on the verge of extinction... again

Sambata. Am draci. Nu, nu-s de vanzare. 17-18 scria acolo. Si e 17:58. Sunt asa agitata. Nu mai pooot! Nu mai am rabdare. Probabil ca am reusit deja sa-i enervez si pe oamenii cu care vorbesc pe Y!M. Imi musc (din nou!) pielitele din jurul unghiilor. Suna! Asta e! In sfarsit! Grrr! A intrat incaltat pe hol. Las' ca o sa pun niste ziare deasupra pana spal. Sa le citeasca odata si sa pot s-o tai. Gata! A plecat. Inchid calculatorul, imi arunc geaca rosie pe mine si ghiozdanul in spate, ma incalt si am zburat din casa.

To the day I dieee... Ploua. Hihi, ma ploua in par. Unde e cel mai aproape, cel mai comod? La Unirii. Tot 20 de minute fac, dar 15 sunt cu metroul, nu toate 20 pe jos prin ploaie. I sold my soul for a one night stand... Cred ca mi-am taiat putin un toc in cioburile alea. Cateva din ele mi-au ramas cu siguranta in toc - le aud pe trepte in timp ce cobor la metrou. I followed daylight right into the dark... De-abia a plecat metroul. As suna pe cineva, dar aici la 1 Decembrie n-am semnal. Emergency calls only. My kind of heaven lies at Hell’s back door and I got more than I need... I can't help visualizing this part of the video, which I find truly creepy, with Steven in that bed and moves as if he's in a trance. Parca-as fi eu cand mi-e greata si mi-e frig, e un fel de tremurat in slow motion pentru ca sunt si ametita. N-am avut de asteptat mult. Dar statiile trec asa incet.

Unirii. Uita-te dracului pe unde calci, Ana, nu te mai holba la luminile din plafon. Poate iar faci buf si-ti spargi (iar!) figura. Ploua afara. Si totusi e plin de... sa nu fiu totusi rea, oameni cu martisoare si alte porcarii similare de vanzare. Lung mai e magazinul asta. Si parca toti imi stau in cale. Dreapta, trepte, trec de usa rotativa, stanga, dreapta, iar trepte, stanga si intru...

Zambesc. Nu ma prefac. Deloc. Asa.de.aproape.
"Buna seara!"
"Buna seara."
"Bilete la Aerosmith aveti?"
"S-au pus deja in vanzare?" isi intreaba colegul.
"De ieri dimineata de la ora noua!" ii raspund eu. Dar nu pot sa ma gandesc hihi, sunt chiar prima, ci mai degraba... deci practic nu se vand inca...
Ba daaa! Da, da, da... Si imi lungesc gatul in monitorul omului.
"Care sunt chiar in fata scenei?"
"Acum ma uit..."
Trei click-uri mai tarziu... Bun, Golden Ring, 330, ma asteptam la asta. It's Aerosmith, for crying out loud!
"Ma intorc in cateva minute." Si aproape ca zbor pe scari apoi la stanga dupa colt la cel mai apropiat bancomat sa scot si banii mei de pe card. Pe cei de pe bonuri ii am deja in buzunarul de la piept. Ce dracu', nu mai e acolo? Ba da, nu l-am vazut de stalp. Nu ma pot abtine. Daca tot sunt in magazin. Am o slabiciune pentru chestiile cu arome de fructe. Inclusiv pentru rechizite. Nu acum. N-o sa stau la coada s-o platesc. Si ma intorc.

"Un bilet la Aerosmith, in fata scenei, Golden Ring" si am pe figura un ranjet care merge de la o ureche la cealalta.
Nu e foarte atent la mine si se hilizeste. Nu-mi ia mult sa ma prind de ce. O tiganca. Se pare ca a luat un telefon, dar nu telefonul care i se spusese, acum incearca sa-l inlocuiasca dupa ce a fost folosit, dar nici acum nu stie exact ce telefon a fost trimisa sa ia. Se razgandeste de trei ori cat timp imi platesc biletul si mi-l printeaza.

Afara prin ploaie. Acum nu ma mai grabesc. Si eu ma misc la fel de incet ca si cei pe care ii injurasem mai devreme ca imi stau in cale. Lumini. Masini, reclame luminoase. Ploaie. Parul ud care mi se lipeste de obraz. Lumini verzi, lumini rosii, lumini albe galbui, dungi orizontale, buline. Ce naiba, nu sunt in toate mintile, sunt pe pilot automat. Cat m-am invartit asa? O sa iau primul metrou care vine in statie, indiferent de directie. Am biletul in buzunarul interior de la piept, nu vreau decat sa ajung inapoi acasa cu el. Intr-o singura bucata. Atat eu cat si biletul. Dar mai vreau si sampon cu aroma de citrice. Dracu' stie de unde. Vad eu. Iau primul metrou, care o fi. Republica. E in regula. Cobor la Dristor si merg pana in real, doar e non-stop. Telefoane, nu ma pot abtine. Rad, trebuie sa spun la toata lumea ca mi-am luat bilet. Si ma pocneste o amintire veche. Era intr-un plastic alb, care a devenit in timp galben de la caldura. De ce n-or fi luat unul negru? Radioul alor mei din bucatarie. "Au fost Aerosmith..." Rahat! Adica uratu' ala care ma speriase si d-aia refuzasem sa ma uit la videoclipul lor.

Baaai! De ce sunt luminile stinse? Rahat! Toate farmaciile sunt inchise sambata la ora asta? Am trecut pe langa 7 inchise deja. La urma urmelor e non-stoapa de la Dristor, pot sa intru acolo la intoarcere. Brrr! Cum ar fi sa tentez un hot inainte sa ajung la farmacie? Nuuu! Ca nu mai am de unde scoate bani saptamana asta. Fara sampon rezist, ca oricum mai am alte soiuri, dar... Ma scutur ca un caine ud. O, la dracu'! Mai trebuie sa stau sa-mi sigileze ghiozdanul. Domnu', angajati si niste vrabii, sa am ce numara macar cat stau sa astept dupa altii la sigilat. Bla, bla, produse pentru par. Sampon. Mental. Hihi, balsam tot de la aia de la care am si deodorantul si slipiciul de par. Miroase fain. Ma pocneste imaginea parchetului din camera mica din Brasov intr-o zi de vara... Go.away! Mental. Next. Deo de camera. Tot cu aroma de citrice. Mental. Sarbatorim biletul? 20 lei cutia de inghetata Cremeria. Mental. Sticluta aia cu sos de cioco pentru inghetata unde dracu' oi fi pus-o? Am dat-o de pe masina de spalat, dar unde? Mental. Hmmm, alta data inghetata. Mental. Mental. Albastru, bej, roz, imaginea lenjeriei de pat din camera mica de la Brasov intr-o zi de vara. Iulie 2008. 11. Concert Judas Priest la care eu n-am fost, de, alor mei le-a trebuit parastas. 9 ani de la accidentul lui Schumi de la Silverstone. Cliseul ala cu "I'm young, I'm strong, I CAN!" (or am I just fooling myself?) si cliseul cu "but don't want to leave and then again I do". Mental. E in regula. Afara inca ploua. Stiu. Si mai multe lumini stinse.

Si astept metroul si mi-e teama ca ce simt ud pe incheietura e sange de la lovitura. Dar nu, e in regula, e doar apa. E.in.regula. Inapoi acasa. I'm safe, I'm ok. Pe jos. Pe hol. Nimic. Si totul din nimic. Brrr! Mingiute mov. Am vrut sa fiu ironica, dar mi se pare sinistra comparatia. All my toys are broken... and so am I...

Imi place la nebunie piesa asta.

Rahat! Ana, iti dai seama ca iar te-ai lovit la mana exact acolo? E in regula, e in regula, nici macar nu sangereaza, e doar un firicel rosu.

Say goodnight... Ma amuza. Si ma sperie in acelasi timp. Ca a fost ceva care te-a facut curios in legatura cu partea intunecata a lumii mele. Chiar crezi ca am omorat pe cineva? Stii ca atata timp cat iti raspund la intrebari nu e vorba de mine. I trust you with my life but I don't trust you with my obsessions. D-aia pot sa ciripesc despre bilet. Ca nu prea are legatura cu mine. Chiar daca imi face bine sa am si obsesii pozitive sa-mi ocupe din timpul pe care le-as petrece cu cele negative. Dar nu sunt niciodata asa personale...

Luni. Imi pare rau. Ca l-am injurat in gand pe omul cu care am curs maine de la 8 dimineata. Ca n-am sarbatorit biletul, ca nu mi-am luat inghetata in loc de piept de pui. Ca mi-e lene sa inchid geamul. Pentru ca mi-e frig. Ca am aprins lumina, da, asa pot sa-l vad, e frumos, dar nu schimba lucrurile. Ca... multe chestii... Nu conteaza. Aproape dorm. Let it go, let it go, let it go, let it go, let it go, let it go... Stii ca n-o sa te trezesti pentru curs...