on the verge of extinction... again

It's not just that I want to be left alone, I want to be alone.

Battery: 51%. Si doar marti seara l-am incarcat. Si nu mi-am luat miercuri castile, deci nici n-am ascultat muzica. Si puiul meu (W800i) sta bine la capitolul asta (autonomie). Asa mult am vorbit? Se pare ca da. Nu, n-o sa ma usture la factura. Chiar mai am cam 13 minute/zi din minutele incluse in abonament (si cel mai probabil nu le voi folosi). Nu eu am fost cea care am initiat apelurile (cu o singura exceptie).

1,2,3,4,5. Pac-pac. Ferestre de Y!M. De ce acum? De ce nu acum o saptamana, imediat dupa ce au plecat ai mei? Atunci nu vroiam sa fiu singura. Acum sunt in stare sa-i crap capul cui se apropie de mine. Acum vreau sa fiu singura. Am nevoie sa fiu singura. Cu disperare. Am nevoie sa imi incarc bateriile. Nu vreau sa stiu altceva in afara de programare, role, limonada. Am facut curat in bucatarie si in hol. Am terminat si cu documentarele. Hmmm... sau poate ca nu.

Miercurea asta am fost fraiera. Am luat peste proaspat din real. Mi l-a cantarit si mi-a pus eticheta... si acasa am constatat ca pe eticheta era alt peste... care intamplator costa cu 6 lei mai mult. Grozav! Sa nu-mi trag palme? Mai ales ca de obicei verific.

Miercurea asta am avut o pofta nebuna de Aerosmith. Videoclipuri si concerte din perioada Nine Lives - O, Yeah! mi-au umplut toata dimineata. Mi-e ciuda (si nici nu vreau sa-mi imaginez ce ciuda mi-ar fi fost daca bagam ceva din perioada Rocks - Draw the Line). Probabil n-o sa ajung sa-i vad vreodata live. De ce? Pai uite ce povesteste Joe Perry. Si la asta se adauga minunea de acum o saptamana. Desi era de asteptat, nu? Timpul nu iarta, iar ei au ajuns la 60 de ani. Yeah, I am starting to obsess over the irreversible flow of time and getting old.

Dar macar imi place cum imi miroase parul (meritul fixativului). Si cum imi miros mainile dupa ce ma spal cu sapunul cu aroma de ciocolata.