on the verge of extinction... again

Dark Tranquillity, Bucuresti, Arenele Romane, 3 Mai 2013

Foarte cu intarziere, sa-mi fie rusine! Sa speram ca n-o sa-mi ia mai bine de trei saptamani sa scriu si despre Megadeth.

Cuprins
Scurta istorie personala

Si de data aceasta, cu adevarat scurta... Primul contact cu piesele lor a fost prin a doua jumatate a lui 2009, dupa ce mi s-a aprins beculetul ca... drace, mie imi chiar place de mor genul asta de muzica etichetat ca "melodic death metal". Asta dupa mai bine de un an de plimbat prin clipuri de genul "my top X melodic death metal bands" pe YouTube. Marii "vinovati" fiind Amon Amarth, ca de la ei a pornit totul in cazul meu. Si de la clipurile lor am ajuns la alte trupe de gen. Da, Children of Bodom au fost o descoperire chiar mai veche, dar nu cred ca in cazu' lor ma gandisem vreodata unde s-ar incadra.

forever chasing the ghost of my former self

Gandurile mele sunt fum. Multe bucatele, in diverse limbi, isi schimba des directia, au o forma greu de conturat. Si eu nu ma pricep sa ma exprim. De cele mai multe ori mi-e destul de greu sa spun/ sa scriu ceva.

Cateodata imi gasesc cuvintele printre versurile unei piese. Stari pe care le-am trait, dar n-am fost niciodata in stare sa le descriu. Asta din titlu am auzit-o in seara asta. Si ma sperie. Pentru ca o simt prea cunoscuta. Am multe momente/ perioade in care imi urasc viata la momentul / in peroada respectiva, dar am avut si multe momente/ perioade in care am fost foarte fericita. Adica foarte multumita de ceea ce eram atunci. Si in perioadele proaste as face orice ca sa devin din nou ceea ce am fost. Uneori nici macar asta nu e suficient. I tried my best and failed...* Nu-mi convine, dar adevarul e ca m-am degradat odata cu trecerea timpului. Fizic, mental, moral. Nu pot sa ma transform in ceea ce am fost candva. Si chiar daca as putea, nu doar eu m-am schimbat. S-a schimbat si mediul in care traiesc. Stiu. Stiu. Si cu toate astea, tot ceea ce fac are un singur scop - sa redevin ceea ce eram in momentele bune.