on the verge of extinction... again

stupid girl

Am realizat cateva chestii ieri...

Am iesit din casa cu gandul sa merg la cumparaturi, dar m-am razgandit pe drum asa ca am ajuns sa ma plimb prin oras. Am fost prin doua parcuri. Era plin. In ambele. Primul a fost parcul Titan... ca doar e aproape. Si ajungand acolo mi-am dat seama ca am atatea amintiri din vara din parc. Ca totusi vara mea nu inseamna doar seara zilei de 4 august cu acele ~90 de minute petrecute in iarba, drumul spre spital si gandul usor sinistru avut la vederea icoanelor de pe pereti de la camera de garda - "asta cumva vrea sa insemne 'Dumnezeu sa va ajute, ca noi nu suntem in stare?' - not good!". Dupa cum nu inseamna doar noaptea dintre 8 si 9 iulie, inceputa super la romexpo, dar terminata prost la Unirii, multumita maidanezului care a avut chef sa ma muste. Nu se rezuma nici la toti dracii pe care mi i-am facut de fiecare data cand m-am trezit inundata si nimeni nu-si dadea seama de unde (situatie care nu s-a rezolvat nici pana azi). In ciuda tuturor momentelor proaste, per total am avut totusi o vara frumoasa. Momentele bune (sau nu neaparat bune dar macar amuzante) nu doar ca au echilibrat balanta, ci au facut-o sa se incline in partea cealalta.

Ianuarie-februarie 2004 (nu 2003 cum scrisesem initial). Eram la Unirii cu o colega. Ea isi cauta o bluza, eu eram doar pe post de gura casca, partenera de discutie si cuier pe 2 picioare pentru momentele in care proba ceva. Am vazut si eu o pereche de pantaloni bej. I-am probat, mi-au placut si am reusit sa ma intorc cu cateva minute inainte sa inchida sa mi-i cumpar. A doua zi primesc telefon. "Ana, vezi ca eu m-am iritat..." - draci, si eu am probat pantalonii! Prima reactie: alergat in baie, dezbracat, studiat, constatat ca totul e totusi in regula la mine, aruncat pantalonii la spalat oricum. De atunci n-am prea mai probat chestii. De fapt, pana in toamna asta nici nu prea mi-am mai cumparat mare lucru de imbracat, pentru ca oricum am destule persoane in jurul meu care sa-mi ia. Insa in rarele ocazii in care mi-am luat ceva, a zburat direct la spalat. Pana la Craciunul asta. Cand am imbracat rochita asa. Pentru ca nu mai aveam timp s-o trimit la spalat si sa o primesc inapoi pana pe 24, iar eu nu spal rufe. Si cateva zile bune dupa m-am tot scarpinat in partea stanga. Mda, nu se stie niciodata cine a incercat ceva inainte si cat si cum se spala. Regula cu aruncatul direct la spalat insa n-o s-o mai incalc vreodata. Si clar voi continua sa nu mai probez nimic atata timp cat stiu ca e o marime care imi vine.

Si mi-am mai dat seama de ceva... pe plan intim. Putin prea intim ca sa scriu aici. Am bagat insa la creieras si n-o sa mai fac prostia. Prostie ramasa din fericire fara consecinte sau, in fine, fara alte consecinte in afara de doua ore din viata pierdute si urme si mirosuri care s-au dus la primul dus. Macar acum stiu ca nu exista reguli universal valabile si ca fiecare situatie e diferita. Mare realizare, ce sa zic...

Luni incep din nou orele. O sa imi iau si laptopul cu mine ca sa pot sa lucrez in caz ca nu se face ceva. Indiferenta fata de facultate in a doua jumatate a semestrului a fost crunta, in contrast puternic cu entuziasmul cu care incepusem anul. Si cica vine sesiunea. Si cica am o licenta anul asta. Bleh!

7 pareri

cine
junkb0x
cand
duminică, 4 ianuarie 2009 la 17:31:00 EET
Poate nu am sa fac comentariul cel mai inspirat, sa stii ca te admir sincer!

eu nu sunt in stare atunci cand ies la "shopping" sa nimeresc nimic masura mea, desi probez cate jumatate de ora acelasi articol (+ one size up, one size down) si negresit il cumpar pe cel nepotrivit, il returnez (sau raman cu frustrarea incapacitatii mele) si supar in modul acesta toti comerciantii. so, cheer up :)

si uite, anul viitor, de 4 august, te invit de pe acum la ziua mea, ca sa te am sub supraveghere, sa stiu sigur ca nu are cum sa ti se intample nimic rau.

ps: cum nu am dat o leapsa in viata mea, si cel mai probabil numele o linkeze la blogul meu, te intreb "Ana, tu ce ai face daca nu ti-ar fi frica?"
cine
scorojit
cand
duminică, 4 ianuarie 2009 la 22:53:00 EET
Interesant cum ai putut sa-ti amintesti culoarea pantalonilor tocmai din 2003.
cine
brontozaurel
cand
duminică, 4 ianuarie 2009 la 23:26:00 EET
@Cristina: Awww! Mersi frumos! Si pentru noaptea de revelion la fel...
O sa ma gandesc si la leapsa, desi primul lucru care imi vine in cap... offf... vad ce iese
Iar cu marimea hainelor e simplu - stiu ca 36-38 sunt de mine, pescuiesc asa ceva si cum imi vine, imi vine, oricum acasa n-am termen de comparatie cu alta marime decat cea pe care am luat-o (scratches head... nu, n-am facut si paduchi :P )

@scorojit: Ar fi fost culmea sa nu-mi amintesc ( si acum imi dau seama ca era totusi 2004, nu 2003, o sa corectez). Am munti de haine, insa majoritatea sunt primite - cele cumparate de mine reprezinta un procent foarte mic si sunt speciale pentru mine. N-as putea vreodata sa uit care sunt, culori, cu cine eram cand le-am cumparat, starea mea de spirit. Le am inca pe toate (cu exceptia unei singure perechi de blugi verzi, cumparati in sept 2002 si care mamei nu i-au placut deloc pe care i-am facut praf dupa multe trante). Sa le port este ca un fel de a ma premia atunci cand realizez ceva.
cine
victorblog
cand
luni, 5 ianuarie 2009 la 00:07:00 EET
bun sfat. la cumpărături, mai ales la magazinele de firmă se pot nimeri tot felul de nespălaţi (a se citi nagiţ invers) care vor cu orice preţ să probeze hainele direct pe pielea lor fină şi crăpată de lipsa de apă, ca pământul din Sahara.
Trist, dar asta e ţara noastră. Spălate hainele cu chimicale înainte de a le purta. Eventual o dezinfectare cu alcool. Pe dinăuntru :)))
cine
brontozaurel
cand
luni, 5 ianuarie 2009 la 09:32:00 EET
Din pacate exista si destule persoane mai putin colorate care nu se intalnesc suficient de des cu apa si sapunul :(
cine
junkb0x
cand
luni, 5 ianuarie 2009 la 10:25:00 EET
@victorblog
true that. am ramas perplexa cand am plecat dupa cadourile de craciun si am vazut ce oameni frecventeaza magazinele "high class" din mall, desi singurul lucru high ar fi preturile, nicidecum calitatea sau modelele (eu personal nu suport sclipiciul, paietele sau materialele mulate, asta ca sa nu vorbesc despre pantofii luciosi). insa iritatiile sau bolile de piele pot veni de la persoane din orice mediu social, sau poate chiar de la structura unor materiale sau modul cum au fost transportate, si nu cred ca exista o autoritate care sa interzica probatul de catre anumiti clienti, ca pana la urma este democratie.


@scorojit
heh... ca femeie, retii mult mai bine si mai usor in memoria afectiva culoarea si momentul achizitiei oricarei piese vestimentare, trust me :) mai ales cand acesta presupune anumite sacrificii financiare (gen mancat pate 2 saptamani pt o pereche de pantaloni) my bad, my bad
cine
brontozaurel
cand
luni, 5 ianuarie 2009 la 15:35:00 EET
Sau ceai de citrice la 1.3 lei 20 pliculete, sau eugenii de 25g la 17 bani, sau pachetele de biscuiti de 70g la 38 bani... si asa mai departe - cunoastem. Supravietuirea timp de 2 saptamani cu ~ 5 lei... hehe, youth recklessness

Da-ti si tu cu parerea!

Mai jos se pot scrie tampenii. Nu mai mari ca alea de mai sus...
Insa inainte de orice altceva, vezi cum se comenteaza: indrumar tehnic si reguli!
HTML acceptat: <b>, <i>, <a href=""> (fara alte atribute)