe cea cu lamaie. Si inghetata Haagen-Dazs, tot din Billa. Atunci am aflat de existenta lor. Si tin minte si cum m-am zgariat pe picioare in atele de la cusatura blugilor... Mda, doar eu puteam sa fac asta. La fel cum doar eu am putut sa murez un prosop de hartie in sange dupa ce mi-am taiat mana in... paine...

Presupun ca acum nu s-ar mai putea intampla asta. Cred ca sunt prea largi blugii. Presupun ca s-au si largit destul. Cei verzi luati in 2002 se largisera enorm la patru ani si jumatate dupa (cand i-am si aruncat). Si eu aveam pe la 47 de kilograme in iunie 2008. Acum cred ca am ajuns chiar sub 43.

Sunt destul de greu de enervat in ultima sapatamana. Cumva toata furia mea se transforma intr-un fel de moleseala si e canalizata pe ceva ce nimeni oricum nu vede - "I'll show you, I work harder". Da, sunt nedreapta. Stiu ca de fapt este nu vede cine as vrea eu sa vada. Nu vreau sa-l urasc pentru ca mi-a reprosat o chestie de care si eu ma simt vinovata. Dar uneori asa il urasc cand vad din nou ca tot ce e important pentru mine... pentru el e gunoi. Ca eu nu contez, doar ceea ce si-ar dori sa fiu. Si nu sunt. Uneori ma intreaba. Si ii spun. Entuziasmata si mandra. Si dupa un minut ma intreaba din nou si e clar ca n-a retinut nimic din ce i-am spus.

Urasc o anumita chestie legata de felul in care functioneaza creierul meu. Chiar daca stiu ca multi ma invidiaza pentru asta. Trec prin chestii si nu-mi pasa, nu le acord importanta, sunt ca un zgomot de fundal. Si apoi ma intalnesc cu altceva care are legatura cu una din chestiile ignorate. Si imediat se face legatura. Nici macar nu stiu despre ce e vorba, stiu doar ca am trecut pe langa si ca are legatura. Ceea ce e putin inexplicabil si pentru mine - habar n-am cum stiu ca are legatura din moment ce nu stiu despre ce e vorba... pur si simplu stiu. Si cumva, nu ma insel niciodata.

O urasc pentru ca uneori (de fapt mai des de atat) atrage atentia mai mult decat mi-as dori. Desi... imi place ca e o confirmare a faptului ca am dreptul sa ma simt mai perfecta ca dracu'. Dar nu-mi place sa ma simt studiata, sa stiu ca mi se analizeaza toate slabiciunile si defectele. Si nu, nu e nici o contradictie. Depinde de moment, pe ce anume ma concentrez. Pentru ca ma simt extrem de mandra de chestia asta. Si ma bucur de aprecierea de care s-au bucurat chestile astea trei, desi n-am muncit cine stie ce la ele.

Si ma simt m-am simtit a dracului de mandra de alta chestie. 23 februarie 2009. Tricoul meu maro cu auriu, cel pe care scrie ENJOY. Martor la faptul ca am obtinut trofeul. Pentru ca doar asta era pentru mine. Si apoi lucrurile s-au schimbat asa rapid. Dar tot m-am carat fara sa spun nimic pana la urma. Am jucat murdar si am presupus ca tot restul lumii a jucat murdar fata de mine.

M-am simtit bine sambata. Nu stiu ce m-a posedat s-o sun fix in momentul ala in care ma schimbam. Mi-a raspuns fix cand imi trageam bluza de pe mine. Si in timp ce ma plimbam cu telefonul la ureche, m-am vazut in oglinda de pe hol. M-am apropiat in timp ce imi plimbam cealalta mana pe piele. Mi-a placut cum arata abdomenul meu, cum se simte pielea.

Ma simt si vinovata pentru anumite chestii pe care unii si le imagineaza despre mine. Doar pe baza unor maruntisuri, probabil impresionante, dar tot maruntisuri pe care le-am facut. Nu sunt un model de urmat. Nu sunt demna de pus pe un piedestal. Ma simt aiurea cand cineva imi spune ca daca eu nu pot gasi o solutie atunci probabil nimeni altcineva nu poate. Cand sunt intrebata chestii si motivul este ca probabil sunt printre putinele persoane care ar putea avea un raspuns.

Ma simt si mai aiurea cand "miros" ca o parte din apreciere se datoreaza faptului ca sunt fata. Nu m-am simtit niciodata defavorizata de faptul ca sunt fata. Dar uneori m-am simtit favorizata. Ca urmare a unei reactii de excelent/ neobisnuit pentru o fata. Pentru ca fetele nu sunt bune la matematica, dar eu am fost. Nu m-am intalnit cu asta inainte de facultate. Probabil pentru ca am fost la o clasa de mate-fizica, formata aproape numai din fete. Nici macar in facultate foarte des. Probabil de-aia ma racaie. Pentru ca nu sunt obisnuita.

"Gee... he looks blue..."
"I'd say brownish-gold..."

E din Lion King. Cand Timon si Pumbaa il gasesc pe Simba, care se simte oribil de vinovat de moartea lui Mufasa.

Am inceput sa scriu postarea asta sambata. Si am tot incercat sa o termin in fiecare seara. Dar de fiecare data am picat lata de somn inainte sa reusesc. Mai putin aseara, cand am ramas fara curent.

Mi-e greu sa descriu starea asta. Ma simt extenuata si fericita. Dar departe, foarte departe de ceea ce se cheama viata de zi cu zi. Si sunt teribil de dezamagita si scarbita cand incerc sa vorbesc cu altcineva si incepe sa-mi povesteasca despre cum a gatit cartofi prajiti, ma intreaba ce am mancat eu la pranz. Aaa... dropsuri Orbit cu fructe de padure si Remy Martin? VSOP, din ala imbracat in negru. Stii, chestii care nu imput casa? Si nu, nu stiu ce se mai gaseste in nu-stiu care hipermarket, am stat in casa si am lucrat chestii. Chestii pe care oricum voi nu dati doi bani. JavaScript, CSS...

Trebuia sa fi citit si sa fi comparat invitatiile cu atentie. Trebuia sa fi avut rabdare inca o zi...

Imi pare rau ca mi-am agatat bluza mov cu cravata in scaiul de la ghiozdan...

Sper sa nu ploua in dupa-amiaza asta. Nu vreau sa-mi murdaresc pantofii gri...

  • 1 De doua saptamani tot spun ca o sa scriu ceva si despre inghetate noi aparute in vara asta. Dar mi-a fost lene sa le fac poze.

7 pareri la a sad kind of serenity

  • cine: krossfire delete comment icon
    cand:
    Vezi, daca erai si fata si gamerita, aveai minim 20 de comentarii pe articol. Care-i tag-ul tau? Folosesti Steam? Nu esti obeza :)) ?
  • cine: krakilla delete comment icon
    cand:
    Atata timp cat esti fericita eu zic ca e ok.

    Ca fapt divers, oamenii oricum nu iubesc alti oameni, ci iubesc imaginea pe care ei si-au creat-o despre aceia. Si cand realizezi ca cel de langa tine nu e ceea ce credeai, ai tendinta de a-l invinovati. Oamenii nu se schimba, se schimba doar nivelul perceptiei noastre dupa mai mult timp petrecut impreuna. In acel moment trebuie sa decizi daca il accepti asa sau te rupi de el, cea mai mare greseala e sa incerci sa-l schimbi. Daca ai curaj se te auto-analizezi in profunzime vei vedea ca nu esti atat de diferita fata de el si ca lucrurile importante pentru el, pentru tine sunt irelevante. Da, te poti preface ca iti pasa, dar tot nu inseamna nimic.

    Oricum, paradoxal, pe tine par sa te deranjeze orice fel de reactii la adresa ta, pozitive sau negative. E dificil sa le ceri celorlalti sa te inteleaga cand, de fapt, nici tu nu stii ce vrei cu adevarat.
  • cine: brontozaurel delete comment icon
    cand:
    [stupid ca propriile mele comentarii ajung in spam, dar na...]

    @krossfire: Ma tem ca n-am nici cea mai mica idee despre ce e vorba...


    @krakilla: Ce cliseu! Fericirea pe termen scurt poate avea consecinte neplacute pe termen lung - cat de ok e asta?

    Stiu ca mi-am schimbat pareri si ca am coborat oameni de pe piedestal. Si stiu ca mi-am manifestat cat se poate de explicit dezinteresul fata de unele pasiuni ale celor din jur. Nu sunt genul care sa se prefaca ca-i pasa. Ceea ce normal ca atrage o multime de critici.

    Stiu foarte clar ce vreau. Nu vreau nici un fel de reactii atata vreme cat nu le cer explicit, ca de-aia am gura. Si de obicei nu cer reactii la persoana mea in general, ci la ceva ce am facut.
  • cine: krakilla delete comment icon
    cand:
    Fericirea exista doar pe termen scurt. Si, in general, fericirea sau placerea au efecte negative pe termen lung fie ca vorbim despre vicii, fie ca vorbim despre dragoste. Nu e ok dar asa pare sa functioneze universul si nu prea avem de ales decat sa ne conformam.

    Inteleg ce spui referitor la reactii dar, trebuie sa ma repet, asa functioneaza universul. Vei starni reactii din momentul in care te urci in autobuz pana in momentul in care vei revolutiona fizica, si dupa. E imposibil sa te feresti de reactii dar nu e imposibil sa inveti cum sa le faci fata, indiferent de ce fel de reactii produci.

    Eu nu am coborat niciodata oameni de pe un piedestal, acolo au loc doar ideiile si faptele oamenilor dar locul lor este printre noi. Dupa cum spuneam in primul comentariu, oamenii sunt departe de ce credem noi ca sunt.
  • cine: brontozaurel delete comment icon
    cand:
    Eu cred ca este normal sa platesti pentru vicii. Cand te apuci, stii consecintele. Cel putin in zilele noastre cand ai atat de usor acces la informatie.

    Aia cu revolutionatul fizicii (presupunand ca n-ar fi imposibila) ar fi o reactie la ceva ce am facut, nu la simpla mea existenta [intr-un anumit context].

    Oamenii nu sunt asa cum ii vedem, nu sunt nici asa cum cred ei. Fiecare vede ce i se pare convenabil sa vada. In momentul in care cineva iti salveaza viata, este destul de usor sa incepi sa-i accentuezi calitatile si sa-i neglijezi defectele.
  • cine: cartim delete comment icon
    cand:
    Steam e un program prim care ajungi sa hoci diverse jocuri ... si eu tot de la Kross stiu :)

    Nu te mai critica ...sau poate critivandu=te ajungi sa constientizezi ce nu-ti place la persoana ta. Scrii frumos si cand esti trista.

    Stiu cum este cand prietenii vorbesc despre anumite lucruri care mi se par banale si lipsite de substanta (ex. : au cartofi la cu "x" lei la "y" magazin) sau "Poli isi pierde licenta si nu va juca in Liga I-a" si reactia mea este "Ha? Poftim? Aaaa da? iar la intrebare : "Ce ai facut ?"se mira de un raspuns gen"Fotografii, am fost la biblioteca si am consultat o carte despre Timisoara"

    Ideea e ca avem alte preocupari decat "normalul" inregistrat de curba lui Gaus si asta ne face diferiti.

    Tu sa fii sanatoasa !!
  • cine: brontozaurel delete comment icon
    cand:
    N-aveam nici cea mai mica idee... nu m-au pasionat niciofata jocurile...
Da-ti si tu cu parerea

Da, ma intereseaza si parerea ta!

Mai jos se pot scrie tampenii. Nu mai mari ca alea de mai sus...
Insa inainte de orice altceva, vezi cum se comenteaza: indrumar tehnic si reguli!
HTML acceptat: <b>, <i>, <a href=""> (fara alte atribute)
Abonare comentarii