on the verge of extinction... again

Si tot frecam telefonul. Simteam nevoia sa vorbesc cu cineva si pentru fiecare persoana pe care vroiam sa o sun gaseam motive sa nu o fac. S-au saturat de mine. S-au saturat de problemele mele. S-au saturat de mine. Punct. Mereu sun pe cineva cand sunt furioasa. Dar foarte des ajung sa vorbesc despre chestii total aiurea. Intreb de vreme (total anapoda daca persoana e in acelasi oras), unde as putea gasi cartuse de imprimanta ieftine (imprimanta mea a murit)... Probabil ca isi imagineaza ca nu sunt in toate mintile. Hmph... n-au oare dreptate?

As putea sa scriu... ca sa-mi amintesc. Daca as sti sa scriu. Dar nu stiu sa scriu, nu stiu sa vorbesc, nu stiu sa ma exprim. Dar mi-ar placea sa imi inghet gandurile. Poate... dar probabil ca nu. Si totusi... poate ca intr-o zi voi putea sa rad amintindu-mi de frustrarile de azi. Si poate ca le voi putea explica si altora. Dar nu ma pricep sa explic. Mi-as fi dorit sa fiu tanc. Nu, nu mi-as fi dorit asta.

Nu, n-am ramas niciodata corijenta la literatura (am avut colege care sa ma ajute in moduri mai putin "regulamentare"), dar as fi meritat.

Mi-am facut contul asta, in noaptea aia, dar n-am scris nimic. A trecut ceva vreme. Intre timp si-a facut un fost coleg blog... si "reclama" prin status pe Y!M. Sunt o creatura curioasa. Intotdeauna dau click pe link-urile din statusuri. Din moment ce cerea feedback, l-am umplut de asa ceva... ortografie, gramatica, exprimare si... in primul rand punctuatie. Si apoi pe tema articolului. Cateodata imi este foarte usor sa vorbesc mult. Intamplatator, i-am spus ca pana la urma n-am facut altceva decat sa perpetuez un stereotip. I-a placut ideea... si i-a furnizat material pentru urmatorul articol. Tot intamplator, am avut ceva material sa ii ofer pentru inca un articol. Si a urmat intrebarea... daca nu vreau sa scriu pe blogul lui.

Dar eu nu ma pricep sa scriu. Si mai ales in romana cand eu de aproape 17 ani gandesc in engleza. De-a lungul timpului, am tot primit link-uri de la el si de la alti fosti colegi catre diferite articole de pe diferite bloguri. Mereu curioasa, le-am "incercat" pe toate. Unele mi-au placut, unele nu. Pe unele am revenit singura... pentru ca unii chiar se pricep sa scrie. Si de asta imi e clar ca eu nu ma pricep. Aici doar exersez. Cum scrie si la profil, e doar un exercitiu.

Nici nu i-am spus respectivului coleg de blogul asta. De fapt n-am spus nimanui care ma cunoaste personal. Mi-a trecut prin cap sa fac asta, pentru ca vroiam sa pun niste bucatele de conversatii de pe Y!M ca sa ilustrez anumite ciudatenii de-ale mele si as fi vrut acordul persoanelor respective.

Si cam astea au fost inceputurile.