on the verge of extinction... again

Cum am ajuns in Austria si cum a fost la concertul Kreator de la Linz.

N-as mai fi vrut sa plec. Si, la cat de obosita eram dupa noaptea precedenta, asa as fi stat in pat sa dorm pana tarziu... dar a trebuit sa ma trezesc devreme, sa-mi strang lucrurile imprastiate prin toata camera, sa-mi fac bagajul si sa plec la gara. Pentru ca apoi sa ajung in Viena la timp ca sa vad cum sunt hraniti pinguinii de la zoo in dimineata aia.

In tren, am trait unul din putinele momente in care m-am bucurat ca nu-s de-a locului: un tip din nu stiu ce secta era la vanatoare de victime. S-a retras imediat cand i-am raspuns in engleza.

Inapoi in Viena, am trait un moment de panica in fata automatului de bilete din statie: pur si simplu nu voia sa-mi manance bancnota de 20 de euro. Si n-am reusit sa-l conving sa faca asta, iar in spatele meu era ditamai coada. Asa ca m-am dat batuta si m-am dus sa-mi iau abonament pe o zi de la un birou din statie. Apoi mi-a parut rau ca nu ma dusesem acolo de la inceput. Nu mai era nimeni acolo, iar la automat statusem la coada. Si statusem degeaba.

Am mers cu metroul pana la Hietzing si, inainte de a intra la zoo, am trecut prin magazinul Lindt de la poarta. Am iesit insa la fel cum intrasem. Toate produsele de Paste erau la jumatate de pret, insa mi-a fost teama sa iau figurine stiind ca ma voi intoarce cu autocarul. La capitolul tablete aveau diverse reduceri de la 3/ 6/ 10 tablete in sus, insa erau excluse fix tabletele Excellence, cele care ma interesau pe mine, asa ca am zis pas.

Apoi am intrat in sfarsit la gradina zoologica. Pentru cei interesati, intrarea e 20 de euro si primesti si un fel de pliant cu programul evenimentelor din cursul zilei si o harta pe care sunt marcate princpalele animale pe care le au (sau ar trebui sa le aiba, pentru ca zona hipopotamilor era in renovare... si bineinteles ca nu lucrau muncitorii acolo cu hipopotamu' suflandu-le in ceafa... desi in Romania probabil fix de asta ar avea nevoie), toaletele, standurile cu de-ale gurii, robinetele cu apa de baut si alte chestii de gen.

Ca sa scapam de chestiile mai putin importante intai: nu luati covrigi! Suna si arata interesant, dar sunt uscati si foarte scumpi. Inghetata e buna, desi cam scumpa la 1.50 euro cupa si trebuie sa specificati clar in ce ordine le vreti daca aveti astfel de preferinte. Eu m-am bazat pe faptul ca mi le va pune in ordinea in care i le-am zis, Zitrone und Schokolade!, pentru ca vreau intotdeauna ca ultimul gust la care ajung sa fie cel fructat, insa tipa mi le-a trantit fix invers pentru ca asa i-o fi dictat simtul estetic.

Dar in primul rand recomand apa de baut. Se pot umple sticlele proprii, e rece si nu costa nimic in plus.

Acum putem trece la ce e cu adevarat interesant. Animalele! Fara prea multe detalii, dar pot spune asta: mergeti si vizitati daca treceti pe acolo! E ceva pentru care trebuie alocat ceva mai mult timp insa. Eu am ajuns pe la vreo 10-11, am plecat dupa 16 si tot mi-as fi dorit sa fi avut ceva mai mult timp si energie la dispozitie.

Dupa cum am mentionat inainte, pe pliant e prezentat programul evenimentelor. Daca intelegeti neamta, angajatii tin prezentari despre animale la orele indicate in pliant. Daca nu, macar puteti vedea cum isi iau masa.

In cazul meu, primii pe lista au fost pinguinii. Pe care nu i-am pozat in timp ce erau hraniti pentru ca pestele le era aruncat in apa si, pe cat de stangaci pot parea pe uscat, au o viteza incredibila in apa! Torpile, nu altceva!

A fost amuzant ca am gandit asta si putin mai tarziu am vazut o placuta care ii numea "Torpedos im Frack". Da, chiar se traduce prin "torpile in frac".

Ah, da, si cam peste tot pe unde erau hranite animalele gradinii zoologice isi faceau aparitia si ciorile in speranta ca poate, poate prind ceva. Ceea ce chiar si faceau!

Dupa pinguinii peruvieni, alte soiuri de pinguini, unii cu pui in procesul de trecere de la puful ala pe care il au cand sunt mici la penele de adulti, altii clocindu-si ouale.

De la pinguni, foci si delfini am trecut la diverse natii de ursi, ocazie cu care am aflat ca ursii albi nu mai sunt asa albi dupa ce se tavalesc prin namol.

Mergand inainte pe aleea respectiva, ceva antilope, maimute, pasaret. Bufnitele tocmai luasera masa - bietii sobolani!

Apoi am ajuns la tarcul mare cu rinoceri si alte natii de antilope. Zona in care m-am invartit destul de mult pentru ca erau multe placute informative despre rinoceri. Si aproape ca a trebuit sa-mi culeg mandibula de pe jos cand am vazut-o pe asta:

Das Kalb trinkt 20- 30 Liter Milch pro Tag.

Ceee?! Da, inteleg ca un rinocer e un animal al dracului de mare. Dar... dar... dar... 30 de litri inseamna trei sferturi din greutatea mea in lapte. Pe zi! Yikes!

Apoi am trecut pe la bivoli, bizoni, purcei, magarusi, lame (nu din alea de ras sau pentru taiat venele)... si, ca orice satanista respectabila, capre! Greu de descris cat de simpatici pot fi niste iezi plini de energie.

La rand pe traseu era casa tigrului siberian, dar... am trecut destul de repede pe acolo pentru ca in mai putin de o ora avea sa ia masa. Nemarcat pe harta, vecinul tigrului siberian era un leopard de Amur. Asta dupa placutele de acolo, pentru ca n-am reusit sa detectez nici o miscare inauntru.

Am trecut si prin zona leilor, inclusiv pe sub. Stiti pozele alea cu pisici pe mese de sticla, pozate de dedesubt? Ei, eu am avut ocazia sa fac astfel de poze cu regele si regina. Tunelul care trece pe sub un delusor din zona leilor are geamuri de sticla deasupra. Geamuri care se incing de la soare in astfel de zile si, cum vechea intelepciune pisiceasca spune ca a fi fericit inseamna sa nu-ti inghete fundu', felinele si-l parcheaza pe respectivele geamuri fierbinti.

Am luat pe urma la rand gheparzi, alte antilope, caluti in pijamale, pasari roz, struti, canguri pitici, girafa indragostita de... un copac?! Ah, da, si pesti si reptile. In casa carora n-am facut poze pentru ca erau interzise pozele cu blit si m-am gandit ca oricum n-o sa iasa in lumina aia slaba.

Apoi m-am intors la pisicute pentru ca sosise intre timp si ora mesei pentru tigru. N-am reusit sa-i fac nici o poza decenta la masa pentru ca era atat de aglomerat incat pur si simplu n-am reusit sa am suficienta stabilitate sa fac asta. Ce a fost interesant insa... nu toti spectatorii erau din specia mea. Farfuria tigrului atrasese atentia vecinului care aparuse la geamul despartitor si privea cu mare interes.

Deci chiar exista un leopard de Amur acolo! Dupa ce tigrul s-a decis ca i-a ajus spectacolul si s-a retras inauntru sa-si termine masa in liniste, am trecut in partea leopardului. Un leopard de Amur! Cea mai rara pisica de pe planeta asta, de partea cealalta a geamului, la 30 de centimetri de mine! Purtand acea blana deasa si lunga care ar trebui sa-i protejeze viata in timpul iernilor lungi si dure din nordul Rusiei... dar din cauza careia sunt acum aproape terminati pentru ca oamenii s-au gandit ca le-ar sta bine si lor cu asa ceva.

Sunt imagini pe care nu poti sa le uiti. M-am impiedicat la un moment dat de un documentar rusesc (din fericire subtitrat in engleza) despre pisicile astea. Si, printre alte chestii aratate pe acolo, un portbagaj. Plin cu blanuri. Fiecare din ele... un leopard mort. Aproape ca mi-a venit sa plang atunci.

Si aproape ca mi-a venit sa plang acolo la zoo. De partea cealalta a geamului, o creatura blanoasa. Cat se poate de vie. Si incredibil de calma, in ciuda faptului ca era plin de copchii (si nu doar!) care urlau si se strambau incercand sa-i atraga atentia.

Oh, you gorgeous thing, what have we done to you?

Drace, cat de frumos poate sa fie! Nu e ca si cum n-as mai fi vazut poze. Dar sa-l vad pe cel de acolo, in carne si oase, la mai putin de jumatate de metru in fata mea... a fost extraordinar!

Si acolo s-a cam terminat, desi am mai vizitat pandaliii si ceva pasaret dupa. Dar tocmai vazusem un leopard de Amur!

Am plecat de la zoo, m-am mai invartit putin prin centru (drace, atat de plin de turisti) si apoi m-am intors in statie la Erdberg. Autocarul a plecat pe la apusul soarelui. Si am stiut de dinainte sa plec ca o sa-mi lipseasca enorm. Dezamagirea pe care o tot asteptasem din momentul in care plecasem de acasa... n-a mai venit.

It never came...