on the verge of extinction... again

had to blog about this Tuesday

... because this was far from being one of those regular Tuesdays... though is there such a thing as a regular Tuesday? I haven't had two Tuesdays that would resemble one another in... I don't even know! It's been that long!

Constatat in mijlocul noptii ca mor de frig si ca am o nara infundata... Descoperit ca aveam caldura oprita. Eu n-o oprisem. Mama! Vineri... Ah, brontozaurel destept ce sunt... mi-am dat seama abia in noaptea de luni spre marti ca mama imi oprise caldura... vineri?!?

Facut o tampenie in dimineata asta. Putin cam dureros de necesara la inceputul asta de saptamana, cu atat mai mult cu cat era deja dureros de necesar sa o comit de duminica. Imi pare rau ca am creat un precedent periculos... si n-ar fi trebuit. Totul doar pentru ca mi-a fost lene sa ma deplasez sa rezolv problema vineri sau sambata si am asteptat pana cand nu s-a mai putut... In fine, am comis-o, acum stiu ca nu se mai putea altfel, asta e! Oricat de teama mi-ar fi ca, din moment ce am comis-o prima data, imi va fi asa de usor sa o comit si a doua oara.

Pornit spre facultate. Putin cam devreme, imi spunea nasul meu. Asta a fost de-abia al doilea curs care s-a facut efectiv la materia asta. Pe 6 octombrie nu stiu ce s-a intamplat, iar pe 20 octombrie nu s-a facut din motive tehnice (no electricity). Mda, stiu, amuzant sa se intample asta tocmai la Politehnica si tocmai la ceva ce tine de electronica. Revenind... pe 13, cand se tinuse primul curs, omul intarziase... si intarziase bine, putin peste 15 minute. Si nasul meu asa imi zicea ca va fi la fel tot semestrul... Asa ca am incercat sa mai pierd putin timpul, sa nu ajung la fara 10. M-am oprit sa-mi iau o gogoasa. Vroiam cu capsuni. Si n-aveau cu capsuni. Si n-am mai luat nici o gogoasa. Mi-am luat in schimb de la intrarea in Leu o prajitura cu glazura de ciocolata si crema de banane. Asta a intrat la categoria "brontozaurel e ametita si nu casca ochii sa vada ce apuca"... pentru ca eu detest bananele. Nasul meu nu s-a inselat si, cum am ajuns la fix, am avut de asteptat un sfert de ora. De data viitoare vin la si 15, gata! De fapt... data viitoare nu pot... pentru ca pe paritatea cealalta mai am si un seminar inainte. Partea buna ar fi ca seminarul ca e in AN si, daca ma misc cu viteza melcului, ajung dupa fix in Leu.

Depus nenorocirile alea de hartii. Macar acum n-o sa ma mai tot frece ai mei la cap sa le depun. Pentru ca de la inceputul lunii ma tot freaca la cap sa le depun odata. Degeaba le-am tot zis ca scrie clar ca se depun doar pe 27, doar intr-un anumit interval orar, tot m-au frecat la cap cu "sa le depui cat mai din timp, sa nu fie prea tarziu dupa aia"... ahhhh!

Plecat la farmacie prin ploaie. Coborat la metrou ca sa-l vad cum imi pleaca din fata. Luat metroul in directia cealalta ca si asa eram curioasa sa vad si ultimele 2 statii pana la care nu ajunsesem pana acum. Holbat ochii la peretii statiilor de metrou (da, stiu, foarte interesant), intors cu celalalt metrou. Poposit la un supermarket, luat doua batoane de ciocolata, asteptat o groaza la casa pentru ca tipa mi-a sifonat una din cutiile batoanelor cand a scanat-o si eu am facut bot asa ca s-a dus sa inlocuiasca batonul de ciocolata, dar nu a reusit sa-l gaseasca si a trebuit sa vina inapoi sa ma ia de manuta sa o duc sa-i arat de unde l-am luat. Ajuns intr-un sfarsit la farmacie... doar cu cateva minute inainte sa inchida. Mission successful! In fine... macar partial. Complet... dupa ce isi fac efectul.

Asaaa... si acum partea cea mai palpitanta. I thought I'd take the scenic and long route back. Adica m-a scarpinat pe creieras sa fac turul Bucurestiului inainte sa ma intorc acasa. Aaa... nu ziceam chiar eu ca javrele devin agresive noaptea? Sa-i omoare cineva pe toti, nu conteaza cum! Sau macar sa le scoata toti dintii sa nu mai muste. M-am intors acasa (din celalalt capat al orasului!) schiopatand si doar cu una din incaltari. Pe un toc real si pe unul imaginar... adica pe tocuri complexe! Yeah, I know, I'm such a geek. Stiu ca probabil multi s-au amuzat pe seama mea... I know I was quite a sight in that state! Am prins franturi de conversatii (ce-a patit fata?, "saraca"), chicoteli, rasete... m-a bufnit si pe mine rasul la un moment dat. Si acum zambesc aducandu-mi aminte. Pot spune ca am trait si asa ceva. Dar nu recomand nimanui sa incerce sa mearga pe strada doar cu un picior incaltat... mai ales daca nici nu mai are glezna 100% functionala si mai e si vorba de incaltari cu ditamai tocul. Pentru ca am simtit in talpa toate denivelarile asfaltului si ma durea ca dracu' atunci cand am ajuns acasa. Pentru ca mi-a inghetat piciorul. Pentru ca a trebuit sa fiu cu ochii in patru si sa ocolesc toate baltile... ar fi fost groaznic sa mai si calc intr-o balta cu piciorul drept. A, da. Sa nu uit. Sa faca cineva dracului ceva cu javrele. Urmele de la muscatura de pe 9 iulie 2008 sunt inca al dracului de vizibile pe piciorul meu. Intre timp, am avut o aripa rupta si niste ditamai tijele bagate prin umar in os. Guess what? Cicatricea de pe umar de-abia se mai vede.

Si acum imi tot vine in minte documentarul ala (dar care documentar, drace, ca am vazut atatea...) in care Dee Snider povesteste cum dupa un concert unul din oameni a gasit "a pis of shaite, men" pe scena ("shit" ca omul era irlandez si asa pronunta). Oare pentru ca am vazut si eu "a pis of shaite, men" sub scara rulanta de la metrou? In orice caz, partea aia (in care se intreaba daca omul luase produsul altuia sau fusese produs chiar de el ca apoi sa-l ia - cald inca! - si sa-l arunce pe scena) mi s-a parut amuzanta rau.

8 pareri

cine
fleurdulys
cand
vineri, 30 octombrie 2009 la 15:51:00 EET
Vai, dar cum poti sa zici asa ceva despre sarmanii caini? Ce, nu e si ei oameni, saracii? Just kidding, am scris si eu despre caini la un moment dat si mi-au sarit in cap toti iubitorii de patrupede. :)

Mnoh, ce sa zic, vad ca doar tie ti se intampla lucruri din astea. :( *hugs
cine
Mihaela Chelaru
cand
duminică, 1 noiembrie 2009 la 22:42:00 EET
Adevarul este ca , oricat de mult iubim cainii trebuie sa admitem ca unii sunt chiar periculosi. Dar ca de obicei nimeni nu ia nici o masura, bla bla bla :) aceeasi poveste tipic romaneasca.
cine
brontozaurel
cand
luni, 2 noiembrie 2009 la 17:15:00 EET
@fleurdulys: O, da, tin minte si nici n-o sa uit prea repede. Am ramas muta de uimire in fata atitudinii de "sa mori tu si ma-ta, nu dragalasii de catelusi" :|

@Mihaela: Exact, mult bla bla si nici o schimbare...
cine
Drace
cand
joi, 5 noiembrie 2009 la 00:23:00 EET
Nu e de glumit, cand sunt multi chiar pot fi periculosi, mai ales ca majoritatea oamenilor se tem de caini... nu o sa faca nimeni nimic cu ei, sau nu foarte curand, pana atunci e bine sa-ti iei niste bocanci cu bot de fier pentru plimbarile tarzii prin oras (Invader sunt foarte buni, pe langa botul de fier au si o tija metalica incastrata in talpa).
cine
brontozaurel
cand
joi, 5 noiembrie 2009 la 05:41:00 EET
:|
cine
Drace
cand
vineri, 6 noiembrie 2009 la 01:06:00 EET
Patania ta cu pantoful imi aduce aminte de un film pe care l-am vazut de curand, El arbol de los zuecos... frumos, ar fi trebuit sa il recomand pe blog.
cine
Bogdan Epureanu
cand
miercuri, 11 noiembrie 2009 la 12:37:00 EET
Cred ca ar fi fost mai usor pentru tine daca iti scoteai si celalalt papuc. :P
cine
brontozaurel
cand
miercuri, 11 noiembrie 2009 la 12:44:00 EET
@Drace: :)

@Bogdan Epureanu: Pai... nu prea cred. Ma durea groaznic talpa cand am ajuns acasa si degetele mele erau inghetate. Daca imi scoteam si cealalta botina, as fi patit la fel si la celalalt picior :-??

Da-ti si tu cu parerea!

Mai jos se pot scrie tampenii. Nu mai mari ca alea de mai sus...
Insa inainte de orice altceva, vezi cum se comenteaza: indrumar tehnic si reguli!
HTML acceptat: <b>, <i>, <a href=""> (fara alte atribute)