on the verge of extinction... again

Habar n-am cine e Lulu... am pus titlul asta pentru ca rimeaza cu buhuhu... oarecum...

Cred ca maine... ooops! azi deja! o sa ma injur. De-abia am iesit de sub dus si stau cu geamurile deschise. Asta in conditiile in care inca mai am senzatia aia ciudata in nara stanga. Adica se cheama ca sunt inconstienta. Sau mai bine zis tampita. Pentru ca sunt constienta de ce ma asteapta. Eh, pana cand o sa incep sa ma simt ca dracu' pot sa ma simt si eu bine.

In fiecare an sunt intrebata ce vreau de ziua mea (nu, nu vine ziua mea, aia e in martie) si in fiecare an spun "peace and quiet" si oamenii nu ma cred. Normal ca nu ma supar daca primesc ceva ce oricum imi doream de multa vreme sau un trandafir sau o felicitare draguta. Dar mi-ar placea mult de tot sa am parte de liniste. Sa nu ma sune nimeni, sa nu vina nimeni la mine, sa am dreptul sa ma refugiez pe norisorul meu pufos, sa fiu doar eu zeita in lumea mea perfecta, sa nu mi-o tulbure nimeni altcineva. Asta e cadoul pe care nu l-am primit niciodata. Si asta imi doresc si acum. E drept ca va trebui sa merg la facultate, unde e si lume, n-o sa fiu doar eu, dar am starea aia... parca plutesc, am un zambet tampit pe fata. Agitatia s-a cam terminat. Am carnetul vizat, in ceea ce priveste schimbarea materiilor n-am ce face pana la sfarsitul lunii... asa ca mai bine o las balta pana atunci ca si asa nu fac nimic altceva decat sa imi fac draci daca insist zilnic pe la secretariat si decanat. Am scapat de activitatile care imi displac (umblat dupa hartii, completat hartii, xeroxat hartii, stat la coada pentru platit hartii). Ramane doar mersul la ore si asta e o activitate care nu ma impiedica sa plutesc... cu norisorul meu pufos cu tot.

Mi-am dat seama de o chestie destul de trista legata de creativitate, de simtul artistic... aaa... imi cam lipsesc? Pot sa desenez un personaj de desene animate daca il am in fata. Pot sa fac o interfata grafica foarte reusita daca mi se spune cam cum ar trebui sa arate. Nu imi place ce iese daca ma apuc sa creez eu ceva de la zero. Ceea ce ma coboara de pe treapta proiectantului pe cea a executantului. Un executant al dracului de bun uneori, insa orgoliul meu miauna urat ca se simte calcat pe coada. Tocmai mi-a venit o idee. Geniala, zic eu acum. Pun asta pe blog si ma apuc sa bibilesc iar meniurile si butoanele alea.

Si sa-mi ziceti mie cutu' daca maine n-o sa ma plang si n-o sa-mi blestem zilele ca imi curge nasu'/ am nasu' infundat, ma ustura gatu', imi ia foc capu', am tremurici. Nu ma invat niciodata minte...