Joi, 11 septembrie 2008. Iar la spital la recuperare. Nu stiam de ce se razgandise si ma chemase mai devreme... ca sa ma tina mai mult! M-a trecut de vreo 2-3 ori prin toate tipurile de exercitii, a tras iar tare de mine. M-a certat cand i-am spus ca bausem limonada cu vodca in seara dinainte si ca nu dormisem in noaptea aia. Mda... daca mi-a trebuit sa-i spun. Degeaba am incercat sa-i explic eu dupa aia ca acolo era de fapt de vreo 6-7 ori mai multa limonada decat vodca...
[in continuarea partilor unu, doi, trei, patru, cinci si sase... desi fara mare legatura cu precedentele]
Si cu siguranta una din cele mai amuzante parti...
Miercuri, 10 septembrie 2008. Prima zi in care am mers la sala la spital pentru recuperare. Insa inainte sa ajung la sala... Hartii, hartii. Nu mi-a placut partea asta cu umblatul si asteptatul dupa hartii. Nu ca partea a doua (sala) n-ar fi produs multe frustrari... insa macar a fost si amuzanta. Prima parte nici macar amuzanta n-a fost. Ma trezisem binedispusa, plina de sperante cum ca mergand la recuperare imi voi reveni complet imediat. Ha! Copil fraier. Atat de binedispusa, incat mi-am permis sa port niste haine care imi plac mult. Din pacate, asta a fost un motiv bun sa ma simt ciudata in timp ce asteptam pe culoar sa apara doctorul care era de garda in noaptea incidentului. Eram singura imbracata elegant din toti cei care asteptau acolo. Dern! Plus ca, dupa ce mi-a dat trimiterea, a trebuit sa ma duc cu ea la fizioterapie sa ma ia in evidenta. Nici aia n-a fost amuzant. Nici asteptatul dupa tipa aia care tot cauta coduri pentru tip, subtip de agresiune si alte dracii.
In sfarsit am ajuns la sala. Yupeee! In sfarsit... sau poate ca nu...