on the verge of extinction... again

Pentru ca Aerosmith n-ar mai fi fost Aerosmith fara un individ micut si intunecat... la par (is curioasa ce sampon foloseste, ca inca are multa "matura" in cap pentru varsta lui), la atitudine si de multe ori si la haine. Pentru ca prefer oricand un East Coast, West Coast inaintea unui Lightning Strikes. Pentru ca de la el am auzit pentru prima data cuvantul (ala din titlu) acum sapte ani. Pentru ca azi face 61 de ani. Pentru ca... de-aia!

Da, stiu, am pus o poza de pe Wikipedia. Dar trebuia sa fie o poza cu chitara aia. Mhm, Joe Perry Boneyard Les Paul. A folosit-o si anul trecut la Bucuresti. Pentru Stop Messin' Around. "I don't need to talk... I play the guitar!"

Pentru Movin' Out (no one knows the way but Joe Perry... stiu ca nu asa sunt versurile pe album, dar asa mai zice uneori Steven live), pentru Spaced (and I'm never never, never, never, ever goin' back, I'm off the track, no one even knows I'm alive...), pentru Combination (In line of fire you know what to say - they gave us no choices just one shade of grey...), pentru Draw the Line (imi place de mor versiunea asta, mai ales partea de la 5:05 cand se dezbraca si bate chitara cu camasa... si imi place la nebunie chitara... o stiu de atatia ani si tot nu ma plictisesc de holbat la ea), pentru Monkey On My Back (you best believe I had it all and then I blew it... mi-a fost asa mila de tipu' de la paza cand am vazut clipul asta - pentru cine n-are chef sa se uite, Steven il apuca de cap si se sprijina pe capul lui in timp ce canta "now bring me home his head inside a sack..." si nu comentez ce face mai departe... "Steven, you're not a well individual..." dupa cum zicea chiar Joe), pentru Walk On Down (intregul concert e super, iar Joe arata absolut genial in partea asta a concertului... ca un avertisment de "nu bagati chitaristii in masina de spalat!" ca-i scoateti sifonati, rupti si ragusiti...). Pentru Can't Compare (no... nobody said it's fair... I can't get out, I'm scared...). Pentru cum suna pe Sick As a Dog sau Janie's Got a Gun. Pentru cat de intensa e partea aia 2:45-3:15.

Pentru noptile in care am adormit ascultandu-i. Pentru toate momentele in care goneam prin oras si imi veneau franturi de piese in minte. Pentru anul trecut.

Anul trecut cand i-am vazut live. Inca am setlistul. Si sute de poze si amintiri. Si uneori parca tot imi vine sa-mi trag palme sa ma conving ca n-am visat. Erau probabil ultimii pe care m-as fi asteptat sa-i vad pe aici... desi stiu ca speranta totusi exista. Altfel n-as fi fost asa disperata in toamna lui 2009 cand se tot spunea ca se despart...

Happy Birthday, Admiral Perry!