on the verge of extinction... again

Ziua in care se fac 40 de ani de la lansarea primului album Aerosmith. Da, azi. Se cheama diferenta de fus orar. Iar partea a doua se refera la o eroare de tipar de care a suferit prima editie - Walkin' the Dig in loc de Walkin' the Dog.

Make It. N-ar fi putut alege o piesa mai potrivita sa deschida albumul. Somebody. Hehe, imi mai revine uneori in cap la dus sau in timp ce merg pe strada. Dream On. Probabil cea mai matura piesa a lor. Si absolut delicioasa live in turneul asta. One Way Street. O mare slabiciune de-a mea.

Mama Kin. Delicioasa live si una din piesele care imi tot revin uneori obsesiv in minte. Write Me a Letter. Probabil piesa care m-a prins cel mai putin de pe tot albumul asta, dar mi-a ramas pe creier ca a fost cantata pentru prima data in concert cu fix 11 ani inainte sa ma nasc eu. Movin' Out. Alta piesa care imi tot revine obsesiv in minte, mai ales in ultima vreme... we all live on the edge of town, where we all live ain't a soul around.... Walkin' the Dog. Daca ar fi sa fac un top al pieselor pe care le-au ales sa inchida albumele... ar fi cu siguranta pe podium. Desi o sa prefer mereu versiunea de pe Live Texxas Jam '78. Ma rog, in cazul lor sunt multe piese pentru care prefer mereu versiunile live.

Movin' Out si Walkin' the Dog in 2012.

Interesant cum de au ajuns sa faca iar piesele astea setlistul. Le-au bagat in concertul de pe 5 noiembrie. Si aia ar fi fost tot. Doar ca la al treilea concert dupa acel moment, pe Steven l-a mancat sa intrebe publicul ce sa urmeze - ceva nou sau ceva vechi. Pe setlist urma ceva nou - What Could Have Been Love. Asta era piesa care ocupase locul respectiv in setlist in cele doua concerte dinainte, Steven o avea deja pe prompter...

... dar publicul a cerut ceva vechi, Joe a inceput Movin' Out, iar Steven s-a conformat. Si asa au intrat Movin' Out si Walkin' the Dog in setlist in locul What Could Have Been Love. Si au ramas in setlist pana la ultimul concert de pe 2012.

Sincer, nu stiu ce parere sa am despre asta. Pe de o parte, imi plac mai mult Movin' Out si Walkin' the Dog, asa ca... schimbarea asta a insemnat ca setlistul, deja solid din punctul meu de vedere, a devenit chiar mai bun. Si mi se pare super tare ca sunt capabili sa modifice setlisturile din mers.

Pe de alta parte... mi se pare trist. La fel ca toate deciziile indecise pe care le-au luat in legatura cu albumul, parca nu mai stiu pe cine trebuie sa multumeasca...

Dupa Legendary Child, au lansat What Could Have Been Love ca single. As fi preferat Oh Yeah pe care deja o bagasera in setlist de la inceputul verii si care evident prinsese la public. Si pe care Steven a numit-o ca fiind una din preferatele lui de pe album. Dar probabil au considerat ca trebuie sa lanseze si o balada ca single.

Fie. Recunosc ca a fost probabil cea mai buna alegere la capitolul potential de succes in topuri, chiar daca la capitolul balade de pe ultimul album mie imi plac mai mult Another Last Goodbye sau Oasis in the Night. Dar daca tot au facut mutarea asta, urmatorul pas logic era s-o promoveze live... chestie pe care au renuntat s-o faca dupa doar doua spectacole.

Si oricat as aprecia piesele cu care au inlocuit-o si faptul ca au tinut cont de reactiile publicului... asta se cam cheama ca si-au dat cu stangu' in dreptu' la capitolul promovare.

Mi se pare trist ca din toata povestea asta cel putin Joe a tras o concluzie de genu' fans just aren't interested in hearing new music from us anymore. Mmm... nu! Oh Yeah a prins la public. La fel cum cred ca ar fi prins si Shakey Ground. Ceea ce probabil nu inseamna decat ca aia era cartea care trebuia jucata de la inceput.

In fine... pana la urma, turneul asta tot a fost probabil cel mai bun de cand i-am descoperit eu. Asa ca tot ce-mi doresc e o versiune cu adevarat globala la anu'.

Cine stie, poate nu le-o fi lene sa se care si cu un pian in jurul lumii... Asta a fost Dream On in 2012.