on the verge of extinction... again

I'm sad.

Vroiam sa scriu despre cateva momente la metrou din ultimele zile. De fapt chiar o sa scriu, chiar daca nu-mi pot lua gandul acum de la alta chestie. Ma simt asa un monstru. Cumva, am facut rau unei persoane care nu merita asta. Nu mi-am putut tine gura si am atins un subiect sensibil pentru persoana respectiva. Sensibil si pentru mine, dar din cu totul alte motive... inca. Sau cel putin asa sper. Ca ala nu va fi motivul meu vreodata. Da, mi-e frica. Tocmai pentru ca era un subiect sensibil pentru mine trebuia sa aduc vorba despre asta. Sa vada toata lumea ca am niste dovezi cat se poate de solide ca sa demontez acuzatiile care mi-au fost aduse. Poate inutil. Pentru ca sunt inca destui care in continuare nu ma cred. Persoana respectiva putea sa nu fie aici atunci.

I'm torn.

Pe de o parte, ma simt vinovata. A venit din cauza mea si eu stiam ca asta e un subiect sensibil. E drept ca a ajuns dupa ce deja ma pornisem si nu aveam de unde sa stiu sigur ca o sa vina. Sincer... nici nu m-am gandit de la inceput. N-am stiut nimic altceva in afara de dorinta aia de a ma apara. Pe de alta parte... nu pot sa-i protejez eu pe altii de tot ceea ce ar putea sa le faca rau. Fiecare e dataor sa aiba grija de propria persoana, nu?

Si da, e adevarat. Chiar sunt vinovata, chiar daca dovezile mele sunt autentice. Insa, dupa momentul ala din care majoritatea oamenilor nu concep ca s-ar mai putea schimba ceva, scurtcircuitez toata procedura. Si nu in singurul mod pe care si l-ar putea imagina cei care au cat de cat o idee. Pentru ca nu pot. Am incercat si nu mi-a mers. Asa ca trebuia sa gasesc altceva.

Timpul trece.

Acum 7 ani si cateva luni veneam in Bucuresti. Pe vremea aceea, metroul nou nu circula decat din cand in cand pe magistrala 2 (Pipera-IMGB). Iar drumurile mele erau in principal intre Nicolae Grigorescu si Grozavesti. Deci cu metroul vechi. Care era plin de cersetori. Timpul a trecut, s-au schimbat si trenurile de pe cealalta magistrala. Iar in cele noi am scapat (cu rare exceptii) de cersetori. Eu am si intrerupt FILS si n-am mai mers apoi cu metroul decat pana la Unirii (ca imi era mult mai simplu sa o iau cu autopingeaua pana la Universitate decat sa traversez pasajul aglomerat si sa mai astept inca o data un metrou care de obicei era plin pana la refuz). Si apoi a aparut o noua magistrala. Si eu am terminat mate-info si m-am intors la FILS. Si bineinteles ca imi este mult mai comod acum sa merg de la 1 Decembrie pana la Politehnica. Insa majoritatea trenurilor de pe magistrala asta sunt de tip vechi. Si asa m-am reintalnit cu cersetorii. Inca de cand am venit in Bucuresti tin minte ca era un baiat cu o fetita in brate. Acum e trecut de 15 ani si se pare ca ma-sa a mai turnat la plozi pentru ca, in continuare, cerseste cu o fetita si mai mica decat cea cu care era acum cativa ani buni. Asa am un moment de "seven years later, still in the same shit" de fiecare data cand il vad. Nu-i dau bani, sunt convinsa ca face oricum destui. Doar ca, din punctul meu de vedere, asta nu e viata.

Mi-e scarba. As vrea sa nu mai exist. Sau sa exist undeva, departe. Nu aici.

Ieri. Sambata. In metroul nou. Un card de tigani. Printre ei un individ fara picioare intr-un carucior. In momentul in care s-au urcat m-a izbit un miros groaznic. Si erau la jumatate de vagon distanta de mine. Una din femei a inceput sa faca scandal ca de ce nu-i cedeaza nimeni locul fetitei care era cu ei, ca e mica. Vorbit pe un ton semnificativ mai ridicat decat prevede bunul simt, blestemat lumea sa ramana fara picioare ca omul din carucior. Dupa care tot ea i-a cerut unuia dintre ei sa porneasca muzica de pe telefon, daca tot are telefon de a dat o caruta de bani pe el ca ea vrea sa se simta bine ca merge la nunta/ vine de la nunta. Nu, nu e vorba de faptul ca nu-mi mai amintesc eu bine. A zis asta de mai multe ori si le-a alternat. Nu stiu ce telefon o fi avut ca nu m-a interesat. Dar, lasand la o parte calitatea muzicii, sunetul se auzea prost. Foarte prost. Am avut parte de destui mitocani care nu stiau ca muzica se asculta in casti asa ca am termen de comparatie. Pana am coborat eu, au continuat sa faca scandal... declaratii ale tigancii cum ca i-ar placea sa jupoaie o romanca de piele si sa ii scoata ochii cu ghearele, glume si gesturi obscene. Frumos. Si nu, nimeni nu le-a zis nimic. Erau multi. Peste 10.

Asa. Si sunt campanii care ne spun sa-i pupam sub coada. Imi pare rau, aia cu campaniile astea sunt niste idioti. Daca tot au chef de campanii, sa faca una prin care sa-i invete sa se spele. Sa-i invete bunul simt. Si nu doar pentru tigani sa fie campaniile. Pentru toti locuitorii tarii. Pentru ca sunt o multime de romani verzi care considera ca e in regula sa te speli de 2 ori pe luna, sa faci scandal si mizerie in locuri publice. Nu, nu e in regula. Am fost mumie timp de 3 saptamani si o zi vara trecuta. Transpiram pe sub bandaj, pielea de pe brat era rosie si se exfolia. Si puteam. Imi era mie scarba de mine. Si asta in conditiile in care in rest ma spalam zilnic si bandajele alea se schimbau de 1-2 ori pe saptamana si nu pierdeam niciodata ocazia sa ma spal. Tot puteam a transpiratie in ultimul hal. Am stat cateva ore bune sub dus in ziua in care am scapat de bandaje si am rulat nu stiu cate geluri de dus si tot nu reuseam sa scap de mirosul ala.