on the verge of extinction... again

Incepand de saptamana trecuta am inceput sa am dureri de spate... pentru prima data in viata. N-am realizat niciodata ce grea poate sa fie o mana agatata in felul asta. Cineva mi-a mai zis si ca acum am si tijele... hmmm! Intr-adevar, mi s-au parut enorme (cred ca am facut niste ochi mari cand am vazut radiografiile - merg in jos aproape pe toata lungimea osului), dar, ce dracu, nu au cum sa fie chiar asa grele... cred.

Mi-am facut ordine prin bucatarie, apoi prin camera, prin acte si pe birou. M-am descurcat sa-mi mut puiul (micutul meu Sony VAIO) de pe birou in pat. Yay! E adevarat ca l-am sprijinit in picior pe tot parcursul drumului de 1 metru si jumatate, dar tot e o realizare, tinand cont de faptul ca eu de-abia ridic o sticla de 1 litru cu mana stanga, iar cu dreapta (mana "ciufulita", dupa cum se exprima fosta mea colega de banca din generala) nu merge sa tin nimic mai greu decat mobilul.

Azi a fost prima zi (dupa mai bine de o saptamana) in care n-am mai servit inghetata. N-am mai vrut sa ma indepartez asa tare de casa. Da, stiu, departe in cazul asta insemna la distanta de 4 blocuri. Maine sau sambata dimineata va trebui insa sa ies la cumparaturi, pentru ca vine tati la mine timp de 3 zile si trebuie sa-i demonstrez ca sunt capabila sa ma descurc eu singura doar cu o mana. Nu, nu i-am zis ce greu imi este sa-mi misc mana stanga din incheietura si nici nu intentionez. Nu mai vreau inca un vot de neincredere. Mama mi-a lasat luni provizii suficiente in frigider, dar acum vreau sa imi fac din nou provizii singura... ca sa le arat ca pot. Da, inca imi este frica sa ies pe strada, dar ma voi descurca eu cumva.

Urmeaza acum "distractia" din fiecare seara: spalat utlizand doar mana stanga si evitand bandajele. Cred ca la primul dus adevarat o sa folosesc sampanie in loc de sampon si gel de dus... asa, ca sa sarbatoresc putin.