on the verge of extinction... again

[Da, da, da... Nu e chiar in ziua urmatoare concertului, e monstruos de lung si n-are multe poze. Prima de la Primal Fear e insa super. Ah, si daca am facut greseli, trageti-ma de urechi. Is prea rupta sa mai fiu in stare sa recitesc...]

Istorie personala

Am descoperit tarziu ambele trupe. Mai precis anul trecut. Pentru ca YouTube imi recomandase niste videoclipuri de-ale lor - am si scris atunci despre asta. Ma rog, mai exact videoclipuri Sinner si Brainstorm, dar de la Sinner am ajuns la Primal Fear. De Primal Fear mai auzisem de multe ori, insa nu le mai ascultasem niciodata muzica. Sau cel putin asa credeam. Pentru ca atunci cand am inceput sa sap prin discografie m-a pocnit ca eu ii mai ascultasem. Fara sa stiu - piesa asta imi era foarte cunoscuta, insa habar n-avusesem cine dracu' o canta.

Iar apoi am aflat ca vin la noi. Ambele trupe la pachet. Asa ca pe 16 ianuarie mi-am luat bilet. Desi aveam la momentul ala alte planuri pentru sfarsitul asta de saptamana. Inca mai sper sa nu se intoarca impotriva mea decizia asta rebela... asa cum s-a intamplat in urma cu 8 ani...

Inainte de concert

Totusi, cu nici sase ore inainte de concert asa voiam sa-l dau dracului. Eram foarte prost dispusa, foarte suparata pe propria mea idiotenie si pe vremea de rahat. Si disperata ca habar n-aveam cu ce dracu' sa ma imbrac. Pentru ca absolut toate aveau minusuri. In consecinta, oricum ar fi fost seara, m-am simtit non-stop ca dracu' in hainele alese.

The Silver Church

Am ajuns acolo cu aproape o ora mai devreme1, mi-am saltat dosul pe unul din gardurile de la intrare si am asteptat sa intram. Am intrat prima. Desi nu fusesem prima care ajunsese acolo (pentru prima data, ii stiam macar din vedere pe toti cei care au ajuns inainte sa se dea drumul inauntru). Insa nimeni altcineva nu s-a mai grabit spre usa atunci cand s-a anuntat ca se intra asa ca mi-am zis "ce dracu', ma duc eu intai atunci".

M-am asezat in partea dreapta a scenei, in dreptul locului in care creierasu' meu a intuit ca va sta microfonul lui Mat Sinner (hehe!). A trebuit sa-mi las haina la garderoba, desi de data asta n-as fi vrut - aveam o groaza de chestii prin buzunare si mi-a luat aproape un sfert de ora sa le repartizez prin diverse alte locuri ca sa le pot tine la mine. Dupa intoarcerea de la garderoba, am fost reperata de Bogdan, pentru ca stim cu totii ca densitatea mica de spectatori face dinozaurii vizibili.

Pe toti peretii se facea reclama la concertul Apocalyptica2. Asa cum acum aproape trei saptamani, la concertul Fates Warning (si asta inseamna inclusiv in timpul lui), pe monitoarele de deasupra scenei a rulat o reclama pentru concertul asta.

Pana sa inceapa prima trupa, din boxe s-au auzit diverse muzici. N-am retinut mare lucru, doar un You're In Love3, un Crazy Train si un Neon Knights.

Palace

Cu o zi inainte eram intrebata "cine dracu' sunt Palace?", iar raspunsul meu, extrem de cult, a fost un "voiam sa intreb acelasi lucru". Deci da. Habar n-aveam ce-i cu ei, cine sunt, de ce natie, ce fel de muzici canta.

Au intrat pe scena pe la 20:03. In fata mea s-a postat un nene inalt, cu batista in cap, probabil pentru a ascunde o chelie, pantaloni largi, incaltari de cateva kilograme bune, cu flacari rosii pe ele si pelerina. Si bineinteles cu o chitara in brate. La tobe un alt nene, contrastand puternic cu primul - grasut, blond, cu par lung si, per total, aratand foarte inofensiv. In partea cealalta, la bas, un tip care semana cu Ted4; cu un tricou fara maneci cu Pantera (Cowboys from Hell); si cu adidasi. Iar in centru un nene foarte heavy metal din cap pana in picioare - cel cu vocea si a doua chitara.

Am apreciat ca au avut chef sa cante (am vazut stropi de tramspiratie sarind de pe fetele celor doi chitaristi inca de la a treia piesa), iar cheful lor m-a facut si pe mine sa ma agit pe acolo; ca au fost amuzanti prostindu-se putin si ca guristul a avut bunavointa sa prezinte piesele. Asa am retinut (si Nelinistitu' mi-a confirmat) Between Heaven and Hell, Dark Prophecies, The Healer56, Women in Leather si Machine Evolution, ultima si cu ceva (mai multa) implicare din partea publicului, inca destul de subtirel la ora aceea.

Per total, mi s-a parut in regula, insa a fost clar de ce locul lor nu putea fi decat in deschiderea serii. La sfarsit, nenea guristu' a fost dragut si mi-a intins pana lui. Au aparut instant mai multe maini in jur, insa mi-a pus-o mie in mana. Atat el cat si celalt chitarist au folosit o singura pana, insa nenea cu pelerina n-a dat-o pe a lui. Iar basistu' se folosea doar de degete, nu si de pana. Asa ca asta se cheama ca am fost singura care a pus gherutele pe o pana de la prima trupa. Folosita!

Brainstorm

A urmat o pauza de pregatit scena pentru Brainstorm. In timp ce cei de la Palace isi luau echipamentul de pe scena, bucata cu bucata, eu incercam sa-mi fac putin spatiu pentru picioare. In mod misterios, pe jos aparusera sticle goale si pachete de tigari (presupun ca tot goale). Bineinteles, in acelasi timp dadeam din cap pe diverse muzici - tin minte I Love It Loud.

La ora 20:53 au intrat pe scena Brainstorm. Foarte in forta. Am simtit cum imi vibreza cutia toracica. Tobele celor de la Palace disparusera din peisaj si avut ceva mai mult spatiu sa se desfasoare. Era si cazul. Pentru ca au fost mult mai dinamici, in special solistul, ale carui talpi au facut probabil cunostinta cu fiecare centimetru patrat al scenei. Si care n-a uitat sa ne spuna ca au avut parte de un public salbatic de ambele dati in care au mai fost in Romania si ca se asteapta ca si noi sa fim la fel.

Desi in primul rand, chiar in fata lui Todde7, cumva parca am fost undeva departe in timpul primelor trei piese - Worlds Are Coming Through, In the Blink of an Eye (de pe cel mai recent album al lor, cel de anul trecut) si Redemption in Your Eyes. Partial si pentru ca in fata era plin de fotografi. Inteleg ca trebuie sa-si faca treaba, asa ca stau ceva mai linistita cat sunt in fata, ca nici eu nu-mi doresc sa dau cu capul sau cu mainile de un alt cap sau de un umar sau de un aparat.

Insa dupa aceea... am avut liber in fata, iar trupa a intrat in Shiva's Tears, probabil una din cele mai bune piese de pe unul din cele mai bune albume ale lor. One million miles i'm walking, one million miles away...

Apoi a urmat o piesa care a mers perfect la momentul respectiv - Temple of Stone, care a devenit dupa seara trecuta preferata mea de pe ultimul album. Cu un moment al basistului la inceput. Moment in care am facut si eu primele poze.

Neobositi, n-au mai facut nici un fel de pauza inainte de urmatoarea piesa, una care imi place de mor si pe care m-am agitat cel mai tare - Fire Walk with Me. Probabil unul din principale motive pentru care ma dor spatele si gatul acum. Fire in the middle, fire to your soul, you know what it means, you're damned to flames...

Todde a schimbat chitara, iar Andy ne-a spus de cateva ori "multumesc!" dupa care a precizat "my first ever Romanian words" si ne-a intrebat "are you ready for something fast?". Bineinteles ca a primit ca raspuns o multime de urlete, asa ca a continuat cu prezentarea urmatoarei piese - "taken from the Memorial Roots album, this one's called Shiiiveeeeeeeeerrrrrrrrrrr!". Desi nu la fel de nebuna ca mai inainte, linistita n-am fost in nici un caz nici in cele trei- patru minute care au urmat.

In continuare a urmat Shadowland, cea mai "batrana" piesa din setlist. Setlist care a fost compus doar din piese din perioada cu Andy la voce si avand clar ca scop promovarea noului album, o treime din piese fiind de pe acesta. Andy a tinut ca piesa sa fie una cu dedicatie - "for the guys", fara a uita sa precizeze - "we'll later have something for the girls as well". Piesa a prins, iar la sfarsitul ei, intreaga sala scanda "Andy, Andy, Andy!".

Dupa ceva vechi, ceva nou. Foarte nou, de pe On the Spur of the Moment. Intai Below the Line si apoi piesa promisa pentru fete, In These Walls.

Au continuat cu All Those Words, care a avut un moment dragut al chitaristilor la inceput. Apoi s-au comportat putin ca si cum s-ar fi terminat. S-au inclinat si au multumit publicului. Dupa reactiile de "more, we want more!" au dezvaluit ca mai urmeaza o piesa.

Piesa care a incheiat bucata lor a fost Highs Without Lows. Si, inainte sa plece de pe scena, mi-am asigurat a doua pana a serii. De la Todde, fix cea pe care o folosise pe parcursul celor doisprezece piese. Aruncata la intamplare, s-a intalnit cu niste maini, a ricosat si a ajuns pe jos. Si nimic n-a fost mai iute decat piciorul meu, care a acoperit-o imediat. N-avea sa fie singura "captura" de la Brainstorm. In timpul pregatirilor pentru ultima parte a spectacolului am pus gherutele si pe un setlist Brainstorm, prin bunavointa unui nene neamt din echipa trupei.

Primal Fear

In timp ce din boxe se auzea Still of the Night, eu ma holbam la tobe si ma intrebam cat dracu' o sa le ia sa le desfaca si sa le inlocuiasca. Si cum ma holbam eu la ele, am observat o chestie pe care n-o obsrvasem pana atunci: un varf de aripa! Din logoul Primal Fear. Sub fetele negre cu Brainstorm. Si atunci mi s-a aprins beculetu' ca n-o sa faca bucati toata dracia. Mda. Asa a fost. Dat jos fetele alea, plus alte mici modificari facute mai in vazul lumii sau mai in spatele unor bucati de panza neagra prinse intre ele cu banda izolatoare8 neagra si, in jumatate de ora, scena a fost gata pentru ultima trupa a serii.

Apoi am auzit instrumentalul care deschide cel mai recent album Primal Fear. Si trupa si-a facut aparitia pe scena. Randy in spate la tobe. Pentru cine nu stie, individu' este cel care batea la tobe pe o superpiesa. Constantine, inlocuitorul lui Magnus Karlsson pentru turneul acesta, fix in fata mea. Vai, pare asa... copil! Aaa... chiar este!9 Alex in partea cealalta a scenei, in dreapta. Mat Sinner in centru, putin spre dreapta. Si au inceput prima piesa, tot in forta, desi nu-mi mai simteam sternul vibrand din cauza volumului ca la Brainstorm. In timp ce eu ma uitam la ei cu ochii mariti...

Si apoi vocea. Si ah, ce voce! Eu... recunosc ca, inainte de concert, nu prea credeam. Ca omu' chiar poate sa sune live asa cum suna... daca ochii mei ar fi fost prinsi cu arcuri ca in desene animate, in mod sigur ar fi iesit afara. Are o voce absolut fenomenala!

Prima piesa a fost Strike. Tot de pe noul album. Si mi-a ramas arsa pe creier imaginea lui Mat Sinner impartind microfonul cu Constantine pentru bucata "strike! and take no prisoners... strike! holier than thou... strike! without exception! strike! holier than thou...", chiar in fata mea, la nici un metru distanta. Mai tin minte o bucata instrumentala undeva in a doua jumatate a piesei.

La fel de agresive au fost si urmatoarele trei piese, prima din ele, Give 'em Hell apartinand aceluiasi ultim album. La fel de "catchy" ca si cea de dinaintea ei. Back from Hell far off the horizon, light it up and burn it down... give 'em Hell! 'cause I'll make the call...

Si apoi n-am stiut ce sa fac. Ma uitasem peste setlistul concertelor precedente si peste cel de pe scena pozat de cineva si stiam ca o sa o cante, insa nu retinusem clar unde anume in setlist era plasata. Nuclear Fire. Am spus la inceput ca a fost prima piesa Primal Fear e care am ascultat-o vreodata si imi place la nebunie! E una din piesele alea pe care nu pot sa ma abtin, trebuie sa dau din cap. Insa era de-abia a treia piesa si eu inca aveam oameni care faceau poze fix in fata mea. Capra si varza...

Urmatoarea piesa, Unbreakable (Part 2), a insemnat revenirea la ultimul album si, pana la urma, setlistul lor s-a dovedit a fi concentrat pe acesta chiar mai mult decat cel al Brainstorm. La fel ca precedentele alese sa reprezinte albumul live, si asta este "catchy"... rau de tot! Cum sa nu te agiti alaturi de ei? Raise your fist, walk with me through the fire, come with me through Heaven and Hell...

In continuare, Seven Seals, una din cele mai frumoase piese ale lor in opinia mea. The final day the sky will fall down and we might all drown if seven seals will break... the final day will end in sorrow, there's no tomorrow if seven seals will break...

A urmat Black Sun, cu una bucata solo de Constantine pe marginea scenei. Dupa care toti membrii trupei au disparut de pe scena. Toti minus Randy. Care a ramas sa le arate tobelor cine-i sefu'.

S-au intors si ceilalti. Ca sa ne povesteasca despre ingeri si sa ne faca cunostinta cu inca o piesa de pe cel mai recent album. De data asta, piesa s-a numit Metal Nation. We! Conquer the night, freedom in sight...

Apoi alte doua piese care imi plac mult si imi dau fiori - Fighting the Darkness si Final Embrace. La sfarsitul celei de-a doua a fost momentul in care Mat Sinner i-a intins lui Mircea pana pe care o folosise pana atunci si cei din spatele meu au cerut si ei. Asa ca a mai luat una si a aruncat-o.

Si s-a intamplat fix cum se intamplase cu pana de la Todde. S-au intins mai multe maini dupa ea, a ricosat si a cazut pe jos. De data asta n-a mai ajuns aproape de mine, ci fix langa scena, spre mijlocul ei, la mama dracului. Ceea ce nu m-a oprit sa ma intind cu piciorul dupa ea pe sub gard, intr-o pozitie in care de-abia imi mai pastram echilibrul. Si sa mi-o asigur - a mea! Minunat lucru, simtul asta al proprietatii! A meritat, este absolt superba!

A urmat o prezentare foarte draguta a trupei. "Let me introduce you to this fucking great band here on stage... beautiful people! Starting with... Constantine on guitar! Stage left, Mr. Alexander Beyrodt on guitar! Coming to you all the way from Canada, Mr. Randy Black on drums! Ladies and gentlemen, my best friend, respinsible for good music, Mr. Mat Sinner on bass and vocals!" Prezentare facuta de catre cel pe care, imediat dupa, Mat Sinner l-a prezentat ca fiind "the voice of metal, Mr. Ralf Scheepers!".

Ce piesa putea sa urmeze dupa intrebarea "do you really like heavy metal?" oare? Logic, Metal Is Forever. Piesa la sfarsitul careia si-au luat la revedere de la public si au parasit scena.

Nu pentru mult timp. Au revenit rapid pentru inca doua piese, una noua, de pe ultimul album, cea pentru care au si videoclip - Bad Guys Wear Black. Si una veche, de pe primul album - Chainbreaker. Dupa care s-a terminat si au parasit din nou scena, de data aceasta definitiv.

Iar noi ne-am trezit impinsi in spate cu gardul, in timp ce eu ma rugam de cei aparuti pe scena sa-mi mai dea din penele ramase acolo - erau atatea modele! Rosii, verzi, negre, albe... Am primit un "nu se poate" si am zis bine, gandindu-ma ca na, n-are omu' voie sa puna mana, astept sa-i rog pe nemti. Asa am si facut si un baiat din echipa Primal Fear s-a intins sa imi dea o pana, insa nu l-o lasat romanasii. Am ramas interzisa, da' bine ca macar l-au lasat sa ia setlistul sa mi-l dea. Si a venit el pana la mama dracului la mijlocul salii unde ne impinsesera cu gardul ca sa mi-l dea, pentru ca romanasii nostri au stat ca bolovanii si s-au uitat la el de parca era verde si avea antene cand le-a intins hartia si a aratat spre mine.

Dupa concert

I-am remarcat pe cei de la Brainstorm intr-un grup de oameni, hehe! Si, din fericire, unul din ei avea si pix. Ca eu logic ca n-aveam. Ce sa imi semneze aveam insa. Setlistul! Si apoi am rugat pe cineva sa-mi faca o poza cu ei. Cu telefonul meu, pentru ca am asteptat pana s-a evaporat majoritatea oamenilor din jurul lor si asta a insemnat ca s-au evaporat si aparatele adevarate. Macar arata acceptabil pentru o poza facuta cu telefonul.

Apoi am plecat acasa. Prin ploaia care imi batea in fata pana la Unirii pentru ca habar n-aveam de unde ar trebui sa iau masina de noapte din zona Eroilor. In caz ca sunteti curiosi, nu, n-am scapat de javre. M-au latrat si s-au tinut cateva zeci de metri dupa mine in zona dintre Eroilor si Izvor, insa, din fericire, nu s-au apropiat periculos de tare. Am alergat ultimele sute de metri pentru ca tot vedeam autobuze sosind la capat si nu voiam ca cel care m-ar fi putut duce acasa sa plece si sa fiu nevoita sa aleg intre a astepta urmatorul autobuz timp de o ora in ploaie si a merge pe jos printr-o zona unde stiu ca s-au mai luat haite de caini de mine...

Am prins pana la urma autobuzul. La limita. N-as fi putut sa-mi permit sa mai intarzii treizeci de secunde. Si apoi drumul pana acasa la dus a fost fara incidente10. De-abia acolo am descoperit ca am numai vanatai pe antebratul drept (probabil de la gard, de la altceva n-avea de la ce) si ca ma dor.

Nu sunt sigura daca imi pare cu adevarat bine ca m-am dus. Imi pare bine ca am vazut trupele, au fost ambele super, Mat Sinner m-a privit in ochi si mi-a zambit, imi pare bine ca am mai adaugat pene si setlisturi si autografe la colectie, poza aia cu trupa, asa cum este... singurul defect pe care il vad este ca apar si eu in ea. Sunt furioasa ca am existat eu acolo si nici macar n-am fost invizibila...

• ¹ Programul era anuntat a fi:
  Open doors: 19:30 h
  Palace: 20:00 h
  Change over: 20:30 h – 20:45 h
  Brainstorm: 20:45 h – 21:45 h
  Change over: 21:45 h – 22:15 h
  Primal Fear: 22:15 h
  Tinand cont de faptul ca, pana acum in turneul acesta, Primal Fear avusesera setlist de o ora si jumatate, rezulta ca intreaga seara s-ar fi terminat pe la 23:45. Sau pe la miezul noptii cu intarzierile romanesti de rigoare, cum ar fi zis carcotasii. ➚
• ² Nu cred ca voi merge, desi chiar imi placeau in urma cu niste ani. ➚
• ³ Uofff, ce mi-ar placea sa revina macar in formula Infestation. Sunt constienta de faptul ca pe Robbin nu-l mai aduce nimeni inapoi din morti si ca Juan a fost departe de trupa timp de atatia ani... ➚
• ⁴ Ted Lundström, basistul de la Amon Amarth (cand mai viiin? ca vreau sa-i vad iar). Ahem, poza pentru cine nu tine minte. ➚
• ⁵ Ah, ah, numele piesei asteia m-a dus cu gandul la o piesa de la Metal Church si m-a umplut de regrete. As fi preferat ca in momentul ala sa fiu undeva cu 20 de ani inapoi in timp si pe scena sa fie Metal Church. Imi place de mor perioada cu Howe... ➚
• ⁶ Amuzant ca si Brainstorm au o piesa cu acelasi nume. ➚
• ⁷ Cunoscut si sub imposibilul nume de Torsten Ihlenfeld. ➚
• ⁸ Copii, acum stiti cum trebuie procedat cand ramaneti fara ac si ata. Sau fara timp pentru ele. ➚
• ⁹ Are 24 de ani. Sinistru gand m-a pocnit: people in bands get younger and I get older. Bineinteles, nu ma refer la chestii fantastice, ci la cei care preiau stafeta... ➚
• ¹⁰ Pe drum am vazut un panou cu ceva sortiment nou de Poiana cu pepene. Chestie pe care n-as fi considerat-o demna de mentionat daca n-ar fi ajuns oameni pe blog cautand asta. Asa ca hai s-o lamurim: n-am vazut-o in magazine, deci n-am incercat-o si nu stiu cum este. Si nici n-o sa aflu. Ador pepenele si sunt extrem de curioasa atunci cand vine vorba de chestii noi cu ciocolata, insa toate dulciurile cu pepene incercate pana acum mi s-au parut oribile. N-am chef de alta experienta neplacuta. Asa ca... daca ai cautat asta si ai ajuns aici, n-ai ajuns unde trebuie, exista un 'x' sus in colt, bye-bye! ➚