lucrurile pe care le faci si lucrurile pe care nu le faci
Diferenta se masoara in regrete.
[oh, and i don't give a toss that this may offend some]
Crezi ca esti libera. Sa experimentezi tot ce se poate experimenta in viata asta. Sa tragi tare si sa dai tot ce ai mai bun. Ca sa reusesti. La facultate si pe alte planuri. Si o vreme merge. O, da, din ce in ce mai bine. In primul an n-ai stiut prea bine cum se invart lucrurile prin facultate. Dar in anul doi simti ca esti de neoprit. Chiar daca exista momente de nebunie cu consecinte neplacute. Macar consecintele nu sunt inca grave si nu sunt pe termen lung. Si iti revii repede. Esti tanara, organismul tau e puternic, rezista. Si lucrurile nu stau chiar asa rau nici in momentele proaste. Si e bine ca esti orgolioasa si tragi tare. Vine si prima sesiune doar cu note de 10. Bursa chiar daca mai ai 2 restante din anul intai. Si pe celelalte planuri totul e perfect. Ai dat examene in locul altora si ai strans suficienti bani ca sa-ti inlocuiesti batranul PC care a crapat in noaptea dinaintea celui de-al doilea laborator de fizica solidelor cu un sistem nou si performant. Si chiar daca lipsesti in draci pentru ca trebuie sa umbli dupa componente, ca de, esti incapatanata si nu renunti la ce vrei tu in favoarea a ce se gaseste usor, reusesti cumva sa scoti doar 10 in toata sesiunea. Si ai o vara buna. Si toamna incepe la fel. You think you're tough, really tough.
Dar ai o surpriza neplacuta si nu poti trece peste. Si lucrurile merg din rau in mai rau. Esti orgolioasa si nu vrei sa fii vazuta cand te simti rau, cand totul se prabuseste in jurul tau, cand garsoniera ta de obicei curata devine o cocina de porci. Si te izolezi. Si lipsesti 2-4 saptamani. Si apoi iti pui mainile in cap. Impulsiva cum esti, iti zici ce mai conteaza, hai sa mai facem o tampenie... si iar iese rau, iar te simti ca dracu', iar nu vrei sa fii vazuta. Si asa trece semestrul. Ce contrast fata de sesiunea trecuta? nici nu mai dai pe la facultate in sesiune pentru ca deja nu poti sa mai accepti ideea de a lua un examen cu alta nota decat cea maxima, dar stii ca acum n-ai mai fi in stare. Plus ca arati si te simti ca dracu'. Dar nu poti sa te izolezi total. Asa ca faci compromisuri in legatura cu aspectul. Ai momente bune si intamplator prinzi o ocazie buna de a te angaja. Deja te-ai resemnat cu ideea ca anul asta o sa-l repeti asa ca nu mai conteaza ca e cu norma intreaga. Dar tot nu te-ai invatat minte. Tot vrei sa experimentezi chestii noi. Si iarasi iese rau. Si esti prea orgolioasa ca sa vezi cum ai putea sa o dai in bara si la locul de munca. Brusc nu mai conteaza cat iti place din toate punctele de vedere (ce faci, colegi, sef direct, curatenie, salariu). Stii doar ca nu mai rezisti din punct de vedere fizic si nu vrei sa astepti pana devine un esec. Asa ca iti dai demisia. Si te gandesti sa mai dai o sansa anului trei.
Dar deja nu mai merge. Deja esti o contradictie umblatoare. Baietii urla dupa tine pe holurile facultatii "gazelle legs". Doar tu stii de ce porti doar strampi negri. Picioarele si mainile tale arata ca dupa razboi. Pline de vanatai si julituri. Dar te incapatanezi cu rolele desi stii ca esti ca Bambi pe gheata si ti-ai facut ferfenita blugii verzi. Te incapatanezi sa experimentezi de toate desi stii ca nu e o idee buna. Iei primul tren sosit in statie sau te decizi asupra trenului in care te urci in functie de cum e minutul in momentul in care te uiti la ceas: par sau impar. Si iei multe alte decizii importante in felul asta dupa cum e minutul par sau impar. Dai examene, faci teme, proiecte pentru altii, dar nu te prezinti la examenele tale, nu trimiti temele si proiectele tale pentru ca niciodata nu sunt suficient de bune Si mereu ai un nou motiv sa experimentezi o noua tampenie care sa-ti faca si mai mult rau, pe principiul "deja lucrurile merg prost, nu?"
Lumea din jur? Din nou contradictii. Urasti, iti este sila de tot ceea ce tine de tine. Nu, nu esti. Nu, nu vei fi niciodata. Te vezi hidoasa precum Quasimodo si avand un IQ mai mic decat numarul la pantofi. Asta pana te uiti in jur. Si constati ca lumea e plina de prost-gust, prostie si neglijenta. Si te simti al dracului de bine comparativ cu altii. Pentru ca poti sa faci doua proiecte pentru altii intr-o noapte in care esti nevoita sa tot alergi sa imbratisezi wc-ul si sa-i dai din saliva, mucii si sangele tau. Pentru ca reusesti sa arati decent joi desi tu n-ai mai dormit de sambata. E drept ca pici foarte la propriu de pe scaun la laboratorul de arhitectura calculatoarelor. Si chiar daca te simti bine atunci cand te compari cu altii, tot ti-ai dori sa te izolezi de lume. Pentru ca nu intelegi de ce majoritatea se poarta asa frumos cu tine si par sa aiba o parere asa buna despre tine. They must be faking it. Just to make fun of you. Si asa iti este groaza de orice alta fiinta care se apropie de tine. Te astepti in permanenta la un cutit infipt in spate. They cannot possibly like you. Nobody could. Nobody. You'll never be good enough. You'll never be strong enough... You'll never achieve enough.
Te scufunzi din ce in ce mai tare in mocirla mediocritatii. Nu mai esti nimic din ce [ti-ai imaginat ca] ai fost odata. Te amagesti in continuare cu placa aia veche... esti inca tanara... organismul tau e inca tanar si puternic... You'll be sorry... Cause you really ain't that young... Iese din ce in ce mai urat cand faci o tampenie si nu iti mai revii atat de repede. Deja nu mai ai energie decat pentru obsesiile care te distrug. Si orice altceva ramane in urma. Saptamanile trec si uneori nu te ridici din pat decat ca sa mergi pana la baie sau ca sa iesi din casa sa faci iar vreo prostie. Ai avut ghinion? Ha! Ai avut noroc! You needed that break like air! E poate singurul motiv pentru care mai esti inca in viata. Pentru ca te-a speriat prea tare ca sa mai incerci noi tampenii timp de vreo doua luni. Pentru ca macar ai avut o scuza sa fii iresponsabila.
Si, da, regreti mai tare tot ce ai facut decat tot ce n-ai facut. Lucrurile pe care le-ai facut si lucrurile pe care nu le-ai facut. Diferenta se masoara in regrete. Iar regretele pentru ce n-ai facut sunt sterse si reci. Cele pentru ce ai facut sunt dureroase si fierbinti. I wish I could undo what I've done this past week because I don't know how in Hell I'll be able to fix it.
[oh, and i don't give a toss that this may offend some]
Crezi ca esti libera. Sa experimentezi tot ce se poate experimenta in viata asta. Sa tragi tare si sa dai tot ce ai mai bun. Ca sa reusesti. La facultate si pe alte planuri. Si o vreme merge. O, da, din ce in ce mai bine. In primul an n-ai stiut prea bine cum se invart lucrurile prin facultate. Dar in anul doi simti ca esti de neoprit. Chiar daca exista momente de nebunie cu consecinte neplacute. Macar consecintele nu sunt inca grave si nu sunt pe termen lung. Si iti revii repede. Esti tanara, organismul tau e puternic, rezista. Si lucrurile nu stau chiar asa rau nici in momentele proaste. Si e bine ca esti orgolioasa si tragi tare. Vine si prima sesiune doar cu note de 10. Bursa chiar daca mai ai 2 restante din anul intai. Si pe celelalte planuri totul e perfect. Ai dat examene in locul altora si ai strans suficienti bani ca sa-ti inlocuiesti batranul PC care a crapat in noaptea dinaintea celui de-al doilea laborator de fizica solidelor cu un sistem nou si performant. Si chiar daca lipsesti in draci pentru ca trebuie sa umbli dupa componente, ca de, esti incapatanata si nu renunti la ce vrei tu in favoarea a ce se gaseste usor, reusesti cumva sa scoti doar 10 in toata sesiunea. Si ai o vara buna. Si toamna incepe la fel. You think you're tough, really tough.
Dar ai o surpriza neplacuta si nu poti trece peste. Si lucrurile merg din rau in mai rau. Esti orgolioasa si nu vrei sa fii vazuta cand te simti rau, cand totul se prabuseste in jurul tau, cand garsoniera ta de obicei curata devine o cocina de porci. Si te izolezi. Si lipsesti 2-4 saptamani. Si apoi iti pui mainile in cap. Impulsiva cum esti, iti zici ce mai conteaza, hai sa mai facem o tampenie... si iar iese rau, iar te simti ca dracu', iar nu vrei sa fii vazuta. Si asa trece semestrul. Ce contrast fata de sesiunea trecuta? nici nu mai dai pe la facultate in sesiune pentru ca deja nu poti sa mai accepti ideea de a lua un examen cu alta nota decat cea maxima, dar stii ca acum n-ai mai fi in stare. Plus ca arati si te simti ca dracu'. Dar nu poti sa te izolezi total. Asa ca faci compromisuri in legatura cu aspectul. Ai momente bune si intamplator prinzi o ocazie buna de a te angaja. Deja te-ai resemnat cu ideea ca anul asta o sa-l repeti asa ca nu mai conteaza ca e cu norma intreaga. Dar tot nu te-ai invatat minte. Tot vrei sa experimentezi chestii noi. Si iarasi iese rau. Si esti prea orgolioasa ca sa vezi cum ai putea sa o dai in bara si la locul de munca. Brusc nu mai conteaza cat iti place din toate punctele de vedere (ce faci, colegi, sef direct, curatenie, salariu). Stii doar ca nu mai rezisti din punct de vedere fizic si nu vrei sa astepti pana devine un esec. Asa ca iti dai demisia. Si te gandesti sa mai dai o sansa anului trei.
Dar deja nu mai merge. Deja esti o contradictie umblatoare. Baietii urla dupa tine pe holurile facultatii "gazelle legs". Doar tu stii de ce porti doar strampi negri. Picioarele si mainile tale arata ca dupa razboi. Pline de vanatai si julituri. Dar te incapatanezi cu rolele desi stii ca esti ca Bambi pe gheata si ti-ai facut ferfenita blugii verzi. Te incapatanezi sa experimentezi de toate desi stii ca nu e o idee buna. Iei primul tren sosit in statie sau te decizi asupra trenului in care te urci in functie de cum e minutul in momentul in care te uiti la ceas: par sau impar. Si iei multe alte decizii importante in felul asta dupa cum e minutul par sau impar. Dai examene, faci teme, proiecte pentru altii, dar nu te prezinti la examenele tale, nu trimiti temele si proiectele tale pentru ca niciodata nu sunt suficient de bune Si mereu ai un nou motiv sa experimentezi o noua tampenie care sa-ti faca si mai mult rau, pe principiul "deja lucrurile merg prost, nu?"
Lumea din jur? Din nou contradictii. Urasti, iti este sila de tot ceea ce tine de tine. Nu, nu esti. Nu, nu vei fi niciodata. Te vezi hidoasa precum Quasimodo si avand un IQ mai mic decat numarul la pantofi. Asta pana te uiti in jur. Si constati ca lumea e plina de prost-gust, prostie si neglijenta. Si te simti al dracului de bine comparativ cu altii. Pentru ca poti sa faci doua proiecte pentru altii intr-o noapte in care esti nevoita sa tot alergi sa imbratisezi wc-ul si sa-i dai din saliva, mucii si sangele tau. Pentru ca reusesti sa arati decent joi desi tu n-ai mai dormit de sambata. E drept ca pici foarte la propriu de pe scaun la laboratorul de arhitectura calculatoarelor. Si chiar daca te simti bine atunci cand te compari cu altii, tot ti-ai dori sa te izolezi de lume. Pentru ca nu intelegi de ce majoritatea se poarta asa frumos cu tine si par sa aiba o parere asa buna despre tine. They must be faking it. Just to make fun of you. Si asa iti este groaza de orice alta fiinta care se apropie de tine. Te astepti in permanenta la un cutit infipt in spate. They cannot possibly like you. Nobody could. Nobody. You'll never be good enough. You'll never be strong enough... You'll never achieve enough.
Te scufunzi din ce in ce mai tare in mocirla mediocritatii. Nu mai esti nimic din ce [ti-ai imaginat ca] ai fost odata. Te amagesti in continuare cu placa aia veche... esti inca tanara... organismul tau e inca tanar si puternic... You'll be sorry... Cause you really ain't that young... Iese din ce in ce mai urat cand faci o tampenie si nu iti mai revii atat de repede. Deja nu mai ai energie decat pentru obsesiile care te distrug. Si orice altceva ramane in urma. Saptamanile trec si uneori nu te ridici din pat decat ca sa mergi pana la baie sau ca sa iesi din casa sa faci iar vreo prostie. Ai avut ghinion? Ha! Ai avut noroc! You needed that break like air! E poate singurul motiv pentru care mai esti inca in viata. Pentru ca te-a speriat prea tare ca sa mai incerci noi tampenii timp de vreo doua luni. Pentru ca macar ai avut o scuza sa fii iresponsabila.
Si, da, regreti mai tare tot ce ai facut decat tot ce n-ai facut. Lucrurile pe care le-ai facut si lucrurile pe care nu le-ai facut. Diferenta se masoara in regrete. Iar regretele pentru ce n-ai facut sunt sterse si reci. Cele pentru ce ai facut sunt dureroase si fierbinti. I wish I could undo what I've done this past week because I don't know how in Hell I'll be able to fix it.
11 pareri
- cine
- junkb0x
- cand
- luni, 12 ianuarie 2009 la 13:49:00 EET
Iar tu mi-ai raspuns in cel mai pur englezesc mod cu putinta "Oh. Nothing. Just hanging around.." de parca alta fiinta ascunsa in tine ar fi prins glas.
Si eu simt adesea ca conlucra in mine o liniste de suprafata si o latenta neliniste, ca o fiinta ascunsa, un monstru urat cu doua capete, ce vor sa se manance unul pe celalalt intr-un moment de neatentie. Iar cand monstrii mei se trezesc simultan si nu se mai inteleg, fie ma izolez, fie ma abandonez in impulsivitati si valtori de sentimente. Devin si eu un monstru, si numai grimasele fetei mai schiteaza lupta interna.
Un monstru "hanging around" in cautarea unui moment de liniste.
- cine
- Thomas Moon
- cand
- luni, 12 ianuarie 2009 la 16:20:00 EET
Thomas
- cine
- brontozaurel
- cand
- luni, 12 ianuarie 2009 la 16:53:00 EET
Si mi-e groaza acum. Nu mai stiu care e monstrul si care sunt eu. Si mie groaza ca gandesc asa, pentru ca mi se apre ca sunt asa iresponsabila in felul asta. Sunt constienta ca nu poate fi vorba de o entitate care sa fi pus stapanire pe mine. Sunt tot eu, chiar daca dorintele mele se contrazic intre ele... si nu pot sa nu ma urasc pentru ca imi doresc lucruri mutual exclusive... Credeam ca pot sa le impac pe toate, sa le am pe toate dar acum nu ma mai simt in stare. Si nu pot sa renunt la gandirea aia de "totul sau nimic"
- cine
- brontozaurel
- cand
- luni, 12 ianuarie 2009 la 17:02:00 EET
Chiar daca pe undeva ma simt bine in sensul de "wow, they must have seen something special in me, if they were able to get past me fucking up things"... tot ma tem ca nu e bine, ca am servit lumii o imagine prefabricata si de fapt in imaginea aia prefabricata are lumea incredere si nu in mine... cause i'm really just a failure...
- cine
- 1307
- cand
- luni, 12 ianuarie 2009 la 19:54:00 EET
un om care se baga cu capul inainte in intuneric in mod sigur va iesi d'acolo tot cu capul inainte si, chiar daca un pic sifonat, la fel de bun pe cat era pana sa intre.
multa bafta!
- cine
- brontozaurel
- cand
- marți, 13 ianuarie 2009 la 01:12:00 EET
- cine
- envi
- cand
- marți, 13 ianuarie 2009 la 01:51:00 EET
asa ca regrete? totul se invarte in jurul ideei ca am crescut intr-atat incat sa imi dau seama despre ce e vorba. sa inteleg miscarile din jurul meu mai mult decat imi doream. nu e vorba de valuri, e vorba ca atunci cand te loveste, te loveste cu tot oceanul cu tot! luminite si tarmuri?! overrated. astea nu exista niciodata. exista doar bucatele de pamant si cate-o baterie pe jumatate goala pentru lanterna din mana care iti lumineaza cat de cat calea.
a fi adult suckz! vina, constiinta, regrete, sentimente... heh!!!
- cine
- Florin
- cand
- marți, 13 ianuarie 2009 la 10:02:00 EET
- cine
- brontozaurel
- cand
- marți, 13 ianuarie 2009 la 13:04:00 EET
@sorin: multumesc frumos
- cine
- Olivian BREDA
- cand
- vineri, 21 august 2009 la 14:05:00 EEST
Ţi-am zis că filmul meu favorit e ăsta? Le notti di Cabiria.
- cine
- brontozaurel
- cand
- duminică, 23 august 2009 la 08:54:00 EEST
Da-ti si tu cu parerea!
Mai jos se pot scrie tampenii. Nu mai mari ca alea de mai sus...
Insa inainte de orice altceva, vezi cum se comenteaza: indrumar tehnic si reguli!
HTML acceptat: <b>, <i>, <a href=""> (fara alte atribute)