on the verge of extinction... again

Miercurea trecuta. Speram ca in sfarsit se va rezolva si problema mea. Din pacate n-a fost asa. Instalatorul adus de cei de deasupra a decis ca el nu si-a dat de fapt seama de unde exact curge apa de ma trezesc inundata periodic din septembrie anul trecut... deci nu are ce sa repare. Asa ca in continuare plafonul meu poate sa se ude, eu nu mai pot folosi chiuveta din baie pentru ca imi pica bucatele din plafon de desupra ei, trebuie sa aduc pe cineva sa incerce sa isi dea seama de ce se uda de oua ori pe saptamana, trebuie sa curat apoi de fiecare data urmele negre de degete pe care mi le lasa pe pereti in baie, trebuie sa strang mizeriile care imi cad in chiuveta de fiecare data cand scoate capacul de la gura de aerisire de sus ca sa incerce sa-si dea seama daca e vreo teava uda...

Miercurea trecuta m-am trezit si cu cei de deasupra care au reusit sa-mi faca un dezastru mai mare decat orice instalator de pana acum in hol si in baie. Ei tot dadeau din gura, mie imi venea sa le urlu sa se care dracului din casa de la mine ca m-am saturat, ca imi e greata, ca vreau sa fiu lasata dracului in pace... si ca pana la urma eu raman singura care trebuie sa curete tot. Detest sa frec podelele, peretii, sa desfund chiuveta si alte activitati asemanatoare. Iar situatia asta ma obiga sa imi pierd aproape o jumatate de zi pe astfel de chestii de doua ori pe saptamana. Dar probabil ca n-ar trebui sa ma plang nu, ca de fapt e totul din vina mea. Asa mi-au zis niste dame bisericoase a doua zi, ca e din cauza pacatelor mele... Ganduri prea placute n-am avut nici pentru ele dupa ce le-am auzit.

In plus, senzatia de greata si de moleseala de miercuri seara n-a vrut sa ma paraseasca pana duminica.

Ziua de luni. As fi vrut sa fie o zi buna. Am descoperit ca blugii mei preferati (adica singura pereche de blugi careia ii ofer onoarea de a o purta cand ma simt eu bine si nu doar pentru activitati care implica transpiratie) imi sunt largi... ciudat! Aia ar fi trebuit sa vina fix pe mine. Eh, lasa ca-i trimit la spalat, chiar daca sunt curati. Poate intra la apa.

Am iesit la cumparaturi in dupa-amiaza aia. 2 tinte mari pe lista: rondele de somon si pepene. Insa la supermarket mi-au spus ca nu pot sa intru cu ghiozanul. (eu intotdeauna merg cu ghiozdanul la cumparaturi pentru ca nu imi place sa car x plase intr-o mana si y plase in cealalta). Si ca trebuie sa-l las la intrare. Aha. La intrare bineinteles ca nu au dulapuri cu cheie. Adica il las cu ce am in el acolo pe raspunderea proprie. Sau ma plimb prin magazin nu doar cu cosul in mana ci si cu o groaza de chei, un portdocument, un portofel, si 2 telefoane (personal + de serviciu). Dar eu m-am nascut doar cu 2 maini si buzunare in care sa imi incapa oricare din cele enumerate nu aveam asa ca asta nu-mi suna deloc tentant.

Bun. Am iesit si m-am deplasat la urmatorul supermarket, unde bineinteles ca nu aveau rondele de somon, ci doar niste pungi cu bucati mari de file de somon, cea mai ieftina fiind 44 RON... deloc bine din moment ce eu aveam 42 -43 RON la mine. Ah! Asa ca am ajuns in cele din urma in cora ca sa gasesc ce cautam. Asta se numeste pierdere de timp.

Am vazut insa si ceva frumos la intoarcerea din Pantelimon (in intersectia cu statia de metrou Georgian).