on the verge of extinction... again

O senzatie pe care tin minte ca am avut-o si dupa examenul de Analiza Matematica I (Calculus I pentru brontozaurelul asta care a facut materia in engleza). Sambata, 15 februarie 2003. Da, inca tin minte datele tuturor examenelor. Motive de bucurie, motive de tristete.

Mi-am montat "minunea" pe usa la baie. Au aparut din nou strugurii (oricine ma cunoaste stie ca ador strugurii). Am vazut in magazin negri si azi am primit struguri albi. Si pere. Zemoase. Si un calendar pe 2009. Din acela mare de perete, cu poze frumoase. Si un sortiment de ciocolata Schogetten cu care papilele mele gustative nu s-au mai intalnit din 2002.

Fundamental trista. Dezamagita profund de imaturitatea de care am dat dovada... din nou! Am ramas cu un gust amar. De sambata seara. Nu ma simt bine nici din punct de vedere fizic. Stiu... si asta va trece. Ramane de vazut care vor fi urmarile... si cat imi va lua sa le corectez de data asta. Macar stiu ca n-ar trebui sa am ocazia sa fac o tampenie mai mare. Multumesc frumos, Cristina! Atata nevoie am de abonamentul asta acum.

Online dupa somnul din mijlocul zilei. Am un motiv bun - nu dormisem deloc noaptea. Un motiv nu e o scuza, stiu si asta. Si o surpriza foarte frumoasa de la DeMaio. Care mi-a dat o idee cum sa fac sa ma mai calmez. Am atatea DVD-uri cu concerte... ma ajuta in momentele in care sunt agitata. Un zambet constatand ca Henrich si-a adus aminte de micile mele obsesii geometrice. O conversatie telefonica. Trei pe Y!M. Si zambetele se aduna si se transforma intr-unul mare de tot. Si inca un zambet mic acum. In momentul asta. Pentru ca eu de obicei nu fac asta. De cele mai multe ori sunt prea timida si ca sa recunosc faptul ca sunt recunoscatoare cuiva pentru un zambet.

Senzatia de greata nu m-a parasit. Degetele mele sunt inghetate. Imi arde capul. Plec de acasa in cateva minute.

Stiu. E varza postul asta. Asa sunt si eu zilele astea. O sa corectez pe seara daca descopar ceva greseli.