on the verge of extinction... again

Cine s-a gandit la tricourile alea cu Kurt Cobain sa ridice mana. Si sa citeasca primul paragraf dupa care sa inchida tabul. Restul pot sa-l inchida de pe acum, pentru ca oricum n-o sa povestesc decat despre tricouri si despre tot ce a facut ziua de joi o zi de cosmar. Bun, deci partea draguta, aia cu tricourile. Joi avem DS (Distributed Systems)/ SPRC (Sisteme de programe pentru retele de calculatoare) impreuna cu cei de la specializarea C3 de la automatica. Joia trecuta a fost primul curs, joia asta (logic!) al doilea. La C3 e un tip care joia asta purta un tricou cu... Kurt Cobain (nu, nu din alea de care ziceam la inceput). Joia trecuta avea un tricou cu Slipknot. Da, stiu, am si eu tricou cu Slipknot, dar al lui era mult, mult mai reusit decat al meu. Asa ca joia asta l-am intrebat de tricoul ala. De unde si l-a luat. Pentru ca prea imi placuse. Si, mda, nu vreau sa-mi imaginez ce ciudat a parut ca m-am dus la el si l-am intrebat de tricoul ala avand in vedere costumatia mea: sacou, camasa, cravata, fusta. Cica din IDM e luat. De-abia pe seara m-a pocnit intrebarea: cum se mai ajunge oare acum in IDM? Ca parca e santier pe acolo. A, si in caz ca se intreaba cineva... da, tipul arata foarte bine. Asta neinsemnand altceva decat ca nu sunt chioara si ca are fi fost imposibil sa nu remarc asta. Sunt totusi constienta ca sunt baba pe langa el.

De ce a fost joia groaznica? A fost frig. Asta n-ar fi fost nimic daca n-ar fi mers atatea alte chestii prost.

Laborator de ACN (Advanced Computer Networks). Cu bune si rele. Era asa cald in sala ca am ramas doar in camasa si a fost foarte placut. Si scaunele sunt foarte comode. Pacat ca sunt cam putine calculatoare. Trecand la chestii serioase, laboratorul asta se face bine... cel putin pentru cineva ca mine... in plop, dar incercand totusi sa inteleaga ceva. Desi e frustrant uneori sa stau sa ma uit ca vaca pentru ca m-am impotmolit, iar omul ala nu se poate imparti in bucatele si nici nu se poate multiplica... astfel incat sa fie disponibil pentru toti care au de intrebat ceva in acelasi timp.

Curs de DS... sau SPRC (e aceleasi drac, doar ca are alt nume trecut in buletin). Imi place cursul, ceea ce nu pot spune despre multe de semestrul asta. Si imi place cum e tinut... cu exemple (unele amuzante), cu intrebari (ceea ce e bine petru mine, intotdeauna raman cu mai mult de la cursurile la care profesorul interactioneaza mai mult cu studentii... imi prinde bine sa-mi puna putin creierasul la lucru, hehe).

Si dupa prima ora de curs din cele 3 au inceput sa pice "bombele"... una cate una. Acum cateva zile ciripeam ca a aparut si la noi un sortiment nou de Ritter Sport si ma intrebam cand oare vor aparea inca alte doua sortimente. Ei bine, unul din cele doua sortimente il gasisem, dupa cum se poate vedea in poza. Insa habar n-am cum e. Pentru ca in pauza aia am desfacut ciocolata, am spart-o si am vrut sa servesc lumea. Si un coleg mi-a dat din greseala peste mana... si toate bucatelele s-au dus pe jos. O luasem dintr-un Agip. Si era singura Ritter Sport de felul asta. Si n-am mai vazut alta pana acum nicaieri prin Bucuresti. Si sincer chiar n-am chef sa iau toate benzinariile la rand ca poate mai gasesc alta. Plus ca mai si costa de vreo doua ori cat o alta Ritter Sport... adica aproape 10 lei. Asa ca nu mi-a picat prost... e mult, mult, mult prea putin spus. Toata lumea mea s-a prabusit in momentul ala.

Mda, stiu. Ar trebui sa fiu mai egoista. Sa nu mai impart ciocolata ca uite ce sa intampla. Sa nu mai impart cursurile ca dupa aia le primesc inapoi indoite, rupte sau raman fara ele si trebuie sa mi le xeroxez eu dupa copiile xerox ale altora.

24 octombrie 2009. Din martie? aprile? a fost ziua in care ar fi trebuit sa ma intalnesc cu colegii de liceu la aniversarea a 140 de ani de la infiintarea liceului. Eram putin speriata. Intotdeauna voi fi inainte sa merg la Brasov. Urasc si iubesc orasul ala. Il urasc pentru ca n-o sa scap niciodata de anumite cosmaruri. Il iubesc pentru ca acolo m-am nascut si am avut parte si de momente frumoase. Desi... momentele frumoase sunt indepartate si reci. Amintirile urate inca dor groaznic de tare. Revenind. Mama imi sugerase miercuri ca s-ar putea sa vina la Bucuresti sambata asta. 17 octombrie. Asta ar fi insemnat trei saptamani consecutive la sfarsitul carora i-as fi avut pe ai mei aproape (pentru ca tati vine la TIB). Si tot vroiam sa-mi vad iar colegii de liceu. I miss them... more than I can say.

Dar in momentul in care s-a intamplat chestia cu ciocolata... m-am hotarat ca n-o sa mai merg. Nu pot sa risc. Trei sambete consecutive cu ai mei aproape e prea mult. Nu rezist. Asa ca... nu, nu mai merg. Oricat de rau mi-ar parea. M-am apucat sa dau telefoane. Ceea ce n-a reusit sa ma calmeze... a reusit sa-mi faca si mai mult rau. Pur si simplu vroiam sa vorbesc despre vrabii, magneti... despre orice cu oricine. Ca sa uit. Nu sa mi se spuna "vorbim mai tarziu"... Da, stiu, aia e ora la care oamenii normali sunt la lucru. Dar mie imi venea sa ma spanzur, sa-mi dau foc, da?

Si m-am carat inainte de a doua ora. Pentru ca imi placea cursul si imi venea sa ma spanzur. Si apoi m-am razgandit. Ironic, tocmai pentru ca imi venea sa ma spanzur. Si m-am intors la curs ca sa aflu ca in ora in care lipsisem se daduse lucrare la curs. Si eu statusem toata noaptea ca sa reiau ce se facuse in primul curs si sa mai citesc si in plus in cazul chestiunilor cu care nu ma intelegeam prea bine. Superb, nu-i asa? Mda, bine, stiu, am mai raspuns la vreo trei din intrebarile pe care le-a pus in a treia ora. Dar totusi... Ufff!

Laborator la materia asta. Oarecum neutru pentru mine... s-au discutat mai mult chestiuni administrative, asa ca gandurile mele au putut sa calatoreasca linistite in alta parte. Nu inseamna ca tot ce-a zis omul ala mi-a intrat pe o ureche si mi-a iesit pe cealalta. Tin minte foarte bine si tot ce s-a discutat. Doar ca n-a fost nici un moment prioritatea numarul unu in creierasul meu.

Mi-am muscat buzele pana la sange pana sa ajung acasa. Stiu asta pentru ca mi le studiam in lift. Si asta a insemnat ca stateam cu spatele la usa liftului... usa care s-a deschis accidental si liftul a ramas blocat intre etaje.

Am baut. Ca niciodata. Si sa zic mersi ca n-am ajuns la coma alcoolica. I-am tras una oglinzii si-am facut-o bucati. Stiu, nu e prima data. Doar ca vara trecuta eu n-am patit nimic. De data asta insa m-am taiat la mana. Nu rau, nici o sansa sa mor din asta, dar suficient de tare incat sa nu pot face dus fara bandaj cateva zile. Bandaj de care ma saturasem dupa cinci minute asa ca am decis sa renunt la el ca si asa nu-mi mai curgea sange. Aaa... m-am cam inselat. Mai rau, nu m-am prins de asta decat dupa ce deja patasem pe jos prin casa.

"... la ce vreme e afara..." imi spunea cineva pe Y!M. Si m-am gandit ca are dreptate. Ca auzeam si eu picaturi pe ceva metalic. Asta pana am ajuns in bucatarie. Picaturile alea cadeau de fapt din plafon pe aragaz... nu se auzeau de afara. Vazusem afis jos ca se da drumul la caldura, dar ma multumisem sa imi verific tevile mele, sa constat ca nu curge nimic de la mine... atat. Nu ma gandisem ca poate mai sus nu e totul in regula.

Acum e vineri seara. Azi n-am fost la facultate. Ma simteam ca dracu' si n-am avut chef. In continuare ma simt la fel. Asa fericita ca imi vine sa-mi dau foc. Ziua de maine va fi la fel. Si cea de poimaine. Life's beautiful, isn't it?

Mi-e scarba... de mine si de tot.

Ah, da, mai era ceva. O groaza de chestii pe care le-am citit pe alte bloguri par a fi scriese special pentru mine. Adica ma simt. Sunt proasta si ma cred desteapta, sunt nesimtita si duc o existenta parazitara. Please shoot me. In ordine dezordonata si foarte probabil incompleta ca doar sunt proasta si e normal sa imi scape unele chestii, e vorba de asta, asta, asta, asta, asta, asta. Si da, puteti sa-mi spuneti si ca sunt proasta si ca ultimul link nu merge. Stiu. Ambele.

Si pentru ca n-am chef sa fac un post nou doar pentru asta... incepe sa ma obsedeze iar Redwall.