on the verge of extinction... again

mattering

In afara de adresa de yahoo din profil si de cea de gmail cu care comentez pe alte bloguri mai am o adresa de e-mail de pe vremea cand eram mai bebe si nu stiam cu ce se mananca internetul (nu ca acum as sti prea bine) adica din anul intai de facultate de la FILS. Si tocmai am verificat-o dupa multa vreme pentru ca mi-a picat mie fisa ca e posibil sa-mi vina pe aia informatii despre serbarea a 140 de ani de la infiintarea liceului. N-a fost cazul dar, printre alte cateva sute de mail-uri (majoritatea idiotenii, ca d-aia n-o mai folosesc, pentru ca am fost si eu proasta si n-am stiut s-o feresc de spam) am dat de 3 interesante... si surprinzatoare.

Primul (de fapt ultimul sosit)... initial m-a bufnit rasul. M-a amuzat si sa-l citesc. Si dupa aia m-a pus pe ganduri. Pentru ca mi-ar placea sa stiu... cu toate ca n-as avea dreptul... Bloody Hell! Trec prin viata ca un tren rapid printr-o gara neinsemnata. Foarte putini sunt oamenii la care ma mai gandesc atunci cand nu mai intru in contact cu ei zi de zi. Cu majoritatea am fost colega de liceu, ceea ce explica si interesul meu pentru aniversarea celor 140 de ani. De multe ori sunt groaznic de timida. De multe ori sunt antisociala.

Cards on the Table. Agatha Christie. E o chestie acolo care ma bantuie. Pe undeva seman cu Anne Meredith. Groaznic de timida, stearsa. In nici un caz genul de persoana care sa lase o impresie puternica asupra oamenilor, genul de persoana care sa nu fie uitata usor. Si totusi dupa mai bine de patru ani n-a uitat de existenta mea si mi-a trimis un e-mail. Ce trebuie sa faca cineva ca sa conteze in viata altcuiva? Mi-ar placea sa stiu daca persoanele care au contat in viata mea au uitat de existenta mea sau nu. Daca faptul ca exist a contat vreodata pentru cineva.

Dar nu conteaza ca mi-ar placea. Pentru ca n-o sa stiu niciodata. Pentru ca nu sunt Mama Omida, nu? Sa stiu ce gandesc cu adevarat ceilalti...

Bloody Hell...

5 pareri

cine
dmariuss
cand
duminică, 11 octombrie 2009 la 19:29:00 EEST
si eu as vrea sa stiu asta, si daca prin absurd as afla odata, cred ca as avea mari surprize.. daca stau bine sa ma gandesc cine si cat a insemnat/conteaza pentru mine, mi se pare ca e destul de aleatoriu, unele din cele mai vii impresii si imagini mi-au fost produse de persoane obisnuite, chiar sterse, sau pe care nu le-am cunoscut bine.
cine
Florin
cand
duminică, 11 octombrie 2009 la 21:42:00 EEST
Cred ca fiecare ar trebui sa comunice cat mai deschis. Daca ii ce sa conteze se poate vedea. daca omul ii inchis in sine cred ca trebuie sa existe timpul necesar pentru ca faptele sa vorbeasca despre fiecare om. Uneori un simplu gest poate conta enorm, poate spune foarte multe.
Io sunt cand hois cand cea, cand sunt prea deschis mi se intampla sa sochez. Cand ma inchid in mine ii cam dus naibi totul, prea putine sunt lucrurile si omii care mai conteaza.
PS. Nu ai sughitat aseara ? \m/ \m/ \m/
cine
brontozaurel
cand
luni, 12 octombrie 2009 la 00:42:00 EEST
@dmariuss: mintile noastre lucreaza in moduri ciudate uneori...

@Florin: si eu trec dintr-o extrema in alta. but deeep down i'm really shy and quiet
cine
Neamtu'
cand
marți, 13 octombrie 2009 la 00:55:00 EEST
Nu exista femei shy and quiet. Exista doar femei care pot fi asa pentru ca nu au gasit in ca persoana care sa le schimbe. Si dupa 'schimbere', persoanele respective vor regreta fiecare moment ca au facut asemea alegere. Pentru ca, la un moment dat, fiecare barbat ar dori sa aiba alaturi o femeie care sa mai fie si 'shy and quiet', macar din cand in cand.
cine
brontozaurel
cand
marți, 13 octombrie 2009 la 02:21:00 EEST
Daca m-ai fi vazut azi n-ai fi zis ca sunt shy and quiet. Chiar nu par asa daca ma simt bine. Si mai eram si la facultate. La facultate si la birou (in perioada in care lucram) nu prea stiu sa fiu tacuta decat daca lucrurile imi merg mult prea prost. Normal ca exista anumite limite. Da, intrerup lumea ca sa pun intrebari sau ca sa spun ca nu sunt de acord, dar am mereu cu ce sa justific asta. Si clar nu ma trezesc vreodata vorbind despre cu totul altceva sau facand mistouri ieftine. Insa cand ies dintr-un cadru sa-i spunem profesional si nu mai e vorba de dorinta aia de a marca puncte la impresia artistica, de a ma face remarcata... atunci sunt mai mult inchisa in mintea mea. Mai am si momente in care sunt pur si simplu exploziva, dar alea sunt mai rare.

De un barbat care sa ma schimbe radical din multe puncte de vedere am dat. Dar asta nu s-a schimbat. Chiar daca plecam de la el cu un zambet larg, gandurile mele ramaneau in continuare pentru mine. Si era destul de ciudat cand eram intrebata de ce sunt asa fericita si nu eram in stare sa ofer un raspuns. Si nici doar fata de el n-as fi putut sa ma schimb. Ca doar asta era unul din lucrurile pe care le remarcase la mine: ca eram asa tacuta, ca nu vorbeam neintrebata si nici daca ma intreba ceva nu eram prea vorbareata.

Da-ti si tu cu parerea!

Mai jos se pot scrie tampenii. Nu mai mari ca alea de mai sus...
Insa inainte de orice altceva, vezi cum se comenteaza: indrumar tehnic si reguli!
HTML acceptat: <b>, <i>, <a href=""> (fara alte atribute)