on the verge of extinction... again

I Am (I'm Me). Da, iar o piesa. A celor de la Twisted Sister. A, si legat de Twisted Sister, uitati-va la asta - Pantsless Clause (sau Mosu' fara nadragi). Eu credeam ca o sa crap de ras. N-am crapat. Sunt o diavolita rezistenta, se pare. Si ciudata. Si care acum asculta cu totul altceva. Mi-a venit in minte piesa semnata de Dee & co. doar pentru ca imi tot scarpinam creierasul gandindu-ma cum sa incep. E doar un fel de-a zice, nu mi-a crapat nimeni capul sa pot sa-mi scarpin direct creierul. Nu inca, desi as fi meritat de multe ori.

Adevarul e ca, atunci cand am inceput sa scriu, tocmai se termina How You Gonna See me Now a lui Alice Cooper. Apropo, eu o sa ma auto-torturez daca nu-l voi vedea niciodata pe viu ca am fost idioata si l-am ratat in 2007 cand a venit in Bucuresti. M-am uitat la 10 DVD-uri cu concerte de-ale lui in ultimele 6 zile si ma zgarii pe ochi vazand ce-am putut sa ratez. Nu ca n-as mai fi vazut... hmmm... in jur de 25 (cred!) DVD-uri cu concerte de-ale lui in astia 5 ani de cand a inceput sa ma intereseze ce canta si omu' asta. Da' am dat intamplator peste un DVD nou acum o saptamana si am zis sa ma apuc sa mai caut... poate mai gasesc. Si bineinteles ca am gasit. Si, da, sunt cu adevarat dusa, pentru ca exact la fel s-a intamplat si dupa ce ma impiedicasem, cu nici 24 de ore mai devreme de un DVD cu un concert Iron Maiden din '86. Si pe ei i-am ratat anul trecut. Alt motiv sa ma zgarii pe ochi. Si sa-mi trag palme cand imi amintesc cum chicoteam acum doi ani impreuna cu o fosta colega si ne ziceam ca n-o sa-l ratam noi pe Bruce. Ei bine... eu l-am ratat. Si pe DVD-ul ala din '86 e impresionant. Cu atat mai mult cu cat in descriere scria ceva de genul "Bruce was ill as a dog, so it's really not their best show..." Mda, vocea lui chiar suna ciudat pe alocuri... dar totusi reusea sa sune bine. Asaaa... Ce dracu' vroiam sa zic? A, da, asta se vroia a fi un fel de marturisire. Ce ascult eu de fapt acum... sau ceva in genul asta. Mda, dupa Alice Cooper, au urmat Def Leppard. Miss You in a Heartbeat. Surpriza, stiu. Baladele nu sunt ce prefer eu sa ascult de la ei. Cu acea maaare exceptie numita Love Bites. Asa. Apoi... A Thousand Kisses Deep de la Leonard Cohen. Pai... nu ma vindecasem de sase ani de obsesia pe care o facusem pentru piesa asta? Aaa... se pare ca zilele astea a revenit. De fapt a revenit de prin august, da' nu mai ziceti asta la nimeni. Ce concluzie se poate trage de aici? Ca-s o diavolita pleostita.

Serios acum... chiar sunt. Pleostita. Diavolita... mi-e rusine sa ma mai recomand asa. Ca nu-mi mai gasesc cornitele. Ah, tocmai mi-am adus aminte. As vrea mult sa vina AC/DC. Promit ca merg in camasa, cravata, pantaloni scurti si sosete pana la genunchi. Cornite am auzit ca vand ei. Ca, dupa cum ziceam, eu nu mi le mai gasesc pe ale mele. Mi-or fi cazut. Ceea ce e ciudat. Inteleg sa-mi pierd un toc, desi nu mi s-a intamplat niciodata, da' am auzit eu ca li se intampla femeilor sa-si mai piarda toacele. Dar coarnele? Ma jur ca in coarne n-am mers. Ma jur pe coada mea de pseudo-diavolita. Mda, stiu. Care coada, ca se pare ca si pe aia am pierdut-o. In fine. Ca sa ma fac acum de ras, dupa Leonard Cohen, sfantu' shuffle mi-o bagat asta. Si apoi asta. Ca sa ma scot putin, acum am ajuns la Lady Strange. Tot Def Leppard.

Revenind acum la ideea din primul paragraf, prima propozitie, idee care chiar era idee si nu doar titlu de piesa, dar nu inainte de a face o noua paranteza ca sa informez lumea ca sfantu' shuffle o decis ca e vremea pentru un Elton John cu Sacrifice. Ramane un mister cum dracu' de m-am gandit sa bag Scooby-Doo intr-un playlist de pseudo-semi-diavolita pleostita... Inchizand si paranteza asta, ce vroiam sa zic inca de la inceputul inceputurilor este ca eu sunt eu, suma a tot ce ma defineste si asta include si partile mele superficiale, asa ca de acum imi aduc inapoi toate jucariile aici. Si sfantu' shuffle iar ma face sa ma uit bosumflata la monitor. De ceee? Whitesnake. Judgement Day. De ce n-au bagat si asta cand au fost la Bucuresti? Mda, macar pe Coverdale nu l-am ratat.

Urasc oamenii. In special idiotii. Stiu ca am mai zis-o de un milion de ori. Asa cum am mai zis si ca eu i-as extermina. Pe cei de genul individului/ individei care mi-a "oferit" "meteoritul" asta in momentul in care am iesit pe usa blocului. Pentru cine nu stie, meteorit e ala care "supravietuieste" impactului. Bine macar ca mi l-a oferit la picioare si nu m-a "incoronat" cu el. A, sunt pe blogul propriu? Uuu, bine, moment de sinceritate. Aaa, de fapt nu complet, ca n-am chef sa trec totusi blogul pe "mature content". Injuratura n-o pun explicit. Da' sunteti liberi sa va imaginati ce e mai rau.

But... first... Daaa, asta cu "but... first..." e din The Mask. Yeah, I know, I'm such a cartoon geek. Well, generally a geek. Ce vroiam sa zic inainte de momentul de sinceritate (nu ca si asta n-ar fi tot un moment de sinceritate) e ca mi-a intrat Does Anyone Know (Scorpions). Next. Momentu' de sinceritate un pic mai violenta. Desi putin inutila ca daca boul/ vaca de o aruncat alea pe geam nu poseda decat un neuron si si ala cu certificat de handicapat, certificat obtinut pe bune si nu asa cum au multi in tara asta ca sa le pice mura-n gura niste bani de la stat niste fraieri care chiar muncesc, normal ca nu pot sa am pretentia sa se mai faca dracului vreo sinapsa acolo. Asa ca mai bine omit violenta verbala la care ma gandisem initial. Mai bine asa, ca nici nu mai trebuie sa pun [continut auto-cenzurat] in locul a ce am gandit de fapt. Asa. Violenta fizica imaginara. Mi-as dori sa arat ca Mike Tyson pe vremea cand chiar era Iron Mike, sa ma duc la usa retardatului/ retardatei, sa i-o fac bucati si sa intru tunand draci si dumnezei si sa-l/ s-o arunc pe geam pe capota cuiva si sa astept pana cand vine posesorul masinii si il/ o omoara in bataie pentru ca i-o murdarit masina de sange. Si dupa aia sa organizez concurs de aruncat cu coliva in sicriu la inmormantare. Mda, si eu ma ingrozesc de ce am putut sa scriu in paragraful asta. Sunt oficial dusa cu pluta. Dar nu-i mai suport. Si parca biata planeta era suprapopulata, nu?

Asa. Apoi aproape ca am luat foc atunci cand am citit asta. Si n-are nici o legatura cu faptul ca si eu sunt pasionata de astrofizica. Begin short moment of violent verbal honesty. Spanzurati-va dracului pana nu va omor eu! End short moment of violent verbal honesty. Asta fiind adresata pareristilor retardati care au comentat la articolul de pe realitatea.

Revenind cu picioarele pe pamant. Am 1.64m. Patruzeci si ceva de kilograme. N-as putea sa omor pe cineva. Nu stiu daca sa zic din pacate sau din fericire. Oricum nu conteaza. Adevarul e ca nu sunt in stare. Nu sunt in stare sa-i extermin, nu-i suport, ce-i de facut? Sa ma refugiez pe norisorul meu pufos. Si sa ignor restul lumii. Si evenimentele. Cand zic evenimente ma refer la tot circul de dupa alegeri. S-a terminat, nu mai vreau sa aud. Nu pot s-o lase dracului moarta asa cum e? Da, m-as fi simtit mai bine daca era altul rezultatul, asa ma simt in continuare vinovata pentru votul de acum 5 ani, dar asta e! S-a terminat! Acum nu vreau decat sa dispara dracului panourile, corturile, prismele de pe strazi. Apropo, inteleg sa nu iti doresti sa iasa un candidat, dar sa te duci sa bagi cutitu' in panza aia pe care e mutra lui cred ca se cheama vandalism. Nu, n-am uitat ce am scris cu cateva paragrafe mai sus. Impulsuri criminale am si eu si toata lumea (sau cel putin asa ziceau pe Discovery, la Crime Night - "We all have criminal impulses. However, most of us don't act upon them."). La mine lucrurile se opresc la nivel de vizualizare in minte. Chiar n-am spart usa nimanui. Bine, am spart-o pe a mea cand ramasesem blocata in casa. Dar si atunci am lucrat pe cat s-a putut de finut (chiar daca asta a insemnat un chin de 6 ore si jumatate) si n-am facut praf tocul usii si jumatate din usa... a ramas doar ceva ca si cum si-ar fi bagat o rozatoare dintisorii acolo pe marginea usii.

Si iar am deviat. Asa ca ma intorc la norisorul meu pufos. Nu ca ar fi usor sa ma refugoiez pe el. Vin sarbatorile. Si mi-e scarba. Vreau doar sa treaca odata. Mi-e scarba. Bine, nu chiar de toate aspectele. Pana la urma, eu eram aia care acum 13 ore tot rotea cheita unui glob muzical si apoi statea si se holba in timp ce "zapada" din glob era agitata de aripile morii de vant in fata careia se mai gaseau un Mos, un bradut, un om de zapada, un pinguin si un sac de cadouri si in timp ce tot globul se rotea si canta un Jingle Bells. Si eu eram aia care statea si se uita cu miste ochi mari la niste globuri mari de sticla pictate manual. Si tot eu eram aia care mangaia beteala pufoasa. Asa cum tot eu eram aia care statea si admira luminile de Craciun. Sunt frumoase, nu mai comentati ca mai lipseste cate un bec la nu stiu cate sute. Tot sunt frumoase. Dar mi-e scarba. Mi-e scarba de lumea care ma intreaba ce vreau de Craciun. Liniste! S-a inteles? Trebuie sa va spun pe silabe? Pe litere? Da, vreau si chestii materiale. Vreau un router wireless. Vreau un smartphone. Tot un SE Walkman. Dar alea mi le cumpar eu. Vreau sa mi le aleg eu, sa ma joc cu ele inainte sa mi le cumpar. Si foarte sincer, daca primesc un cadou material in afara de bani pe care pot macar sa-i pun deoparte ca sa-mi iau ceva interesant, vomit instant. Da, m-a frecat azi cineva la cap in legatura cu ce vreau de Craciun in afara de liniste. Si cartea aia era suficient de grea incat sa nu-i lase intreg... aaa, ala de deasupra-spate parca se cheama parietal, nu? Eh, probabil stia ca nu risca prea mult, ca doar eu n-am obiceiul sa actionez ca urmare a ideilor mele criminale.

Sunt unele chestii legate de Craciun care imi plac. Mirosul de brad. Beteala deasa. Globurile mari, fragile de sticla. Pictate manual. Globurile si cutiutele muzicale. Nu-mi plac oamenii de Craciun. Nu-mi plac oamenii cu "spiritul Craciunului," cu "sa fiu mai bun de Craciun," nu-mi plac oamenii care-si doresc sa se apropie de altii de Craciun (si ma includ si pe mine, fara voia mea, in multimea celor de care vor sa se apropie), nu-mi plac oamenii care fac cadouri, surprize de Craciun. "Hai ca ti-ar placea o ciocolata!" Da, mi-ar placea una mare. Cu cat mai mare cu atat mai bine. Daca se poate si cu tepi. Pe post de supozitor pentru cine mi-o face cadou. Vreau sa fiu lasata dracului in pace! E asa greu de procesat mesajul?

N-am chef de ciocolata mereu. Am fost in Carrefour si in real. As zice seara trecuta. Adevarul e ca mai corect spus ar fi noaptea asta care tocmai s-a incheiat. Au in sfarsit bomboanele cu lichior Royal des Lys de la Abtey cu care se laudau... aaa... acum 2 saptamani? E dragut ca in punga aia e un pahar adevarat in care se gasesc bomboanele. 40 de lei. 200g de bomboane plus paharul. Pare scump, dar e chiar ieftin in comparatie cu pretul la care sunt de obicei bomboanele astea. Mai ieftin de 25 de euro cutia de 240g fara pahar eu nu le-am gasit nicaieri. Dar trei din sortimentele de acolo (Marc de Champagne, Kirsch d'Alsace, Cognac de Charente) se gasesc si in cutia La Rue des Liqueurs pe care mi-am luat-o saptamana trecuta. Sunt fain facute. Fara pelicula de zahar intre ciocolata si lichior. Peretele de ciocolata nu e subtire, chiar daca grosimea variaza. Ciocolata in sine este ciocolata amaruie... decenta, mult sub Lindt, totusi. Nu ca asta ar spune multe. Orice alta reteta de ciocolata e sub cea Lindt pentru mine. Ma refer la ciocolata in sine, nu la combinatii cu alte elemente, ca la capitolul asta pot gasi combinatii neinspirate de la Lindt si combinatii inspirate de la altii. In fine. Am luat una de pe raft, m-am holbat la ea, am numarat bomboanele, am pus-o la loc. Nu. La momentul ala m-a lasat rece. O statistica de care nu aveam chef. Aveau si CeMoi Delices. Hopa! E si descrierea pralinelor pe lateralul cutiei. Ce bou s-o fi gandit sa lipeasca eticheta in romana peste descrierea aia? Poate exista oameni care vor sa se documenteze sa stie dracului ce cumpara. Am avut noroc. A treia cutie avea eticheta peste titlu. Mda. Bine. Cam multe cu bucati de alune. Ciocolata CeMoi e buna, dar... nu. Nu cand sunt atatea cu bucati de alune pe acolo.

Sosete. 1, 2, 3 perechi. Parcurs de 3 ori linia caselor de marcat de la un capat la celalalt in speranta gasirii unei case mai libere. Nu, nu era aglomerat, dar na, eu m-am obisnuit prost in ultima vreme cu a fi prima la casa. Ori am tot avut noroc, ori sunt de vina orele tarzii, ori e vorba de faptul ca oricum Auchan Titan nu e asa aglomerat cum e Carrefour Orhideea... unde aseara erau peste tot cel putin 2-3 persoane la fiecare casa deschisa (si nu erau deschise nici jumatate, bleah).

Mers in real. Ala din noul mall. Imi plac bancile alea mari cu spatar inalt. Ma simt asa bebe cand ma asez pe una. Mi-ar placea sa stiu sa patinez. Ce nu-mi place acolo e ca... eu daca imi sterg mucii, unde arunc servetelul? Mi-a luat ceva pana sa detectez primul cos. Luat... tot sosete. 8 perechi de sosete pufoase. Ca si norisorul pe care vreau sa umblu cu ele e tot pufos.

End. Nobody will have the patience to read it all anyway.

Ah, nu. Cand ma intorceam acasa, un pui de tigan m-a intrebat cum sa ajunga la spital la Universitate. Mai sunt si alte spitale in afara de Coltea pe acolo? Ca mi-ar parea rau sa-l fi trimis dupa cai verzi pe pereti in miez de noapte... mai ales ca parea dezorientat rau copilu' ala.