on the verge of extinction... again

[in continuarea partilor unu, doi si trei]

"Ei, te-ai impacat cu tati?"
Cine? Unde e? De unde stie? Mi-a luat mult timp sa-mi dau seama. Mult timp sa ma uit in sus si sa-l vad aplecat deasupra mea cu un zambet larg pe fata. The funny guy. Doctorul care imi daduse telefonul lui sa il sun pe tati. Mi-a luat si mai mult sa reactionez.
"Da' ce, ne-am certat?" Si deja zambeam.
"Tu cu el - nu! El pe tine - da!"
Aham... asta intelesese el din convorbirea aia. Si m-a bufnit rasul. Pe masa de operatie. Cred ca unul din ultimele locuri unde m-as fi asteptat sa fiu asa bine dispusa. Funny guy. A mai schimbat cateva vorbe cu omul care urma sa ma opereze si a iesit.

Si apoi totul s-a intamplat foarte repede... anestezistul a inceput sa-mi spuna ceva de niste vise, eu ma uitam la el de parca ar fi fost de pe alta planeta.
"Avem vise cu Tom si Jerry?" a intrebat-o pe asistenta.
"Avem!"
I-a spus apoi ce sa-mi puna in perfuzie, eu am inceput sa vad pete gri si sa imi misc capul intr-o parte si-n cealalta. M-a intrebat daca ametesc, i-am spus ca da in timp ce imi tot miscam capul si... s-a rupt filmul.

Ce vise? Nimic! Timpul cat am fost adormita parca nici n-a existat pentru mine. M-am trezit destul de brusc si prima mea reactie a fost una de "WOW!!! I'm awake and I'm alive and I'm just fine!!!" Si am inceput sa plang... de fericire ca sunt inca in viata si sunt asa de in regula. Ametelile, starile de greata, durerile groaznice la care imi spusesera altii sa ma astept dupa operatie nu isi facusera simtita prezenta. Si, din fericire, nu am avut parte de asa ceva nici mai tarziu. Simteam ca ma arde umarul... pentru ca pe acolo imi bagasera tijele, mi-au explicat cand am pomenit de asta... si aveam buzele uscate. "Ce nu fac eu pentru tine..." mi-a spus omul cand l-am rugat sa imi umezeasca buzele.

[Fast forward]
Intoarcerea sus in salon, recuperarea telefonului, vizita unei profesoare de la FILS, cearta cu ai mei, pretextul ca vreau sa dorm ca sa raman singura, ignorarea totala a asistentului care ma intreba daca am nevoie sa-mi dea ceva pentru durere, amintirea serii de 4 august. Din nou singura... din nou senzatia aia de "Wow!!!", din nou lacrimi de fericire ca sunt inca in viata... fusesem asa speriata...

[to be continued]

Continuari: #5, #6, #7, #8.