on the verge of extinction... again

Un fel de cum a fost la sfarsitul saptamanii trecute si in jurul lui.

• Frig! Am tremurat pana la masina, masina lasata de tati destul de departe de gara, in apropierea Penny.
• Am fost incantata sa gasesc pe patul din camera mica un pachet de hartie igienica Milde (e preferata mea) si un pix cu beculet rosu.
• Le-am aratat alor mei ce mi-am luat cu mine la capitolul haine si incaltari (multe, ca mama ma tot frecase la cap la telefon "ia aia, ia aia, ia aia..."), am probat rochita neagra si pentru ai mei, apoi m-am schimbat... in mov si am strans dezastrul facut prin camera cu hainele si incaltarile scoase din geanta si aruncate in toate directiile.
• Ne-am pornit la drum. Si s-a pornit si ploaia. Inainte sa iesim din oras, o aud pe mama vesela "uite aici ne-am luat casa!". Does not compute a fost initial reactia din creierasul meu, pentru ca dupa aia sa mi se intoarca stomacul pe dos cand mi-a picat fisa ca acolo e un cimitir.
• M-am mirat cat de mult se intinde "zona metropolitana Brasov" (nu glumesc, mi-ar fi placut sa pozez placuta).
• M-am gandit ca probabil a inghetat iadul, pentru ca tati a fost de acord sa ma lase sa bag un CD de-al meu si am ajuns sa ascultam... Iron Maiden! Mi-am dat seama ca m-am inselat. Daca n-as fi stiut CD-ul ala pe de rost, n-as fi inteles nimic din el, asa incet a fost. Mai ales dupa ce mama s-a plans ca e prea tare si o doare capul de la cat i-a urlat in urechi. Mi-a venit si mie sa urlu ca am auzit vantul, toate pietricelele de sub masina, toate draciile pe care le aveam in masina miscandu-se... toate mai tare decat muzica!
• Drumul n-a fost prost, a fost ingrozitor de prost! Gropi, carpeli, portiuni de pe care asfaltul lipsea cu desavarsire, mai era doar pietris pe acolo, numeroase portiuni in lucru pe unde se circula pe un singur sens si trebuia sa astepti dupa semafor sau sa iti faca un individ semn sa treci. Daca vreti sa mergeti din Brasov spre nordul Moldovei, n-o luati pe Bicaz!
• Tati are porcarii din alea cu bilute de lemn pe scaune. Din combinatia cu drumul prost si cu sutienul care se incheia in spate a iesit o rana urata pe spate. L-am convins sa le dea jos la prima oprire, dar era prea tarziu, plus ca mi-am mai auzit si un "pe mine ma maseaza, da' cum tu esti somaleza..."
• S-a oprit ploaia si ne-am oprit si noi la o poarta cu cruci si flori. Mama zicea ca dincolo de poarta si zidurile alea e o manastire, eu si cu tati am zis ca ce se vede prin poarta seamana mai degraba cu un cimitir.
  
  
  
  
  
• Am oprit la Lacul Rosu. In timpul opririi a inceput sa-mi tot revina obsesiv in minte piesa asta:

• Mama a zis ca vrea un covrig sau un kurtos sau... un ceva. N-am vazut nici un covrig... daca ma gandesc bine, n-am vazut nici caini care sa-i poarte in coada. De "un ceva" mi-a fost frica sa intreb. Nu de alta, da' "un ceva" prin zona aia cred ca poate sa insemne si un Mos Martin. Am vazut in schimb destui care vindeau kurtos (era si un targ de produse traditionale in ziua aia - de acolo mi-am luat turta dulce), asa ca mama m-a trimis sa-i cumpar unul. Si apoi mi-a facut capul calendar timp de patru zile ca n-am vrut sa-l mananc si l-am lasat sa se strice si ea a dat zece lei pe el.
• Am alergat pe borduri si m-am catarat pe scari. N-am reusit sa-i conving ca ar ar fi distractiva o plimbare cu barca. In caz ca sunt oameni curiosi, e 15 lei jumatate de ora cu o barca pentru una sau doua persoane. Si da, imi plac ratele. Am o groaza de poze si cu cele de pe lacurile Bucurestiului.
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
• Nu tin minte mare lucru din Cheile Bicazului. Eram deja prost dispusa si cu gandurile in alta parte.
• Mi-a placut Piatra Neamt. Pentru ca am vazut telecabine pe deasupra orasului. Si asa mi-ar fi placut si mie... dar nici nu se punea problema.
• De pe restul drumului nu mai tin minte nimic in afara de faptul ca inca exista barza metalica de la fantana dintre Suceava si Botosani... desi fantana nu mai exista.
• M-am simtit hartuita. In unele momente mi-a venit sa intreb daca era nevoie sa vin cu un dictionar, sa explice ala semnificatia cuvantului "nu". Cred ca am explicat de cel putin douazeci de ori ca nu-mi plac nici bananele si nici ardeii umpluti...
• M-am plictisit. Am incercat sa ma uit la desene animate - nu prea am avut chef. Am incercat sa fac un joculet Java - asta mers o vreme, pana cand m-am impotmolit la o chestie si mi-a murit tot cheful. Mai mult am stat cu castile pe urechi. Amon Amarth, Insomnium, Metal Church, Yngwie Malmsteen, Annihilator... Am constatat ca mi se dezintegreaza castile... trist! De plictiseala au inceput sa-mi vina idei tembele. De obicei raresc dusurile cand nu sunt la mine acasa, dar de data asta dusurile au fost un mod de a ucide timpul. Imi luasem hainele bej & sandalele maro doar asa, pentru ca imi spusese mama sa le iau, dar nu avusesem de gand chiar sa schimb costumatii la nunta. Dar apoi m-am gandit ca schimbatul de haine e si el o metoda de a ucide timpul. Asa ca am avut costumatii diferite pentru biserica (maro-bej) si restaurant (negru). Si am mai ucis timp si cu Jack. Daniel's.
• Am ramas paf cand am vazut buchetele cu care trebuia sa ne ducem la mireasa - superbe! Trandafiri si lacramioare. Si mi-a placut si trandafirul pe care mi l-a legat la incheietura mireasa. Din pacate... am ramas fara el la restaurant. L-am lasat pe masa si cand m-am intors nu mai era. Cine purecii lui Benjamin mi l-a... ?!?
• Am calcat intr-o biserica pentru a doua oara anul asta, ceea ce e un record pentru mine. Prima data a fost de Paste, in interes turistic. Mi se parea cunoscut numele bisericii si mi-a zis apoi mama ca ar fi nu stiu ce monument pentru ca Eminescu nu stiu ce (mi-a intrat pe o ureche si mi-a iesit pe cealalta) acolo. Asa ca am ramas putin surprinsa ca era cheala la interior. Nu stiu daca din cauza renovarilor sau din cauza casatoriilor. Multi barbati chelesc dupa casatorie - de ce n-ar pati la fel si bisericile? Daca n-are sens ceea ce zic... inseamna ca probabil sunt inca beata.
• Totusi, daca as fi fost prea beata nu mi-as mai fi putut controla vezica si as fi facut pe mine de ras. Varul meu e inalt. Si nu va ganditi doar la ceva 1.90 acolo, ganditi-va la categoria Shaq. Mi-a fost imposibil sa nu rad ca nebuna cand am vazut ca nu-i ajunge popa la frunte si el zambeste si nici macar nu se apleaca, doar inclina capul. Nici macar nu m-am simtit ciudat pentru ca toti cei din biserica radeau cu pofta.
• Cu exceptia respectivelor momente delicioase m-am cam simtit ca in primii doi ani de scoala cand ma pieptana mama langa masina de spalat. Atunci aveam parul lung. Da' lung-lung! La sfarsitul clasei a doua deja era pe la jumatatea distantei dintre fund si genunchi. Nu l-am mai avut niciodata dupa aia asa lung. Si dura mult pana ma pieptana. Si trebuia sa stau pe loc, aproximativ nemiscata. Si detestam asta. Pentru ca ameteam. Inca patesc asta. N-am nici pe dracu' daca umblu toata ziua, da' daca trebuie sa stau in picioare nemiscata ametesc. Si biserica mai era si cheala, asa ca nici n-aveam la ce sa ma holbez pe pereti. M-am holbat doar la toate chestiile pe care i-au pus sa le pupe si n-am putut sa nu ma gandesc cata lume nu le incleiase oare cu saliva pana atunci... si ce balauri existau poate in saliva aia... brrr!
• La iesirea din biserica i-am vazut. Si am facut ditamai ocolul ca sa ajung langa cusca lor. Porumbei!!! Nu pot spune ca aia albi ar fi preferatii mei, dar na, tot porumbei sunt. Si erau asa nelinistiti si mireasa atat de tematoare sa nu-l... sparga? pe cel pe care il primise in maini. Da, stiu, si mie mi-ar fi fost teama sa nu-l strang prea tare... Si dracusoru' cu aripi si-a dat si el seama ca nu-i tinut strans si a inceput sa se tot zbata ca simtea ca nu-i imposibil sa se elibereze. Iar mireasa se ruga de fotografi sa faca pozele alea ca sa-i dea drumul ca nu-l mai poate tine...
  
• Era deja aproape ora 20 si una bucata brontozaurel tremura de frig in curtea bisericii.
• Schimbatul a durat multisor. Nu al meu. Eu am fost surprinzator de eficienta. Dupa ce am ucis cu cruzime timp trecand inca o data prin tona de chestii de imbracat si incaltat carate dupa mine de la Bucuresti (prezentarea a fost de data asta pentru sora mai mica a mamei) am reusit performanta de a ma schimba in trei minute. Am renuntat temporar (ha! asta credeam eu la momentul ala) la trandafirul de la incheietura pentru ca m-am gandit ca e frig afara si ca nu e rau sa-mi iau si sacoul pana la restaurant. Si acolo aveam de gand sa renunt la sacou si sa-mi leg iar trandafirul. Ca la restaurant urma sa fie mai cald, nu? Asa m-am inselat...
• Am ajuns acolo si m-am trezit... la masa cu copii. Eu am 27 de ani si jumatate. Si am fost singura peste 20 de la masa aia. Urmatoarea a fost verisoara mea cea mica, de 19 ani... si pana la prescolari. Nu m-am putut sa nu ma gandesc ca o merit... daca ma comport ca un copil, stau cu copiii. Plus ca brusc m-am simtit foarte vulgara. Pentru ca rochia mea era stramta, scurta, fara bretele. Asa ca am ramas cu sacoul pe mine. Mai tarziu avea sa fie atat de frig din cauza aerului condtionat incat mi-a trebuit si sacoul lui tati pe deasupra.
• A fost multa lume, am inteles ca peste 300 de persoane... cunosteam probabil mai putin de 15. M-am simtit ciudata si defecta. Am fost criticata pentru ca am refuzat invitatiile la dans... plus intrebarea aia de "ce-ai?" Sunt defecta, aia e. Nu sunt sociabila, nu sunt prietenoasa. Imi vine sa fug urland cand sunt oameni care se asteapta sa interactionez cu ei intr-un fel care li se pare normal. Am plans pe silent vreo jumatate de ora pe jos intr-o buda.
• Muzica a fost in medie in regula. Putine chestii care sa-mi placa mult, putine care sa-mi displaca total. Doar ca la masa unde am stat se auzea foarte tare.
• Nu m-am atins de nimic din ce s-a adus la masa. In afara de sticlele de Jack si Finlandia. Dar n-a fost nici un fel de mancare care sa-mi placa. Poate ca mi-ar fi placut tortul, am inteles ca a fost cu ciocolata, dar eu nici n-am stiut ca s-a servit asa ceva. Eram pe hol, pentru ca in sala faceam turturi (aer conditionat). Pe hol erau chestii cu autoservire si am cules cate ceva de pe acolo. De pepene si struguri mi-a fost mila, aratau prea decorative. Asa ca am ramas la mini prajituri. Prima care mi-a atras atentia a fost una care semana cu un ursulet panda. Din pacate, s-a dovedit a fi cu cafea. A doua chestie pe care am riscat s-o incerc a fost ceva ce parea o trufa cu cioco si, din fericire, asta a si fost, n-am mai avut surprize. Am vrut sa incerc si fantana de ciocolata si am aflat o chestie... care n-ar fi trebuit sa fie o surpriza, pentru ca e perfect logic sa fie asa: ciocolata aia e lichida! Curge, stropeste... asa ca bine ca macar am avut in fata farfuriuta cu pandaliul si trufa, iar stropii care ar fi ajuns altfel pe mine s-au oprit pe aia.
• Sunt oare mai inalta? Stiu ca am fost pe ditamai toacele, dar nu m-am mai simtit niciodata asa inalta...
• Duminica. Plictiseala. La puterea n, unde n e un numar foarte mare. Pozatul de pui ciufuliti, sperietori, flori, insecte, nuci, cautatul unei nuci mai coapte (habar n-aveam ca alea necoapte sunt asa... ude!) nu ia mult timp.
  
  
  
  
  
  
• Luni. Drum inapoi. Nu stiu de ce m-a pocnit cheful de o costumatie de genul fusta maro in carouri, tricoul cu Taz cu care am fost la Iron Maiden si bluza crem. Si sandalele maro. Soare. Si altele de care n-am chef sa-mi amintesc.
• Mi-au trebuit afine pe Oituz. Cu greu am putut sa iau un pahar ca toti nu voiau sa vanda decat la galeata. A, si paharul a fost 5 lei. Si afinele cam lemnoase pentru gustul meu. In Bucuresti mi-am luat apoi zmeura. Si cand i-am spus lui tati la telefon au inceput sa curga mistourile - "afine, zmeura... de mormait cand incepi sa mormai?"
• Am fost curioasa sa incerc kurtos "de la mama lui". Si am tras concluzia ca mi-au placut mai mult cei din Bucuresti de langa real Vitan. Care sunt si mai ieftini.
• Tren spre Bucuresti. Inghetata e mai scumpa in Gara Brasov decat in Gara de Nord. Si, tot in Brasov, la caseriile CFR nu se lucreaza cu monede. Nu e prima data cand mi s-a cerut direct pretul rotunjit in sus la leu. Si, oricat de mult as detesta Gara de Nord, acolo nu am patit niciodata asa ceva.
• 23:00. Home. Crash. Crash. Crash. Crash. Crash. Crash. Crash...