on the verge of extinction... again

... si m-am trezit invadata de amintiri de la sfarsitul ala de saptamana. Ploaia de sambata. Hanoracul meu rosu. Nu mai tin minte insa de ce am mers prin ploaie, aveam abonament de metrou. Caramizile. Culorile. Turta dulce Weiss. Starea de rau. Asteptarea dinainte de AC/DC. Aglomeratia de la plecare. Berea din pantofi. Timpul pierdut pana sa dau de colegul care venise dupa mine cu masina. Oboseala. Podeaua din camera. Statusul acela. Nu. Pijamalele cu Blinky Bill. Ploaia de a doua zi. Puloverul de lana.

Drace...

I cried my eyes out...
And I listened to this one song over and over and over and over and over...

Eram asa sigura ca vor reprograma un concert in Bucuresti si o sa-i vad...

1998. Nici nu auzisem de el atunci. Eram mica si proasta.

A year ago... I cried my eyes out.

15 martie 2010. Ziua in care mi-am luat abonament la Sonisphere. Unde atractia principala pentru mine la momentul ala se numea inca Heaven & Hell.

[Stiu, 16 mai... eu am aflat dupa ce m-am intors de la concertul AC/DC.]

I'm sorry. Because I forget. I mean... logically, I know. But I just forget about it. I'm that ego-centric. I forget that, although I don't hide it at all, people don't really know. Because it contradicts everything else they know about the world, so they don't take it seriously. They don't take me seriously. They don't realize it's that extreme. They think it's funny/ cute. You thought that it was cute. But I bet that you don't believe it's for real. I bet nobody else does.

Da, are oarecum legatura cu piesa. Pe vremea aia nici nu auzisem de existenta lui. Eram mica si proasta.

Saptamana asta si saptamana viitoare nu mai public nimic pe blog. Nici despre concert nu eram sigura ca mai vreau sa scriu. In momentul in care am deschis messengerul si am vazut statusul lui Krossfire... de fapt la cateva fractiuni de secunda dupa... cat mi-a luat sa intru pe ronniejamesdio.com...

Imi pare foarte rau pentru porcaria asta. Cand am zis ca am senzatia aia cum ca cineva o sa pateasca ceva oribil... nu m-am gandit... Imi pare rau...

Am plans... si cred ca o sa plang din nou daca nu termin postarea asta aici. Too late...