on the verge of extinction... again

Pentru ca doua chestii mi-au tot amintit de asta.

Prima ar fi ca am bagat un fel de maraton de scris si programat recenzii de cioco. Deja sunt programate doua luni si jumatate. Si am material pentru inca pe atat.

A doua chestie ar fi ca din toamna m-am reapucat de ceva ce nu mai facusem de noua ani. Dar fix. In 2012, la exact noua ani de la ultimul casting din 2003, in aceeasi data, am facut poze noi pentru portofoliu. Ma rog, deruland inainte, ieri am primit inca un telefon de la agentie ca sa merg azi la un casting. Mbine, oricum n-aveam alte planuri.

Dupa care... cu ce dracu' ma imbrac? Ales destul de rapid, fusta, dresuri, tricou, nu conteaza, un pulover care sa mearga la culorile fustei. Si sa aiba maneci, la dracu'! Hopa, asta mare problema... care s-a lasat cu rascolit intreaga debara. Rascolit in timpul caruia am dat peste puloverul curcubeu pe care l-am purtat in toamna aia, inclusiv in ziua in care m-am intors cu gentile cu borcane de la inmormantarea bunicului direct la cursul de electromagnetism. Evident ca nu l-am ales pe ala, ci pe unu' mai apropiat la culoare de fusta.

Dar a fost momentul in care m-au pocnit amintirile. Bunicu' ne tachina cu "ciocoingusta". Nici eu nu stiu de ce nu-mi da pace chestia asta in ultima vreme. Nu m-am simtit fenomenal de apropiata de parintii mamei. Am trecut rapid peste, aveam alte chestii legate de scoala (a mea sau a altora) in jurul carora se invartea viata mea atunci...

Ar trebui sa mai bifez o recenzie sau doua. Si maine la fel, dar mai multe. Vineri am o alta sedinta foto.

Iar sambata probabil o sa aud asta:

Si asta:

Ca sa nu mai zic nimic de headlineri... Recunosc ca am avut dubii, insa acum de-abia astept.

Iar duminica probabil o sa primesc o vizita "surpriza" de la ai mei de ziua mea. Si o noua supradoza. Daca reusesc sa ma abtin pana atunci. Desi mi-ar placea sa nu fiu intr-o stare din aia de sa-mi vomit si creierii in fata boxelor sambata seara.