on the verge of extinction... again

Am aflat de concert de la Bogdan, intr-o zi pe care pana acum n-am asociat-o cu evenimente fericite. Tot atunci am aflat si de Accept si Joe Lynn Turner si toate trei au ajuns instant in topul prioritatilor. In special Accept, desi i-am mai vazut de doua ori... dar prestatiile live sunt mereu absolut impresionante si la fel au fost si ultimele albume.

La doar doua zile dupa, luni, 13 iulie, aveam bilete pentru toate trei concertele. Adaugate peste cel la Maximum Rock, luat special pentru Annihilator.

S-a mai adaugat pentru scurta vreme si cel la Insomnium, dar din pacate... pana la urma nu.

Pentru ca sunt prea obosita pentru orice altceva...

Mascariciul, adica eu. Ca sunt pictata pe fata exact ca unul. Ma rog, pe pleoape si pe buze. 1, 2.

Masina, tot asta de aici. Doar ca de data asta a fost vorba de o miniatura. La magazinul Ferrari de pe Victoriei. Peste exact 2 luni e ziua mea. Si cred ca e clar ce cadou o sa-mi fac. O sa am un Scaglietti. Unul mic.

Nu sunt asa rezistenta cum credeam...