on the verge of extinction... again

Pentru ca, de-a lungul timpului, am citit o multime de chestii negative despre CFR. Am scris si eu chestii deloc de bine, stiu asta. N-am uitat nici trenurile care au intarziat cu orele in preajma sarbatorilor de iarna din 2009, nici trenul care a facut jumatate de zi de la Bucuresti la Cluj in vara lui 2010 cand am fost la Iron Maiden, nici scarba pe care mi-o provoaca de fiecare data "fauna" de tren compusa din mai mult decat nesimtiti, betivi, certati cu sapunul, copii razgaiati si exagerat de zgomotosi, neciopliti care nu-s in stare sa se abtina de la a-si tranti lucrurile lor jegoase peste lucrurile mele curate sau de la a manca chestii care put mai rau decat chilotii lui Al Bundy, "fauna" de care nu m-au scapat nici preturile de clasa I si nici macar cele de Business Class. In caz ca exista visatori care inca mai cred ca merita sa sacrifice cateva zeci de lei in plus ca poate scapa de marlani... nu scapati de ei nici acolo! Singurele avantaje sunt wireless-ul (daca merge, ca se poate intampla sa aveti ghinion) si locurile mai comode. Dar in continuare trebuie sa va paziti laptopul sa nu va verse vreun bou (scuzele mele bovinelor bovine) ceva pe el...

Totusi... de cele mai multe ori mi se pare ca unii oameni critica mai mult din inertie, pentru ca i-au auzit pe altii criticand. Sunt multe lucruri care sunt foarte in regula, cel putin pe anumite trenuri, pentru ca nu am pretentia ca as sti cum e o calatorie cu personalul intre doua saturi din curu' Moldovei. Cu exceptia drumului la Cluj de anul trecut, absolut toate calatoriile mele cu trenul au fost pe Bucuresti - Brasov (si inapoi) si aproape toate au fost cu trenuri cu rang de rapid sau intercity.

Multa vreme, preferatul meu a fost rapidul de Budapesta. Plecare din Bucuresti seara, vagoane retro, cu compartimente cu pereti si usi in alb si portocaliu, perdelute portocalii, sase locuri pe compartiment (adica trei pe latimea trenului), tapiseria de pe scaune dintr-un material maro si catifelat, oglinzi in compartimente... Si imi mai placeau vagoanele de intercity. Alea cu compartimente la capete si separeuri la mijloc. Tot cu cate trei locuri pe latimea trenului. Scaune albastre la clasa a II-a si rosii la clasa I. Ambele soiuri de vagoane erau curate... sau na, cel putin plecau curate de la capat. Mi s-a intamplat de mai multe ori sa fiu printre primii care s-au urcat in tren dupa ce si-a facut aparitia in Gara de Nord si tin minte cum puteau vagoanele a detergent din ala comunist (oribil miros, dar asa m-am bucurat ca era clar ca macar le curata intre calatorii) si cum se foia o femeie sa puna pungi in sertarasele de gunoi. Mi s-a intamplat sa am nevoie sa folosesc baia - era echipata cu priza, oglinda suficient de curata incat sa-ti intelegi moaca in ea, hartie igienica, detergent lichid si inca un sul de hartie igienica pe marginea chiuvetei... probabil in loc de prosoape de hartie.

In ultima vreme s-au schimbat vagoanele. Cu unele mai moderne cica. Adica din alea cu usi care se sperie de tine si se deschid cand le zici "Sesam, deschide-te" (glumesc... cand le atingi pe disculetul verde) si cu aer conditionat. Cam la toate trenurile s-a intamplat asta. S-au introdus vagoanele de tip culoar, majoritatea cu cate patru locuri pe latimea vagonului. Cu scaune de diferite culori - albastre, verzi, rosii, bej, maro, portocalii, baltate. Dracu' mai stie cum diferentiezi clasa I de clasa a II-a daca esti in interiorul trenului. O vreme am crezut ca cele cu trei locuri pe latimea trenului sunt acum doar pentru clasa I si ca diferentierea se poate face dupa asta... pana cand am vazut vagoane de clasa a II-a cu trei locuri pe latime. Multe dintre vagoanele noi au acum masa pentru laptop la aproape toate locurile din vagon (cu exceptia catorva din locurile de la capete) si cu prize la fiecare masa. Exista totusi si unele in care sunt mese doar pentru anumite locuri (la mijloc sau la 1/3 din lungimea vagonului). Insa indiferent de numarul de mese... in vagoanele noi ma simt cam inghesuita, parca s-a micsorat si spatiul dintre locurile aflate fata in fata si am mai putin spatiu pentru picioare... Iar eu am doar 1.64 (desi dupa nunta am inceput sa ma intreb cat de corecta e chestia asta in conditiile in care pe toace de 15 eram aproape la nivelul unor oameni pe care ii stiam intre 1.85 si 1.90... deci ori am mai adaugat eu unu- doi centimetri in ultimii zece ani, ori s-au mai cocosat ei... dar asta e o cu totul alta poveste). N-as vrea sa stiu cum se simt cei care mai aduna cel putin inca alti 20 de centimetri in plus. E bine totusi ca sunt in continuare curate cand pleaca de la capat si ca sulul de hartie igienica de pe marginea chiuvetei a fost inlocuit cu un uscator de maini (dracie din aia care sufla aer cand te simte ca iti bagi mainile sub ea).

De data asta am avut nevoie sa ajung in Brasov dimineata. Acum cinci ani as fi luat rapidul de Praga. Trenul respectiv insa a fost scos intre timp, asa ca singura optiune buna ca timp de sosire ramanea un accelerat. A fost a doua oara cand am mers cu acceleratul in ultimii 18 ani... si prima data avand ca destinatie Brasovul. Initial am gresit vagonul. Am trecut alergand pe langa vagonul cu bar - nu credeam ca ala poate fi vagonul meu, nu stiam ca se dau locuri si in ala. Se pare ca se dau, pentru ca mai bine de jumatate din vagon este vagon normal de tip culoar. Am avut ghinionul sa am loc la aceeasi masa cu un mos si o baba, mos si baba care nu pareau ca s-ar impaca fenomenal de bine cu apa si sapunul si care n-au facut altceva decat sa manance... chestii care puteau. Iar mosu' a si facut un lac in vagon cu continutul unei sticle de bere pe care n-a fost in stare s-o inchida. N-am putut suporta prea mult, asa ca aproape jumatate de drum l-am facut pe unul din scaunele inalte de la bar (teoretic nu lasa lumea sa stea pe alea daca nu consuma nimic, pe altii i-au gonit de acolo... na, se pare ca fac exceptii pentru fete). M-am intors la locul meu cand au inceput sa vina oameni la bar si m-as fi simtit aiurea sa tin locul ala ocupat. M-am plictisit de moarte (trenul a facut 3 ore si vreo 10 minute), mai ales ca telefonul mi se descarcase complet si a trebuit sa-l las la incarcat tot restul drumului. Si nu-mi venea sa-mi scot laptopul si sa-l pun pe masa pe care mancasera mosu' si baba...

De intors, m-am intors cu singurul intercity ramas pe Brasov - Bucuresti. Si a fost probabil una din cele mai placute calatorii cu trenul din viata mea. Fara nesimtiti, fara galagie, fara mirosuri. E drept ca nici nu era multa lume in vagon. O trupa rock plus suficiente bagaje cat sa umple jumatate de vagon - am mers to drumul cu o chitara deasupra capului (pentru cine viseaza deja o scena de Quick Draw McGraw... nu, nu s-a intamplat... capatana mea e intacta), niste studenti, o dama blonda ca un pui de gaina... astia au fost toti ceilalti calatori. Conversatiile (despre restante, animale calcate cu masina, muzica, haine care au pocnit chiar in timpul concertului... si altele) au fost la un volum decent, nimeni n-a mai varsat nimic pe jos. Vagonul a ramas curat. De data asta am facut si poze. Cu perdelutele, cu afisajul informativ, televizorul & una din camere (ah, da, am uitat... si vagonul-bar din acceleratul cu care am mers la Brasov era supravegheat video). Cu masuta pentru laptop & biletul. Cu prizele. Cu luminile individuale. Si cu podeaua.

In fine... ideea postarii era ca, exceptand viteza (chiar si IC-ul cu care m-am intors a facut peste 3 ore), conditiile de calatorie (cel putin pe Bucuresti - Brasov) nu sunt deloc rele. Ca de multe ori se urca in ele niste specimene fara bun simt in dotare e cu totul alta poveste... si asta nu mai e vina CFR-ului.