on the verge of extinction... again

Fara nici cea mai mica legatura cu piesa celor de la Insomnium...

La dus. In metrou. Are probabil peste 60 de ani. Niste picioare inca superbe ca forma iesind de sub fusta care se termina o idee deasupra genunchilor. Se vad totusi niste dungi albastre. Hmmm, venele mele nu sunt in nici un caz vizibile. Bine, doar jos, pe laba piciorului. De ce dracu' mi-o fi fost lene sa ma epilez? Am si eu niste strampi exact, dar exact(!) la fel. Acelasi model, aceeasi nuanta. Transparenti, foarte transparenti, cu dungi bejulii si portocalii. Se numesc Rees. Da, de la Gatta. Nici la fata nu arata deloc rau, stiu femei sub 50 de ani care par mai batrane la fata. Si nu e deloc machiata. Sau e machiata foarte discret. Si e pistruiata. Ca mine. Si roscata. Mai roscata ca mine. Desi as pune pariu ca nu e aia culoarea ei naturala. Ce ii tradeaza varsta sunt insa mainile, arata ca si cum ar fi ale unui cadavru. Oasele si venele prea vizibile. Se poate studia anatomia mainii pe ele. Si imi aduc mainile in fara pe genunchi. Ale mele sunt si ele subtiri. Dar venele nu sunt vizibile decat daca te holbezi la ele de la cativa centimetri, iar oasele nu-mi sunt vizibile prin locuri in care n-ar fi vizibile la un om normal. Si o mai tradeaza si gatul, vizibil din spatele esarfei doar atunci cand isi mai lasa pentru cate o secunda capul pe spate. Imi place cum e imbracata... Cred ca ar trebui sa port mai des strampi transparenti. Sa las comoditatea la o parte. De, e mult mai usor sa-mi spun ca-s rupta de oboseala, mai bine dorm alea cateva minute pe care le-as pierde epilandu-ma si-mi trag o pereche de strampi negri pe mine. Ca doar am destule. Sunt tanara si venele mele nu sunt vizibile... inca...

La intoarcere. Mi s-a intamplat din nou porcaria asta. Dupa exact cinci saptamani. De data asta lasul s-a furisat prin spatele meu si si-a bagat mana pe sub rochie intre picioarele mele. Si a rupt-o la fuga. Cred ca ii crapam capul de balustrada daca statea.

Si cu nici o ora in urma eu ma gandeam sa incep sa port mai des strampi transparenti... ha!

O banuiala sinistra. Legata de PCL. Sau LIP pa romaneste. Nu ma pricep (and self-diagnosis is never a good thing). Doar ca nu-mi place cum am picat (pe spate, cu piciorul indoit la maxim... mai si trageam cu mana de glezna in spate) in timp ce-mi faceam acrobatiile in dupa-amiaza asta. Si am o banuiala sinistra ca poate am stricat jucaria. Ma doare cand merg, ma doare cand il intind, ma doare cand il indoi.

Mi-e frica. Stii ca nici maine n-o sa se poata. Stii asta, Ana, nu? N-o sa ai norocul sa mearga maine daca n-a mers pana acum. Si ai mei o sa creada ca am facut-o cu intentie si o sa iasa un scandal monstru. Si poate ca voi fi nevoita sa le spun de minunea cu genunchiul ca sa le explic situatia... desi n-as vrea. Ma doare cand merg, dar nu cred ca altcineva din exterior ar putea observa ca am vreo problema. Asa ca sper sa nu observe. Mi-ar placea sa nu observ nici eu. Adica sa nu simt. Ma simt mai bine daca fac miscare. Dar trebuie sa renunt la sariturile de genul celei in timpul careia s-a intamplat minunea. Raman doar cu maruntisuri pentru care nu trebuie sa indoi sau sa intind piciorul prea tare. Pot sa fac roata, pot sa fac podul din picioare... Dar sariturile alea erau cea mai delicioasa chestie...

I'm tough! Yeah, I'd wish...