on the verge of extinction... again

Adica o leapsa de la Catalin. Care imi cere sa prezint pe blog zece mostre de ciudatenie.

O sa las la o parte chestiile de care am vorbit de un milion de ori. Cum ar fi faptul ca imi place la nebunie sa fac dus, ca am vreo 40 de geluri de dus cu arome delicioase pe care le consum intr-un ritm de 20-30 de ml pe zi (depinde daca fac 2 sau trei dusuri in ziua respectiva), vreo 30 de deodorante cu arome fructate, cam tot atatea sapunele, ca la mine astea enumerate pana acum sunt principalele cosmetice folosite, ca pentru fata nu folosesc altceva decat balsam de buze, gloss de buze, rar fard de pleoape si doar in tonuri de gri (alte culori nici n-am) si si mai rar anticearcan (desi as avea nevoie aproape mereu). Sau cum ar fi faptul ca inca imi place la nebunie sa ma uit la desene precum Belflower Bunnies, Forest Friends, Little Mouse on the Prairie si altele de genul asta si ca am o colectie bogata de animale de plus cu care inca dorm, desi in mai putin de 4 luni voi implini 26 de ani. Sau ca am o mare slabiciune pentru anumite articole vestimentare cum ar fi sandalele cu toace de 12-15 cm, strampii cu modele geometrice de la Gatta din care am peste 50 de perechi, cravatele mono sau cu modele geomerice. Sau ca nu suport legumele, zarzavaturile, fructele exotice, alta carne in afara cea de peste si de pui, majoritatea dulciurilor neciocolatoase, condimentele si nici macar sarea. Mda, puteti sa-mi spuneti Vineri (da, ala din Robinson Crusoe, mai ales ca mai am si usoare tendinte de autocanibalism/ autovampirism - imi ling ranile cand ma tai).

1. Nu renunt niciodata definitiv. Temporar, de fatada, da, foarte des. Insa pur si simplu ma retrag sa-mi ling ranile, sa-mi refac plinul de ura si de furie. Amestecul rezultat e un combustibil fenomenal.
2. Podeaua. Imi petrec mult timp pe jos. Stau trantita pe jos la calculator, mananc pe jos. Acasa nu mananc niciodata la masa. In pat sau pe jos sau in picioare. Cel mai des pe jos. Si incerc sa murdaresc cat mai putine chestii refolosibile cand mananc. Inghetata o mananc direct din cutie, ce imi trimit ai mei la fel, direct din cutiile de plastic. Pe cat se poate cu mainile, ca sa nu mai spal nici furculite... din moment ce mainile mi le spal oricum. Ah, si nu folosesc nici perna cand dorm. Si dorm pe burta. Ideea principala e sa-mi tin mereu spatele cat mai drept. Asta a fost una din chestiile cele mai dificile cat timp am avut aripa rupta. N-am putut sa dorm pe burta. Ma ingrozeste ideea ca as putea ajunge cocosata.
3. Am pastrat cele mai dragute cutii de ciocolata si le folosesc ca sa tin diverse lucruri in ele. Pixuri, CD-uri, DVD-uri, cosmetice, haine. Cineva imi spunea candva ca i se pare foarte dulce faptul ca ma imbrac din cutii de ciocolata.
4. Piciorul biroului, tocul usii de la camera, tocul usii de la baie. Ma tin de ele cand nu ma simt bine, cand sunt ametita, cand mi-e greata, cand nu pot sa respir. Ma ghemuiesc jos si ma tin de ele. Cand sunt trista, ma ascund sub birou. Chiar daca acum locuiesc singura si n-am de cine sa ma ascund. Tot ma bag sub birou.
5. Toata lumea ma uraste. Si eu urasc pe toata lumea. Se intampla totusi ca unii oameni sa-mi intre pe sub piele, sa mi se lipeasca de sufletel. Daca cineva face/ imi zice ceva ce ce nu-mi convine... uneori sunt nesimtita si ii spun direct asta. De cele mai multe ori... gasesc un pretext sa ma car, sa fiu singura, sa pot sa-mi fac fizic rau. Dracu' stie de ce. Nu folosesc asta ca mijloc de constrangere. Persoana respectiva nu afla niciodata. Si chestia care imi face toata lumea sa se prabuseasca poate sa fie minora in ochii altcuiva. Poate sa fie ceva de genul sun pe cineva "hai sa iesim in parc, am nevoie de asta" si imi spune "nu pot acum, altadata, bine?" Si eu zic "bine, o seara placuta." Dar nu e deloc bine pentru mine. E momentul in care decid ca seara mea o sa fie bogata in pastile si sange. Uneori alcool, dar rar.

Si atat in noaptea asta. O sa ma mai gandesc la inca 5 despre care n-am scris deja de n ori (unde n e un numar foarte mare).