on the verge of extinction... again

Sau in Coreea, dupa cum ne spune Alice Cooper inca din '73 in piesa sa Generation Landslide - please, clean your plate, dear, [...] - don't you know people are starving in Korea?. Asta chiar daca in Coreea de Nord a fost realizat un documentar care spune fix invers: ca americanii mor de foame. Documentarul fiind ilustrat cu imagini din Gara de Nord. Serios! Sa fim mandri, deci. Sau nu.

Cei din spatiu au insa nevoie cu siguranta de dinti buni.

In fine. Am auzit foarte multi oameni deplangand mancarea aruncata cand oamenii de nu stiu unde si nici nu conteaza mor de foame. Si foarte multi oameni spunand ca ei nu dau bani la cersetori, ci le dau de mancare.

Mda. Brontozaurelu' tine minte ca pe la inceputu' facultatii a vrut sa-i dea unuia o portocala.
Si ce sa fac io cu portocala?
Sau ca era un mos care cersea bani de paine langa brutarie. Asa ca i-a luat o paine.
Da' bani n-ai? si i-a dat peste mana intinsa cu painea si a trantit-o pe jos.

Sau ca in metrou un baiat i-a dat un sandvis unuia care era trantit pe jos si recita poezia cu suntem x frati acasa, n-avem ce manca, tralala...
Cu ce e? E cu peste?
Da.
Nu-mi place pestele! si l-a trantit pe jos in mijlocul vagonului.

Iar azi brontozaurelu' a mai fost martor la una. A fost pana la banca sa mai verse vreo suta de lei in contu' ala pentru meet & greetu' Aerosmith, care dracu' stie daca mai vin in Europa. Si apoi dracu' stie daca isi mai doreste brontozaurelu', mai ales ca nu mai sunt pachetele de anu' trecut cu toata trupa, acum sunt iar pachete separate, cel de 30 de secunde cu Steven si Joe fiind 1250 de dolari. Da' deh, e buna si inertia la ceva... mai ales daca meet & greetu' se transforma pana la urma intr-un laptop nou...

Iar la intoarcerea de la banca voia sa-si ia doi covrigi din banii ramasi. Initial nu de acolo de la colt de la piata, da' ploua, era frig, reptila n-avea decat tricou pe sub haina si, de cand iesise din casa si pana la momentu' ala pe drumul de intoarcere, deja i se facuse scarba de ideea de a se cara mai departe de atat prin frig si ploaie. Asa ca a avut deviatie de dreapta pana la covrigarie.

Unde a descoperit ca introdusesera doua feluri noi de covrigi: cu mere si cu visine. Cum brontozaurelu' nu se da in vant dupa susan, iar covrigii cu mac i se par intotdeauna si oribil de sarati si a constatat ca, din pacate, pentru multe covrigarii ciocolata inseamna Finetti (yuck!), variantele raman stafide/ nuca/ mere/ visine. Ultimele doua sortimente nu le vazuse la covrigaria asta. Corectura: nu le mai vazuse la covrigaria asta. Pana azi.

Asa ca starea de scarba s-a transformat brusc intr-un yupeee! mai ales cand a vazut ca tocmai lua sortimentele respective de pe gratar. Reptila scoate banii si vrea sa ceara unu' si unu', cand e imbrancita de... un boschetar!
Ce fel de covrig mi-ai dat, fa?
Cu visine...
Urlet. Cu cascaval nu puteai sa-mi dai?
Ai zis ca vrei cald...
Boschetaru' continua sa urle, incepe s-o numeasca vita, c*rva, scroafa, s-o trimita inapoi in priza la ma-sa un' si-a bagat tac-su stecheru' de-a iesit ea, desi mai bine nu se intampla asta. Da cu pumnu in geamu' covrigariei, arunca cu covrigu' in vanzatoare si scuipa inauntru. Si taraboiu' continua pana cand biata femeie ii da altu', de data asta cu cascaval.

Toate astea in timp ce una bucata brontozaurel blocat simte nevoia sa smulga copacu' de langa din radacina si sa-si trosneasca una cu el in cap ca sa se convinga ca nu viseaza. Cere covrigii, ii primeste - calzi! Zice multumesc! sa auda macar si-un din asta femeia dupa tot ce auzise inainte si pleaca.

Covrigii au fost buni, insa din pacate nu la fel de vocali ca boschetaru' ale carui tipete le-au acoperit pe-ale lor. Daca va intrebati despre ce tipete e vorba... alea de durere si de disperare ca li se arde fundu'.

Nu mi se pare aiurea sa nu vrea sa nu manance anumite lucruri, chiar daca doarme pe o banca si n-a mai facut dus din paleozoic. Cine stie, poate unele chestii nici nu-i fac bine. Poate era diabetic, la fel ca profu' de geogra din liceu care le spunea mereu elevilor pe care ii trimitea dupa langosi sa nu-i ia decat cu branza sarata. Da' mi se pare aiurea scandalul.

In orice caz, aia cu daca ti-e foame mananci orice e o mare tampenie. Stiu inclusiv din proprie experienta. Intre certuri cu ai mei am stat fara bani si nemancata si peste doua saptamani. Timp in care aveam chestii de gen pateuri lasate de tati pe aici. De care nu m-am atins. Sunt foarte sigura ca prefer sa mor de foame inainte sa mananc ceva ce nu suport. Desigur, spre deosebire de individu' din metrou si de boschetaru' de azi, eu n-as face taraboi. Desi in primul rand nici n-as cere.

Take it light, say goodnight!

Da, undeva, niste oameni mor de foame. Si niste animale mor de foame. In timp ce altele supravietuiesc. Si, peste tot, alti oameni si alte animale mor din alte cauze. Eu o sa mor, tu o sa mori, ... nu, nu vreau sa invat pe nimeni sa conjuge nici un verb. Se moare, punct. Totul moare la un anumit moment. Iar asta n-o sa se schimbe si nu e neaparat un lucru rau. Pur si simplu... este.