Sonisphere 2010, the third day (27th of June)
Duminica, 27 iunie 2010. A treia zi de Sonisphere. Oarecum. Intr-un fel, cea de-a doua zi nu se incheiase inca. Am ajuns inapoi acasa dupa miezul noptii. Credeam ca sunt doar obosita. Credeam ca e doar febra musculara. Mi-am aruncat hainele de pe mine pe jos. Mi-a fost si scarba sa le ridic sa le arunc la chestii de spalat... pana n-am calcat pe blugi (pentru ca, na, sunt o creatura a intunericului, nu obisnuiesc sa aprind luminile noaptea) si pe cartelele din buzunarul lor. Dupa ce-am sarit putin cu un picior in maini (asa ca in desene animate), m-am apucat sa le golesc buzunarele. Cartelele, pana in forma de sicriu, pachetul de servetele. Prima surpriza am avut-o sub dus. In momentul in care am dat drumul la apa si am constatat ca ma ustura capul in partea dreapta si ma doare in partea... aaa... cealalta-i stanga, nu? Habar n-am in ce m-am zgariat in partea dreapta si in ce m-am lovit in partea stanga. Si am mai constatat ca imi e greu sa-mi misc ceva mai mult picioarele din genunchi, chiar si fara sa fie prinse intre picioarele altora. A doua surpriza aveam s-o am in pat, cand mi-am vazut gambele la lumina monitorului. Multe insule violete. Pe cea mai mare am si masurat-o cu rigla. 13 centimetri inaltime si 6 centimetri latime. Si apoi am descoperit noi vanatai in timp ce imi masam umerii cu mainile opuse.
Dar a treia si cea mai mare surpriza avea sa vina de dimineata (si nu, nu e vorba de faptul ca ma arsese soarele pe fata, chestie tragica in cazul meu... pentru ca am pistrui... doar ca eu nu m-am prins pe loc care e problema, am crezut ca sunt rosie ca racul la fata din cauza somnului si a racelii), in momentul in care mi-am bagat pachetul de servetele in buzunarul hanoracului si am simtit ca mai era ceva rigid si subtire acolo. Ce dracu', o moneda uitata in buzunarul hanoracului? Da' eu stiam ca banii ii bagasem in buzunarul de la blugi. Nu! Nu era o moneda... era...