on the verge of extinction... again

Alice Cooper cu Hey, Stoopid auzindu-se din boxe. Adidasii mei verzi cu scai.
Bautura racoritoare in paharul rosu de pe birou... pe vremea aia inca eram cu Pepsi Twist. Blugii mei verzi rupti in genunchi.
Covorul rosu. Carcasele colorate pentru CD-uri si DVD-uri.
Draperiile rosii care ajungeau pana jos. DVD-urile mele imprastiate pe tot biroul. Dezamagirea pe care am tinut-o doar pentru mine. Durerea aceea ascutita.
Elefantul desenat pe mapa mea albastra. Desenele animate cu Tom si Jerry.
Foile de matematica roz, galbene, verzi, mov, albastre.
Gentuta mea neagra Polly.
Hartia fina de xerox.
Imprimanta scotand zgomote care faceau urechile pisicii sa se miste intr-un mod foarte amuzant.
Jeleurile in forma de animalute... decapitate fara mila de dintii mei.
Lumanarea parfumata. Lacrimile cu care ma luptam uneori.
Mapele mele pe care erau desenate diverse animale.
Nasul meu deasupra lumanarii parfumate.
Oglinda mare in care ma vedeam toata.
Pisica pandind fiecare miscare a cursorului pe monitor. Prajiturile de la cofetaria Alice.
Revista auto, motor si sport pe genunchii mei.
Siemens A50, telefonul meu din perioada aceea, pe birou, printre DVD-uri. Senzatia aceea de greata.
Temele acelea la Java care imi dadeau batai de cap.
Umbrela mea verde. Ursuloiul acela mare.
Vaza de un rosu inchis.
Zaharul vanilat intr-un pliculet galben in gentuta mea.

5 ani dupa...atatea lucruri s-au schimbat... si atatea altele au ramas la fel... serios. Detergentul de vase s-a schimbat, temerile mele au ramas aceleasi. Si in continuare urasc tot restul lumii. Don't any of you dare to expect that I save you - I'll be lucky enough if I can save myself. Yeah, I know... Such a cheap cliche...