on the verge of extinction... again

Gandurile mele sunt fum. Multe bucatele, in diverse limbi, isi schimba des directia, au o forma greu de conturat. Si eu nu ma pricep sa ma exprim. De cele mai multe ori mi-e destul de greu sa spun/ sa scriu ceva.

Cateodata imi gasesc cuvintele printre versurile unei piese. Stari pe care le-am trait, dar n-am fost niciodata in stare sa le descriu. Asta din titlu am auzit-o in seara asta. Si ma sperie. Pentru ca o simt prea cunoscuta. Am multe momente/ perioade in care imi urasc viata la momentul / in peroada respectiva, dar am avut si multe momente/ perioade in care am fost foarte fericita. Adica foarte multumita de ceea ce eram atunci. Si in perioadele proaste as face orice ca sa devin din nou ceea ce am fost. Uneori nici macar asta nu e suficient. I tried my best and failed...* Nu-mi convine, dar adevarul e ca m-am degradat odata cu trecerea timpului. Fizic, mental, moral. Nu pot sa ma transform in ceea ce am fost candva. Si chiar daca as putea, nu doar eu m-am schimbat. S-a schimbat si mediul in care traiesc. Stiu. Stiu. Si cu toate astea, tot ceea ce fac are un singur scop - sa redevin ceea ce eram in momentele bune.

Au iesit scantei. Oamenii termina o facultate, se angajeaza, se casatoresc, toarna copii, cu alte cuvinte isi fac un rost in viata, bla, bla... Lasand la o parte faptul ca sunt disperata sa ma simt angajabila (ca acum daca incearca cineva sa vorbeasca cu mine ii sar cu ghearele la gat, atat de antisociala am ajuns), eu nu-mi doresc nimic din celelalte (da, bine, am si terminat o facultate, da' pe-a doua n-am terminat-o). Nu-mi doresc normalitatea altora. E unul din principalele motive pentru care urasc oamenii. Ma deranjeaza normalitatea lor. Mi-e frica ca ar putea incerca sa mi-o bage pe gat. N-o vreau, nu! Uneori ma gandesc ca nu vreau sa cresc, alteori ma gandesc ca nu m-am maturizat. Nu e vorba de desene animate, animale de plus, de faptul ca nu fumez, nu beau cafea sau de fascinatia pentru ciocolata. E vorba de faptul ca inca visez la unele din chestiile fantastice la care visam cand eram mica. De faptul ca inca imi doresc chestii imposibile. Si mai mult, imi cheltui toata energia ca sa incerc sa le fac posibile. Si apoi sunt prea obosita pentru orice altceva.

Prea obosita si ca sa termin postarea asta...

* Uneori se intampla si invers. Adica sa asociez o bucata dintr-un gand cu o piesa in care se gasesc acele cteva cuvinte. De-aia in timp ce scriam toate tampeniile de mai sus mi-a venit in minte piesa asta - I tried my best and failed.... Si asta - growing up.